Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL HARGHITA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 538

Ședința publică din data de 08 octombrie 2014

Completul constituit din:

Judecător: C_______ S____ - Președinte

Judecător: U__ E____ Steluța

Grefier: Șașcă M_____-C______

Pe rol pronunțarea deciziei în apelul declarat de apelantul K________ K_____, împotriva Sentinței civile nr.146 din 24.01.2014, pronunțată de Judecătoria Miercurea C___ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN HARGHITA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

În lipsa părților.

Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2014, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

INSTANȚA

Deliberând constată:

deliberând în secret, conform prevederilor art. 395 din noul Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii, susținerile părților și probele administrate în prima instanță

1.1 Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea C___ sub nr. XXXXXXXXXXXXX petentul K________ K_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în municipiul Miercurea C___, ______________________, nr.197, jud. Harghita, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN HARGHITA, C__ xxxxxxx, cu sediul în municipiul Miercurea C___, ___________________________. 34-36, județul Harghita, să dispună anularea procesului verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx din data de 28.06.2013.

În motivare, petentul a arătat, în esență, că a fost sancționat contravențional reținându-se în sarcina sa faptul că, în calitate de conducător auto nu a respectat indicațiile și dispozițiile polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. În fapt, la data de 28.06.2013 orele 12.35, a condus autoutilitara Ford cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, iar în lipsa verificării tehnice a autoutilitarei, specialiștii RAR au constatat mai multe defecțiuni tehnice. În timpul întocmirii procesului verbal de contravenție, susnumitul a fost rugat să rămână la autoutilitară, însă acesta a plecat de la locul controlului, părăsind autoutilitara în mijlocul parcării, nerespectând astfel dispozițiile polițistului rutier.

Petentul a învederat că a plecat din parcare pentru a aduce un martor pentru a dovedi că măsura luată de polițist este nelegală și abuzivă, întorcându-se ulterior cu prietenul său J____ G____, însă nu a mai găsit pe nimeni la fața locului. De asemenea, petentul a invocat art.10 din O.G. nr.2/2001, ale cărui dispoziții au fost încălcate, deoarece a fost sancționat prin două procese verbale în același loc și în aceeași zi, în loc să fie întocmit un singur proces verbal și să beneficieze de reducerea sancțiunii contravenționale.

În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 31 și următoarele din O.G. nr.2/2001, art.118 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 și a solicitat proba cu martorii J____ G____ și B_____ C____.

În dovedire, a depus la dosarul cauzei procesul verbal de contravenție atacat ________ nr. xxxxxxx (fila 3), copie de pe C.I. petent (fila 4), procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx (fila 5).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, în conformitate cu prevederile art.19 din O.U.G. nr. 80/2013 (fila 6).

1.2 Fiind citat în mod legal, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal atacat.

În motivare, intimatul a arătat în esență că petentul a fost sancționat contravențional, întrucât în data de 28.06.2013, pe _______________________________ cu ___________________ localitatea Miercurea C___, în calitate de conducător auto nu a respectat indicațiile și dispozițiile polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. La ora 12:35, acesta a condus autoutilitara cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX fiind oprit în trafic de către polițiști pentru control. În urma verificării tehnice a autoutilitarei, specialiștii RAR au constatat mai multe defecțiuni tehnice. În timpul întocmirii procesului verbal de contravenție, petentul a fost rugat să rămână la autoutilitară, însă acesta a plecat de la locul controlului, părăsind autoutilitara în mijlocul parcării, nerespectând astfel dispozițiile polițistului rutier.

Intimatul a subliniat că fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator.

În ceea ce privește aspectul că în aceeași zi pe numele petentului au fost încheiate două procese verbale diferite, intimatul a arătat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.20 alin.1 din O.G. nr.2/2001, deoarece contravențiile nu au fost constatate în același timp. După constatarea defecțiunilor tehnice și încheierea procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx, agentul constatator a observat nerespectarea de către petent a indicațiilor polițistului rutier, încheind în mod corect un nou proces verbal de contravenție cu ________ nr. xxxxxxx.

