Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

Sentința Civilă Nr. xxxxx/2015

Ședința publică de la 08 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A_____ C_______ (M_____)

Grefier M_____ M____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe petent B______ G_______ și pe intimat DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCURESTI - BRIGADA RUTIERĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PVC CP xxxxxxx.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 24.09.2015, 01.10.2015 și la data de 08.10.2015 când a hotărât următoarele

INSTANȚA

Asupra cauzei civile de față:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXXX la 19.06.2015, petentul B______ G_______ a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu organul constatator D.G.P.M.B. – Brigada de Poliție Rutieră, să se dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/08.06.2015, precum și exonerarea petentului de la plata amenzii.

În motivarea plângerii contravenționale, în esență petentul a arătat că, fapt reținută în procesul verbal nu este prevăzută de dispozițiile legale.

În acest sens, s-a susținut că, prin raportare la prevederile art.II din Legea 168/2010 a efectuat un transport local, între București și Clinceni, exceptat de la aplicarea prevederilor art.19, 20, și 52 din Legea 38/2003.

În drept au fost invocate prevederile OG 2/2001, Leg.38/2003, CEDO, C__.

În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri (f.8-13).

Cererea a fost legal timbrată.

La data de 15.07.2015 intimatul a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

La termenul din data de 17.09.2015, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri constând în actele de la dosar apreciindu-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/10.06.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.52 alin.3 lit.v din Legea 38/2003, reținându-se în sarcina sa că a nu a respectat obligațiile prev. de art.18 lit. b din Legea 38/2003, respectiv nu s-a întors de îndată în localitatea de autorizare-Clinceni după terminarea cursei în București la Gara de Nord la ora 9.12 astfel conform raportului eliberat de aparatul de taxat.

În conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr.2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și constată că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor care reglementează condițiile pentru încheierea sa valabilă, și anume dispozițiile art. 17 din același act normativ.

Cu privire la condițiile prevăzute de art. 16 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001, nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea uneia dintre aceste condiții trebuia să fie invocată de petent și totodată acesta trebuia să dovedească vătămarea suferită ca urmare a eventualei neindicări a unei mențiuni în procesul-verbal și că această vătămare nu se poate înlătura altfel decât prin anularea procesului-verbal, astfel cum s-a statuat și prin decizia nr. 22/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii).

În cauză, instanța reține că, în cadrul procesului-verbal sunt indicate toate mențiunile privitoare la: data și ora unde s-a încheiat procesul-verbal, descrierea faptei cu indicarea tuturor împrejurărilor. De asemenea instanța reține că, în cadrul procesului verbal sunt înscrise obiecțiunile petentului în sensul că ”nu face mențiuni”, petentul semnând că procesul-verbal. Mai mult decât atât, instanța reține că,prin formularea prezentei plângeri contravenționale petentului i s-a acordat posibilitatea invocării tuturor apărărilor de care înțelege să se folosească pentru înlăturarea situației de fapt reținută în actul sancționator.

În drept, instanța reține că, potrivit articolului art.18 lit.b din Legea 38/2003, în raport cu localitatea de autorizare, transportatorul autorizat poate executa transportul în regim de taxi ocazional, între localitatea de autorizare și alte localități sau puncte de interes, în trafic interurban, numai la cererea expresă a clientului, cu acordul taximetristului, iar conform art.52 alin.2 în vederea realizării transportului de persoane, mărfuri sau bunuri în regim de taxi, în condiții de siguranță, calitate și legalitate, transportatorii autorizați, dispeceratele taxi, taximetriștii și clienții trebuie să respecte obligațiile prevăzute în prezenta lege, obligațiile prevăzute în regulamentele de organizare și funcționare a serviciului de transport local, precum și cele prevăzute în contractele de atribuire a gestiunii serviciului.

În continuare, prin raportare la prevederile alin.3 lit.v din același act normativ, instanța reține că printre obligațiile principale ale taximetriștilor se numără si aceea de a nu executa curse în afara localității de autorizare decât în condițiile prevăzute la art. 18.

În privința temeiniciei actului atacat, instanța constată că situația de fapt reținută în procesul-verbal este conformă realității pentru următoarele considerente.

Astfel, din conținutul actelor depuse la dosar rezultă că, petentul în baza autorizației taxi emisă de localitatea Clinceni, la data de 10.06.2015 ora 9.50, petentul a efectuat activități de transport în regim taxi și a fost depistat staționând în București, _________________________ de Nord în vederea preluării clienților.

Având în vedere descrierea situației de fapt, instanța reține că petentul a fost sancționat pentru nerespectarea prevederilor art.18 lit.b, respectiv pentru că după terminarea cursei din data de 10.06.2015, ora 9.12 nu s-a întors de îndată în localitatea de autorizare-Clinceni.

În continuare, instanța reține că, potrivit art. 249 C__, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. În acest sens, instanța apreciază că procesul-verbal atacat se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, fiind un act autentic întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu.

Astfel, fapta a fost constatată personal de către agenții constatatori, aceștia având posibilitatea de a observa fapta contravențională prin propriile simțuri și de a aprecia gradul de pericol concret creat de petentul prin săvârșirea contravenției.

În aplicarea concordantă a prezumției de legalitate, de veridicitate și de autenticitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu prezumția de nevinovăție de care se bucură acuzatul în materie penală, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune precizarea că instanța de contencios european a stabilit în jurisprudența sa că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța).

Această interpretare nu este contrară drepturilor și garanțiilor prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În primul rând, drepturile și garanțiile stabilite în Convenție nu sunt absolute, cu excepția dreptului de a nu fi supus torturii. În al doilea rând, statele se bucură de o marjă de apreciere în cea ce privește restrângerea, in concreto, a drepturilor și garanțiilor, atunci când se urmărește realizarea unui scop legitim, iar restrângerea este prevăzută de lege, proporțională și necesară într-o societate democratică. Din această perspectivă, nevoia combaterii fenomenului contravențional se subsumează conceptului de scop legitim, iar restrângerea este proporțională – petentul având dreptul să conteste procesul-verbal de sancționare contravențională, după cum s-a întâmplat în cauza de față.

Așadar, în cauza de față, instanța apreciază că petentul este cel care trebuia să facă dovada celor susținute în plângere, având sarcina de a administra probe care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, însă acesta nu a administrat probe din care să reiasă o altă situație de fapt.

Prin raportare la textele legale aplicabile în cauză, respectiv dispozițiile art.52 raportate la dispozițiile art.18 lit.b din Legea 38/2003, instanța va înlătura ca neîntemeiate susținerile petentului în sensul că a fost sancționat pentru o faptă care nu este prevăzută de dispozițiile legale.

Sub aspectul legalității sancțiunii aplicate, trebuie precizat că amenda aplicată prin procesul-verbal, precum este necesară pentru corijarea pe viitor a conduitei contravenientului în derularea activității de transport în regim taxi, ținând totodată seama de împrejurările comiterii acesteia, respectiv petentul a fost depistat staționând în București, _________________________ de Nord în vederea preluării clienților.

Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/10.06.2015, menținând actul atacat ca fiind legal și temeinic întocmit, precum și sancțiunea principală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată, privind pe petent B______ G_______, cu domiciliul în București, _____________________________, nr. 5 și pe intimat DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCURESTI - BRIGADA RUTIERĂ, cu sediul în sector 3, București, ________________________. 9-15.

Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, azi 08.10.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

RED.C.A.26.10.2015

TEH.M.M. 13.10.2015 /4 ex + 2 ____________________________________>