ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.8470

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr.1215

Ședința publică de la 18 Septembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE E________ C______

Judecător A_____ B_____ S_________

Judecător A___ J______ N___

Grefier D______ S_______

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal promovat de recurent S_____ N____, cu domiciliul în C________, _______________________, ____________.A, ________________ I____________ DE P______ AL JUDETULUI CONSTANTA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP xxxxxxx, îndreptat împotriva sentinței civile nr.2131/13.02.2013 pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 pct. 2 și urm. Cod procedură civilă.

În referatul făcut asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. De asemenea învederează că prin registratura instanței intimatul petent a depus întâmpinare în dublu exemplar și dovada calității de reprezentant al intimatei.

Nemaifiind alte probe de formulat și excepții de invocat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată, și rămâne în pronunțare asupra recursului.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de fata constata urmatoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.10.2012 sub nr. xxxxx, petentul contestator S_____ N____ a solicitat, în contradictoriu cu intimata IPJ, anularea procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 09.10.2012.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în ziua respectivă se deplasa pe ___________________________ CET către METROU și, după ce a trecut de podul de la IPMC , tractorul care circula în fața sa s-a dus în partea dreapta și, în acel moment, a semnalizat stânga și a depășit tractorul.

Mai arată că este posibil ca pe timpul depășirii să fi atins cu roțile de pe partea stângă linia continuă, dar fără a trece pe contrasens. Apreciază petentul că nu se încadrează în contravenția de depășire pe linie continuă deoarece nu a intrat pe contrasens.

În drept, plângerea nu a fost motivată.

În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.

Intimata nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar documentația aferentă întocmirii procesului verbal de contravenție, respectiv raportul de caz al agentului constatator.

În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Prin sentinta civila nr.2131 din 13.02.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa plangerea formulata de petentul S_____ N____ ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:

„Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 09.10.2012, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei, reținându-se în fapt că a condus auto Mercedes cu nr. de înmatriculare TX3538XC pe _____________________ pe podul IPMC a efectuat manevra de depășire a unui tractor rutier cu nr. XXXXXXXXX trecând peste marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers, fapta constituind contravenția prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. e din ROUG nr. 195/2002.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că nu există vreo cauză de nulitate absolută care să poată fi reținută din oficiu.

Analizând temeinicia procesului verbal, instanța reține că petentul a săvârșit fapta reținută în cuprinsul procesului verbal, acesta nefăcând dovada contrară a situației de fapt menționate în actul întocmit de agentul constatator.

În prealabil instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură în faza de judecată garanțiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța i-a respectat petentului dreptul la un proces echitabil, însă acesta, deși a susținut existența unei alte situații de fapt, respectiv că manevra de depășire a fost efectuată fără a se intra pe contrasens, nu a dovedit această împrejurare, rezumându-se să facă o simplă afirmație în acest sens.

În aceste împrejurări, se reține de către instanță că nu a fost înlăturată prezumția de temeinice a procesului verbal de contravenție.

În drept, potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II a de sancțiuni, nerespectarea regulilor privind depășirea.

Conform art. 98 alin. 4 din același act normativ, clasa a II-a reprezintă o sancțiune de 4 sau 5 puncte-amendă.

Întrucât pe anul 2012 salariul minim brut pe economie s-a menținut la 700 lei, iar 4 * 70 = 280, se constată că amenda aplicată petentului este în cuantumul minim prevăzut de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită și de modul de săvârșire.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în lipsa indicării de către petent a unor criterii care ar impune transformarea amenzii în avertisment, nu se poate reține incidența art. 7 din OG nr. 2/2001

Pentru considerentele mai sus expuse, procesul-verbal contestat apare ca fiind legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată corect individualizată, astfel încât instanța va respinge plângerea, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.”

Petentul a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta prin care a solicitat admiterea recursului, modificare hotararii recurate in sensul celor sustinute.

In dezvoltarea motivelor de recurs, a aratat recurentul ca sentinta atacata este nelegala. Desi a aratat in cuprinsul plangerii formulae ca inainte sa fie oprit de echipajul de politie, trecuse deja podul IPMC, iar marcajul a fost doar atins, agentul constatator neputand sa ii dovedeasca ca a savarsit aceasta fapta, instanta a apreciat ca rapoartele intocmite de cei doi agenti constatatori reprezinta probatoriul esential prin care a fost dovedita culpa sa, neexaminand cauza sub toate aspectele.

Referitor la faptul ca arecunoscut cele consemnate in procesul verbal, precizeaza ca a recunoscut faptul ca a semnalizat si ca nu recunoaste ca a trecut peste marcajul longitudinal continuu situat dupa podul IPMC dupa ce a efectuat manevra de depasire.

In probatiune a solicitat proba cu martori si inregistrarea video.

Intimata, desi legal citata ,nu a formulat intampinare la cererea de recurs.

Instanta a respins ca inadmisibila proba cu martori, in temeiul art.305 Cod proc.civila si a respins proba video dat fiind ca din actele dosarului nu rezulta existenta unei asemenea probe.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările recurentului-petent, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 3041 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie casarea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.

Raspunderea contraventionala a recurentului-petent a fost angajata prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 09.10.2012, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei, reținându-se în fapt că a condus auto Mercedes cu nr. de înmatriculare TX3538XC pe _____________________ podul IPMC unde a efectuat manevra de depășire a unui tractor rutier cu nr. XXXXXXXXX trecând peste marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers, fapta constituind contravenția prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. e din ROUG nr. 195/2002.

Criticile recurentului sunt neintemeiate.

Astfel, se constata ca in analizarea situatiei de fapt, instanta de fond nu s-a bazat doar pe raportul agentului constatator, astfel cum sustine neintemeiat recurentul-petent, ci a apreciat ca procesul verbal se bucura de o prezumtie de autenticitate si veridicitate pana la proba contrara, proba pe care petentul nu a facut-o in cauza, rezumandu-se la simple afirmatii nesustinute probator.

Instanta de control judiciar retine ca in mod just a apreciat prima instanta ca in conditiile in care petentul a sustinut existenta unei alte situatii de fapt, dar nu a dovedit aceasta imprejurare, prezumtia de temeinicie a procesului verbal nu a fost rasturnata.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat cu valoare de principiu ca în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.

Cu titlu general, Curtea EDO a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M_____ H______ contre la Roumanie _____________________, § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M_____ H______ contre la Roumanie _____________________, § 14, netradus).

Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M_____ H______ contre la Roumanie _____________________, § 15, netradus).

In acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, în speța dedusă judecății, sarcina probei revine recurentului-petent, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Prin urmare, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate, conform art.261 pct.5 cpc, motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse , Tribunalul, in temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civ. , va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul S_____ N____, cu domiciliul în C________, _______________________, ____________.A, ______________________ cu intimat I____________ DE P______ AL JUDETULUI CONSTANTA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 18.09.2013.

Președinte: Judecător: Judecător:

E________ C______ A_____ B_____ S_________ A___ J______ N___

Grefier:

D______ V________ S_______

Jud.fond.A.U.

Thred.dec.E.C./2 ex/24.09.2013