Intimatul a mai învederat faptul că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă impuse, sub sancțiunea nulității, de art. 16 pct.7 și art.17 din O.G. nr.2/2001, iar sancțiunea aplicată este temeinică și în limitele stabilite de lege.

În susținerea procesului verbal de contravenție, agentul constatator a întocmit un referat prin care a arătat că în data de 28.06.2013, după controlul efectuat la autoutilitara petentului pe linie de stare tehnică, petentul a fost rugat să aștepte la autoutilitară până la întocmirea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx. După ce a văzut că acesta plecase lăsând autoutilitara încuiată în mijlocul parcării, a oprit în trafic martorul R___ P____ și împreună cu acesta și specialiștii RAR, a căutat în zonă pe petent. Întrucât nu a fost găsit și nu s-a întors în parcare, agentul constatator a sancționat petentul pentru nerespectarea art. 100 alin.3 lit.f) din O.U.G. nr. 195/2002, încheind procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx. Deoarece C.I. a petentului a fost abandonată la locul controlului, aceasta a fost înaintată prin adresă oficială la Serviciul Public Comunitar Local de Evidența Persoanelor Miercurea C___, iar anexa la certificatul de înmatriculare ______________ aparținând autoutilitarei cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX proprietatea S.C. Multi-Company S.R.L., dovada înlocuitoare ________ nr. xxxxxxx eliberată numitului K________ K_____ și raportul de control tehnic în trafic nr.HRxxxxxxxxxx întocmit de specialiștii R.A.R. au fost înaintate Serviciului Rutier Harghita.

În drept, a invocat prevederile art.205-208 C.pr.civ. și O.G. nr. 2/2001.

În dovedire a depus la dosarul cauzei referatul agentului constatator (file 14-16), adeverință-tabelul posturilor pentru data de 28.06.2013(fila 17), referat coleg de echipă (fila 18), declarație martor R___ P____ (fila 19), 8 planșe foto (file 20-23), raport de control tehnic în trafic (fila 24), atesta polițist rutier pentru agentul constatator ( fila 26), proces verbal de înmânare proces verbal de contravenție (fila 41).

1.3 Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

2. Hotărârea instanței de fond:

Prin Sentința civilă nr. 146/2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C___ în Dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX s-a respins ca neîntemeiată plângerea.

3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr.xxxxxxx din data de 28.06.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru fapta prevăzută și sancționată de art.100 alin.3 lit.f) din O.U.G. nr.195/2002, reținându-se în sarcina acestuia, că în data de 28.06.2013, pe _______________________________ cu ___________________ localitatea Miercurea C___, în calitate de conducător auto nu a respectat indicațiile și dispozițiile polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. La ora 12:35, acesta a condus autoutilitara cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, fiind oprit în trafic de către polițiști pentru control. În urma verificării tehnice a autoutilitarei, specialiștii RAR au constatat mai multe defecțiuni tehnice. În timpul întocmirii procesului verbal de contravenție, petentul a fost rugat să rămână la autoutilitară, însă acesta a plecat de la locul controlului, părăsind autoutilitara în mijlocul parcării, nerespectând astfel dispozițiile polițistului rutier.

În termen legal, potrivit art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, la data de 17.07.2013, petentul a formulat plângere contravențională.

Instanța a reținut în primul rând, că în conformitate cu prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, actul normativ cadru în materia contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.

Așadar, în primul rând trebuie analizată împrejurarea dacă procesul verbal este legal întocmit. Sub acest aspect, instanța apreciază că procesul verbal a fost în mod legal întocmit, cuprinzând toate mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea procesului verbal în conformitate cu prevederile art. 17 din același act normativ, nulitate care ar putea fi reținută de instanță și din oficiu.

Față de motivul invocat de petent, în sensul că au fost încălcate dispozițiile art.10 din O.G. nr.2/2001, deoarece a fost sancționat prin două procese verbale în același loc și în aceeași zi, în loc să fie întocmit un singur proces verbal și să beneficieze de reducerea sancțiunii contravenționale, instanța a reținut că acesta este nefondat pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art.20 alin.(1) din O.G. nr.2/2001, dacă o persoană săvârșește mai multe contravenții constatate în același timp de același agent constatator, se încheie un singur proces-verbal. Prin urmare, prevederile acestui articol se aplică doar când sunt constatate în același timp două sau mai multe contravenții, ceea ce ar atrage aplicabilitatea art.10 alin.2, potrivit căruia, atunci când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanță pentru prestarea unei activități în folosul comunității.

