Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – contestație la executare –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL S______

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA nr. 1523

Ședința publică din 21 octombrie 2015.

Președinte: P_______ I____

Judecător: H_______ L______

Grefier: Vințilă C______ B_____

Pe rol, judecarea apelului declarat de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice S______, cu sediul în mun. S______, ______________________. 7, jud. S______, împotriva sentinței civile nr. 4655 din 10.10.2014 pronunțată de Judecătoria S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind _________________. S______, cu sediul în municipiul S______, _____________________, ____________, _______________________.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța, constatând probatoriul epuizat și apelul în stare de judecată, îl reține pentru soluționare.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4655 din 10.10.2014 pronunțată de Judecătoria S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată de către intimată prin întâmpinare.

A fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta _____________, reprezentată prin C_____ M______ în calitate de administrator, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice S______.

S-a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1500 lei aplicată prin procesul-verbal _______/2009 nr. xxxxxxx din 02.12.2010.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei S______ sub nr. XXXXXXXXXXXXX la data de 02.04.2014, petenta _____________ a solicitat anularea proceselor verbale de sancționare _______/2009 nr.xxxxxxx în sumă de 1000 lei și _______/2009 nr.xxxxxxx în sumă de 1500 lei, motivat de faptul că procesele verbale de constatare și sancționare nu au fost primite la sediul societății, dovada fiind lipsa semnăturilor contravenientului pe ambele procese verbale.

A menționat faptul că a luat cunoștință de existența acestor procese verbale și respective amenzi în momentul în care a solicitat la data de 24.02.2014 o fișă fiscală a societății.

În susținerea plângerii a anexat copii ale proceselor verbale, a dovezilor depunerii declarațiilor, nr.36/24.02.2014 și nr.xxxxx/24.02.2014 și a corespondenței proceselor verbale.

La data de 02.04.2014 intimatul a depus întâmpinare, odată cu înaintarea cererii de chemare în judecată către instanță.

A invocat excepția tardivității prezentei acțiuni și în consecință a solicitat respingerea acesteia ca tardivă.

Potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

A învederat instanței faptul că procesul verbal de contravenție a fost comunicat prin publicitate, organul fiscal procedând la publicarea pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a anunțului colectiv din data de 09.12.2010, în care s-a menționat că a fost emis procesul verbal de contravenție.

Potrivit art. 44 alin. 3 din Codul de procedura fiscala, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.

A arătat că așa cum rezultă din anunțul colectiv emis de AFPM S______, actul constatator se consideră comunicat petentei la data de 24.12.2010.

Având în vedere ca prezenta plângere a fost înregistrată la data de 25.02.2014, termenul prevăzut de lege a fost depășit.

A arătat că prin procesul - verbal nr. xxxxxxx din 02.12.2010, petenta a fost sancționată cu amenda in cuantum de 1.500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 alin. 2 lit. f) din Legea nr. 82/1991 rep. (Constituie contravenții la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, sa fie considerate infracțiuni:

A invocat nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Economiei și Finanțelor cu privire la întocmirea și depunerea la unitățile teritoriale ale Ministerului Economiei și Finanțelor a situațiilor financiare periodice sau a raportărilor contabile stabilite potrivit legii.

În fapt, a arătat că în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că petenta nu a depus în termenul legal raportarea contabilă la 30.06.2010.

Potrivit Anexei 1 Cap. I pct. A.1 din O.M.F.P. nr. 1879/2010 pentru aprobarea Sistemului de raportare contabila la 30 iunie 2010 a operatorilor economici, operatorii economici, indiferent de forma de organizare si forma de proprietate, au obligația sa întocmească si sa depună raportări contabile la 30 iunie 2010 la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice.

Termenul limită pentru depunerea raportărilor contabile la 30.06.2010 este prevăzut la pct. 3 din același ordin, fiind 13 august 2010.

Apărările petentei in legătura cu faptul ca nu a luat la cunoștința de existenta procesului verbal de contravenție, întrucât acesta nu a fost comunicat la sediul societății, nu pot fi reținute de instanța, pentru faptul ca actul constatator a fost comunicat petentei la sediul din mun. S______, ______________________, _____________, ____________________, prin posta cu confirmare de primire, însă plicul s-a întors cu mențiunea " avizat lipsa domiciliu".

În aceste condiții, procesul verbal de contravenție a fost comunicat prin publicitate, organul fiscal procedând la publicarea pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a anunțului colectiv din data de 09.12.2010, în care s-a menționat că a fost emis procesul verbal de contravenție.

La termenul din 26.09.2014, petenta a arătat că înțelege să conteste doar unul din procesele verbale, respectiv _______/2009 nr.xxxxxxx din 02.12.2010.

În cauză, instanța a administrat, la cererea părților, proba cu înscrisuri.