În cazul de față, mai întâi a fost constatată prima contravenție, respectiv, defecțiunile tehnice și a fost încheiat procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx. După un timp, observând nerespectarea de către petent a indicațiilor polițistului rutier, în sensul că acesta a părăsit locul controlului deși i s-a cerut să aștepte, agentul constatator a încheiat în mod corect un nou proces verbal de contravenție, procesul verbal ________ nr. xxxxxxx. Prin urmare, cele două contravenții nu au fost constatate în același timp, pentru a se aplica dispozițiile art. 20 alin.(1) și ale art.10 alin.2 din O.G. nr.2/2001.

De asemenea, instanța verifică dacă fapta astfel cum este reținută de agentul constatator este corect încadrată în drept, iar sancțiunea este aplicată între limitele fixate de actul normativ de incriminare.

În acest sens, instanța a constatat că, potrivit art. 100 alin.3 lit.f) din O.U.G. nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni ( 4-5 puncte amendă, cf. art.98 alin.4 lit.b) din O.U.G. nr.195/2002) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Pentru contravenția constatată, agentul constatator a aplicat minimul prevăzut de lege, respectiv 4 puncte amendă în valoare de 300 lei, cu posibilitatea achitării în cel mult 2 zile lucrătoare ( 48 ore, cf. art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001) de la data primirii procesului verbal, a jumătate din minimul prevăzut de lege, adică suma de 150 lei.

În consecință, instanța a reținut că procesul-verbal atacat a fost legal întocmit .

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. De asemenea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie reținut și că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției cuprinde constatările ex propriis sensibus ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară, organul administrativ care a întocmit actul de sancționare neavând obligația ca, pe lângă constatările personale să prezinte, în instanță, și alte probe din care să rezulte vinovăția persoanei sancționate (cauza Bosoni c. Franței).

În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale organului de control nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuiesc furnizate de petentul care susține netemeinicia procesului-verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestuia. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.

Prin urmare, procesul-verbal contestat se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, instanței de judecată revenindu-i rolul de a verifica, în conformitate cu art.34 din OG 2/2001, la cererea petentului, dacă cele cuprinse în procesul-verbal corespund realității și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege în art. 1 din O.G. nr. 2/2001 pentru existența contravenției: prevederea în lege (legalitatea) și săvârșirea faptei cu vinovăție (imputabilitatea).

Astfel, fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută și sancționată în art. 100 alin.3 lit.f) din O.U.G. nr.195/2002, text legal care întrunește cerințele accesibilității și previzibilității, prevăzute de jurisprudența CEDO. Pe de o parte, actul normativ menționat este publicat în Monitorul Oficial, fiind întrunită cerința accesibilității (cauza Kokkinakis c. Greciei) iar pe de altă parte, el este redactat suficient de precis astfel încât orice persoană să fie în măsură să înțeleagă ce acțiuni sau inacțiuni sunt interzise pentru a-și putea regla comportamentul, fiind întrunită și cerința previzibilității (cauza Cantoni c. Franței).

Instanța a constatat că, din probele administrate în cauză, se reține veridicitatea împrejurărilor în care a fost constatată contravenția și aplicată sancțiunea. În fapt, din declarația martorului R___ P____, coroborată cu referatul agentului constatator, reiese că petentul a părăsit locul controlului și deși a fost căutat pentru o perioadă de timp, acesta nu a fost găsit în zonă și nici nu a revenit în parcarea în care i se solicitase să rămână.