În temeiul art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța de judecată va soluționa, cu prioritate față de fondul cauzei, excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, întrucât în caz de admitere a acestei excepții, cercetarea în fond a pricinii ar fi de prisos.

Analizând excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 27 din același act normativ, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului; operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.

Cu privire la excepția invocată, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 02.12.2010 nu a fost semnat de către contravenientă, acesta fiind comunicat prin poștă cu confirmare de primire. De asemenea, instanța de fond a cunoscut că adresa de comunicare a procesului verbal contestat a fost returnată la sediul intimatei cu mențiunea „lipsă domiciliu” (f. 6-7).

Din susținerile intimatei făcute în cuprinsul întâmpinării, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, instanța a constatat că intimata a procedat la comunicarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 02.12.2010 prin publicitate, conform dispozițiilor art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003.(f.8-10)

De asemenea, instanța de fond a reținut că petenta a menționat în cuprinsul plângerii contravenționale formulate că la data de 24.02.2014, aflându-se la sediul intimatei și solicitând eliberarea unei fișe fiscale a societății, a aflat de existența procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 02.12.2010.

În raport de textele legale mai sus amintite, precum și de situația de fapt expusă, instanța de fond a constatat că termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru formularea plângerii contravenționale a început să curgă de la data de 24.02.2014. Astfel, instanța de fond a apreciat că în mod greșit intimata a comunicat procesul verbal către petentă, prin publicitate pe site-ul instituției, conform dispozițiilor art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 referitoare la procedura de comunicare a actelor administrative fiscale, în condițiile în care art. 27 din O.G. nr. 2/2001 prevede că procesul verbal de contravenție poate fi comunicat prin două modalități, respectiv prin poștă, cu aviz de primire, și prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.

Cu privire la modul de calcul al termenului de formulare a plângerii contravenționale, instanța de fond a reținut că acesta este calculat în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. 1 din Codul de procedură civilă, adică pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a împlinit termenul. În prezenta cauză, instanța a constatat că ultima zi de formulare a căii de atac împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 02.12.2010 a fost data de 12.03.2014.

Rezultă că, față de data depunerii plângerii la sediul intimatei, respectiv 25.02.2014 sub numărul de înregistrare xxxxx (f.4), plângerea contravențională formulată de către petenta _____________ nu apare ca fiind tardivă.

Pentru aceste motive, instanța de fond a respins excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, invocată de către intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 02.12.2010 întocmit de către intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice S______, petenta _____________ a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1.500 lei, constatându-se că nu a depus raportarea contabilă la 30.06.2010, în termenul legal(13.08.2010), această faptă fiind prevăzută de dispozițiile art. 41 alin. 2 lit. f) din Legea nr. 82/1991 și sancționată potrivit art. 41 alin. 2 din Legea nr. 82/1991.

Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța de fond a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

În prezenta cauză, instanța de fond a apreciat că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1.500 lei aplicată unei persoane juridice pentru o contravenție la regimul fiscal, nu este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca act administrativ, se impune cu forță superioară.

De asemenea, instanța a amintit că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Având în vedere aceste principii, instanța de fond a constatat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 02.12.2010 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța a apreciat că faptele menționate sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

In cauza dedusă judecății, instanța de fond a constatat că petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acesteia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal reținându-se că nu a depus în termenul legal raportarea contabilă la 30.06.2010, termenul limită fiind acela de 13.08.2010.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentei îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța consideră că petenta _____________ se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

În continuare, analizând înscrisurile depuse la dosar, prima instanță a constatat existența unui motiv de ineficacitate a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 02.12.2010, raportat la faptul că actul contestat nu a fost comunicat petentei în termen de o lună, așa cum s-a arătat prin plângerea contravențională formulată.

Astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de contravenție și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, iar în conformitate cu prevederile art. 27 din același act normativ, comunicarea procesului-verbal se face prin poștă cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. De asemenea, instanța a amintit că, potrivit art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Petenta a arătat că a luat la cunoștință de procesul-verbal contestat întâmplător, la data de 24.02.2014, la sediul intimatei, sarcina comunicării actului atacat și dovada efectuării legale a acesteia incumbând intimatei.

Instanța a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 02.12.2010, nu a fost semnat de către contravenientă. În cauza de față, intimata a comunicat petentei procesul verbal prin afișare pe site-ul instituției (f. 6-10).

În acest context, prima instanță a reținut că de la data aplicării sancțiunii contravenționale, respectiv 02.12.2010, și până la termenul din 24.02.2014, când petenta a luat la cunoștință de procesul-verbal contestat, a trecut mai mult de o lună.

Pentru aceste motive, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională, a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1500 lei aplicată prin procesul-verbal _______/2009 nr. xxxxxxx din 02.12.2010, petenta urmând a fi exonerată de plata amenzii contravenționale în cuantum de 1.500 lei.

Având în vedere faptul că petenta a solicitat cheltuieli de judecată precum și soluția de admitere în parte a plângerii contravenționale, instanța în temeiul art. 453 alin. 2 CPCiv, a obligat intimata la plata către petenta a sumei de 10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice S______, arătând că instanța de fond a respins în mod greșit excepția tardivității acțiunii având în vedere că potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

A învederat instanței faptul că procesul verbal de contravenție a fost comunicat prin publicitate, organul fiscal procedând la publicarea pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a anunțului colectiv din data de 09.12.2010, în care s-a menționat că a fost emis procesul verbal de contravenție.

Potrivit art. 44 alin. 3 din Codul de procedura fiscala, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.

A arătat că așa cum rezultă din anunțul colectiv emis de AFPM S______, actul constatator se consideră comunicat petentei la data de 24.12.2010.

Având în vedere ca prezenta plângere a fost înregistrată la data de 25.02.2014, termenul prevăzut de lege a fost depășit.

Instanța de fond a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii în cuantum de 1.500 lei, motivând că procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, potrivit art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.

Raportat la cele învederate mai sus, în speță a fost respectat termenul de o lună prevăzut de lege, procesul verbal fiind comunicat petentei la data de 24.12.2010.

În consecință, în cauză nu este dată prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale.

Față de cele menționate, s-a solicitat admiterea apelului și anularea hotărârii instanței de fond și respingerea în totalitate a plângerii contravenționale formulate de petentă.

Deși legal citată, intimata _________________. nu a formulat întâmpinare.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și a disp. art. 480C.pr.civ., tribunalul constată că acesta este nefondat.

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr. xxxxxxx din data de 02.12.2010 întocmit de către intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice S______, petenta _____________ a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1.500 lei, constatându-se că nu a depus raportarea contabilă la 30.06.2010, în termenul legal (13.08.2010), această faptă fiind prevăzută de dispozițiile art. 41 alin. 2 lit. f) din Legea nr. 82/1991 și sancționată potrivit art. 41 alin. 2 din Legea nr. 82/1991.

Apelanta DGRFP Iași a susținut că instanța de fond în mod greșit a respins excepția tardivității formulării plângerii și a admis excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale.

Examinând înscrisurile aflate la dosar sub aspectul criticilor formulate, tribunalul constată că acestea nu sunt întemeiate.

Astfel, procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat la data de 02.12.2010 și, întrucât nu s-a reușit comunicarea prin scrisoare recomandată, procedura de comunicare s-a realizat prin afișare pe situl instituției apelante la data de 09.12.2010, potrivit dispozițiilor art. 44 din OG nr. 92/2003 modif. Referitor la această modalitate de comunicare tribunalul constată că nu respectă prevederile art. 27 din OG nr. 2/2001 modif., aplicabile în materie contravențională, potrivit cărora procesul-verbal de constatare a contravenției poate fi comunicat prin afișare decât la domiciliul sau sediul contravenientului, nu pe situl instituției. În consecință, procedura de comunicare a procesului-verbal este lovită de nulitate.

Or, nefiind legal îndeplinită procedura de comunicare, termenul de formulare a plângerii contravenționale nu a început să curgă. Astfel, plângerea formulată de petent la data de 25.02.2014 nu poate fi apreciată ca fiind depusă cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției (în mod legal), potrivit art. 31 din OG nr. 2/2001 modif.

Pe cale de consecință, tribunalul constată că instanța de fond a dispus în mod corect respingerea excepției tardivității introducerii plângerii contravenționale.

În același timp, având în vedere că procesul-verbal de constatare a contravenție nu a fost comunicat petentei cu respectarea dispozițiilor legale în termen de o lună de la data încheierii acestuia, instanța de fond a apreciat în mod corect că procesul-verbal nu a fost comunicat petentei în conformitate cu art. 27 din OG și Decizia 10/10.06.2013 a ÎCCJ în termenul de o lună prev. de art. 14 al. 1 din OG nr. 2/2001 și a constatat prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale.

Față de aspectele reținute anterior, precum și față de prevederile art. 480C.pr.civ., tribunalul urmează să respingă apelul, ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice S______, cu sediul în mun. S______, ______________________. 7, jud. S______, împotriva sentinței civile nr. 4655 din 10.10.2014 pronunțată de Judecătoria S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind _________________. S______, cu sediul în municipiul S______, _____________________, ____________, _______________________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER, P_______ I____ H_______ L______ Vințilă C______

Red. P.I

Judecător fond: M____ C.

Tehnored. V.C.B. 4 ex.