Motivarea petentului din plângerea contravențională, în sensul că a plecat pentru a căuta un martor, revenind apoi cu prietenul său, J____ G____, însă nu a mai găsit pe nimeni la fața locului, este contrazisă de declarația acestuia dată în cadrul interogatoriului luat din oficiu contravenientului, acesta spunând că nu a părăsit deloc parcarea, ci a urcat în mașina colegului J____ G____, mai precis a unui TIR, după care a plecat să îl caute pe numitul B_____ C____ care să îl ducă acasă, neavând cu ce pleca. Instanța constată că petentul nu are o versiune clară a apărării, pentru a justifica nerespectarea indicațiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel cum rezultă din adeverința depusă la dosar (fila 17). Ca primă variantă, din fotografiile depuse la dosar se poate observa că în parcare se aflau mai multe autovehicule, contravenientul putând apela la orice persoană care să asiste ca martor la controlul tehnic al autovehiculului, nefiind nevoie să plece în căutarea unui martor. Pentru a doua versiune ce o contrazice pe prima, instanța a considerat că nu este veridic faptul, ca petentul să aștepte în cabina Tir-ului fără să fi coborât măcar un moment pentru a anunța unde așteaptă, fără a observa că agentul constatator a revenit la autovehiculul său pentru a-i înmâna procesul verbal de contravenție, iar negăsindu-l acolo, a oprit un alt conducător auto și a părăsit parcarea, tocmai pentru a-l căuta.

Din cele arătate, instanța a reținut că petentul este nesincer, căutând în mod nejustificat diferite motive pentru a fi exonerat de sancțiunile aplicate în mod corect prin procesul verbal de contravenție atacat.

Prin urmare, petentul a comis fapta cu vinovăție sub forma intenției și nu a făcut dovada unei împrejurări care înlătură caracterul contravențional al faptei comise, astfel încât instanța va reține și îndeplinirea condiției legale a imputabilității.

În consecință, reținând că petentul nu a dovedit o altă situație de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție și că în speță nu este incidentă vreo cauză de nulitate absolută a acestuia, instanța a constatat că forța probantă a procesul-verbal nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituite de lege în favoarea sa.

Față de aceste considerente, instanța în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001 a respins plângerea contravențională și a menținut procesul verbal de contravenție atacat, ca fiind legal și temeinic întocmit.

Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

4. Apelul declarat în cauză:

41. Petentul K________ K_____ prin apelul formulat a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței atacate, în sensul retrimiterii cauzei la instanța de fond(f. 2-4).

În cadrul motivelor, apelantul arată că instanța de fond în faza dezbaterii cauzei a omis două vicii procedurale prin care nu a avut posibilitatea în drept pentru probarea nevinovăției sale și din acest motiv a căzut victima abuzului Organelor M.A.I., din cadrul serviciului rutier al I.P.J. Harghita.

Invocă în acest sens imposibilitatea audierii martorului J____ G____ domiciliat în Miercurea-C___, _____________________, nr. 161,jud Harghita, a cui adresă a fost indicată în plângerea contravențională înaintată, având în vedere faptul că această, din motive obiective cauzate de locul de muncă nu s-a putut prezenta la termenele fixate.

In ceea ce-l privește pe martorul B_____ C____, acesta nici nu a fost citată, nerespectându-se procedura de citare, Necesitatea citării în proces este consacrată în termeni imperativi de Codul de procedură civilă, prin art. 85, conform căruia: "Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel". Citarea părților implicate într-un proces civil reprezintă una dintre garanțiile procesuale cele mai importante pentru respectarea dreptului fundamental la apărare, consacrat atât la nivelul unor importante tratate și convenții internaționale, cât și, bineînțeles, la nivel constituțional. Nu în ultimul rând, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că măsura citării în proces a tuturor părților este de natura a asigura respectarea dreptului la "un proces echitabil", consacrat prin art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului și explicat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ca fiind dreptul ca fiecare parte să-și pledeze cauza "în aceleași condiții".

Noile dispoziții procedurale au mai introdus un caz în care o parte are termen în cunoștință: partea căreia, personal sau prin reprezentant legal sau convențional, i s-a înmânat, sub semnătura de primire, citația pentru un termen de judecată, se consideră că are cunoștința și despre termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată. Această situație urmează a fi reținută prin menționarea în cuprinsul citației, conform art. 88 alin. (1) pct. 5 C. pr. civ., a consecinței ca "prin înmânarea citației, sub semnătura de primire, personal sau prin reprezentant legal sau convențional, pentru un termen de judecată, cel citat este prezumat că are în cunoștință și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată. ".

Este util de subliniat, arată apelantul, că este prezumat ca are termen în cunoștință numai cel care a semnat dovada de primire a citației, iar nu și partea care a fost citată prin afișare, publicitate sau în alt mod prevăzut de lege. Legiuitorul a căutat să garanteze astfel dreptul la apărare, stabilind că nu va mai fi citată în continuare exclusiv partea care a fost prezentă personal sau prin reprezentant în instanța pentru depunerea unui înscris, ori la un termen de judecată, sau care a primit la domiciliu citația în mod cert, atestat prin semnătură.

Fără a nega în nici un fel utilitatea implementării noilor tehnologii, inclusiv în atât de sensibilul domeniu al procedurii judiciare, consideră că numai viitorul va dovedi cum își vor atinge scopul de accelerare a judecații noile formalități de citare și dacă ele vor garanta pe deplin dreptul la apărare al fiecărui justițiabil.

Așa cum a arătat pe parcursul procesului în fond, autoutilitara cu care a circulat nu a avut acele probleme tehnice, pentru care a fost amendat nedrept. Menționează că anvelopa a fost o envelopă de caz de urgență fiindcă a avut două pene pe parcurs de o oră. Din acest , motiv a cerut-o de la un prieten ca să ajung acasă.

Arată în mod expres că autoutilitara respectivă a și fost radiată după scurt timp.

Din aceste motive solicită casarea sentinței atacate și admiterea apelului așa cum a fost formulat.

4.2 I.P.J. Harghita a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate (f. 12-13).

Intimatul arată că în mod legal, instanța a constatat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și forma impusă de art. 16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, aprobata de Legea nr. 180/2002, sub sancțiunea nulității, că faptele petentului au fost săvârșite cu vinovăție, iar ca atare sancțiunile aplicate sunt temeinice și proporționale cu gradul de pericol social ridicat.

Instanța a apreciat, în mod corect, că lipsurile invocate de petent nu tind să conducă la anularea procesului verbal, întrucât nu au produs vreo vătămare persoanei sancționate sau unei alte persoane interesate.

Fața de criticile legate de temeinicia procesului verbal, instanța a apreciat că fapta a fost reținută în mod justificat în sarcina petentului, acesta nereușind să administreze probe contrare celor pertinente și concludente propuse de unitatea lor.

În concluzie, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.

În drept, se invocă art.205-208 din Codul de procedura civilă, republicată.

4.3 K________ K_____, a formulat răspuns la întâmpinare prin care solicită admiterea apelului.

În motive, apelantul arată că își menține și susține cele invocate în apel. În continuare constată nerespectarea prevederile art. 16, respectiv art.17 din O.G. nr. 2/2001.

II. Considerentele instanței de apel:

5. Analizând cererea de apel prin prisma motivelor invocate și ținând cont și de caracterul devolutiv al apelului, instanta a ajuns la concluzia că este neîntemeiat și a fost respins în baza considerentelor ce succed:

6. Potrivit prevederilor art. 478 alin. 2 NCPC, părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.

7. In speță, apelantul a invocat în primul rând faptul că martorii pe care i-a propus nu au fost audiați de prima instanță.

8. Din analiza plângerii contravenționale se constată că petentul a propus într-adevăr audierea a doi martori, indicându-le și adresa dar nu a indicat expres teza probatorie, pentru ca instanța să poata analiza utilitatea și pertinența și concludența probei.

9. La primul termen de judecată, instanța a încuviințat totuși audierea martorului J____ G____, menționat în cuprinsul plângerii ca fiind persoana după care ar fi plecat petentul pentru a fi adusă ca martor în dovedirea faptului că măsura luată de agentul constatator ar fi fost abuzivă și nelegală.

10. Față de lipsa martorului, la al doilea termen s-a dispus aducerea acestuia cu mandat (f.43 și 50 din dosarul primei instanțe) iar față de lipsa martorului, instanța, în mod legal, respectiv cu respectarea prevederilor art. 313 NCPC, a trecut la judecarea cauzei.

11. Instanța de apel, constată în plus, că la termenul din data de 24 ianuarie 2014, petentul a fost prezent iar instanța l-a audiat și a consemnat răspunsurile acestuia (f. 58 din dosarul primei instanțe).

12. Petentul a declarat ceea ce s-a reținut și în considerentele sentinței apelate, că nici nu a plecat din parcare ci a urcat în mașina colegului său J____ G____, după care a plecat să îl caute pe numitul B_____ C____.

13. Pentru a i se da petentului apelant posibilitatea de a administra toate probele care i-ar putea proba nevinovăția, instanța de apel a dispus audierea ambilor martori, aceștia prezentându-se și fiind audiați, iar declarațiile fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei (f.27-28).

14. Martorul J____ G____ a declarat, contrar celor menționate de petent în plângere dar în acord cu cele declarate de petent în fața primei instanțe, că era în parcare și nu într-o altă locație care să justifice, eventual, plecarea petentului și nerespectarea dispozițiilor oraganelor de poliție.

15. In privința martorului B_____ C____, acesta a confirmat susținerile petentului în sensul că l-a dus acasă pe petent, dar, această declarație este, așa cum se va arăta în continuare, irelevantă sub aspectul legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție.

16. Prin procesul verbal ce face obiectul prezentei acțiuni (f. 3 din dosarul primei instanțe) s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzute de 100 alin.3 lit.f) din O.U.G. nr. 195/2002.

17. Potrivit acestor prevederi, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea de către conducătorul auto a semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

18. In speță, petentul nu neagă nerespectarea dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu ci se apără invocând faptul că a plecat pentru a aduce un martor la întocmirea primului proces-verbal în care se reținuse că ar exista anumite defecțiuni tehnice la autoutilitara pe care o conducea și a arătat că atunci când s-a întors politistul si specialistul RAR nu mai erau la fața locului.

19. Instanța de apel constată că primul proces verbal a fost încheiat la ora 12,50 iar al doilea a fost încheiat în aceeași zi la ora 14,30, în primul, în care s-au reținut defecțiunile tehnice, s-a menționat ca oră a constatării, ora 12,35, iar în al doilea, cel contestat în prezenta procedură, s-a menționat ca oră a constatării, ora 13,30 și, în plus, chiar în plângerea formulată, petentul menționează ora 13,30.

20. Prin urmare, în condițiile în care persoana după care arată că s-ar fi dus pentru a o aduce ca martor, era în aceeași parcare cu petentul (indiferent dacă s-ar ajunge la concluzia că ar fi fost permisă părăsirea locului constatării primei contravenții) nu se poate oricum reține ca fiind justificată o diferență atât de mare de timp, în condițiile arătate mai sus.

21. Referitor la susținerile din cererea de apel, potrivit cărora autoutilitara nici nu ar fi avut probleme tehnice, este de remarcat că, pe de o parte, excede cadrului plângerii contravenționale depuse inițial prin care s-a contestat procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx și, în plus, vine în contradicție cu propriile afirmații făcute în continuare prin care petentul arată că a și radiat la scurt timp autoutilitara.

22. Față de cele expuse mai sus, constându-se că prima instanța a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, având în vedere întregul material probatoriu administrat în cauză, din care rezultă legalitatea și temeinicia procesului verbal, inaplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 10 alin. 2 din OG nr. 2/2001, față de prevederile clare ale textului de lege, și corecta individualizare a sancțiunii aplicate, ținându-se cont și de apărările petentului din care rezultă clar că nu realizează gravitatea faptei pe care a săvârșit-o, în temeiul art. 480 din NCPC se respinge apelul declarat de petent.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de petentul K________ K_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în municipiul Miercurea C___, ______________________, nr.197, jud. Harghita împotriva Sentinței civile nr. 146/2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C___ în Dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 08 octombrie 2014.

Președinte Judecător

C_______ S____ U__ E____ Steluța

Grefier

Șașcă M_____-C______

Red.S.C.

Primit:06.11.2014.

Tehnored./id/06.11.2014.

Ex.4/SD.-

Jud.fond: S______ G.V.