Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1598/2014

Ședința publică de la 05 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A__ E____ D______

Judecător G_______ S___

Judecător A__-M____ D_____

Grefier R_____ - A______ S____

Pe rol soluționarea recursului declarat de petenta S_____ D___ E____ domiciliat în Bacau, _______________________,nr 2, __________, Jud Bacau, împotriva sentinței civile nr 620/25.04.2014 pronunțată de Judecătoria Rm Sărat, în dosar nr XXXXXXXXXXXX având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimat I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B____ cu sediul în B____, _____________________-10, jud B____.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este prim termen de judecată, recurs motivat și comunicat, după care ,

Instanța reține cauza spre soluționare .

TRIBUNALUL

Asupra prezentului recurs contravențional:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Râmnicu Sărat sub nr.XXXXXXXXXXXX, după declinarea competenței, prin sentința civilă nr. 1785/2014, a Judecătoriei B____, petenta S_____ D___ E____ a formulat, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B____, plângere împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/01.04.2012, încheiat de I.J.P. B____-Serviciul Rutier, prin care a fost sancționată contravențional cu 9 puncte amendă, respectiv 630 lei, i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, și i s-a aplicat sancțiunea principală constând în avertisment, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 50 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 147 pct. 1 din ROUG nr. 105/2002.

Petenta a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție.

Sub aspectul legalității, a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a agentului constatator, sens în care sunt incidente disp. art. 21 alin. 2 din OG nr. 2/2001.

A mai invocat faptul că este aplicabil art. 3.1.1. pct. C din NML 021-05, în sensul existenței unei erori maxime tolerate de +/-4% în raport de viteza măsurată.

A apreciat că pericolul pentru siguranța circulației pe drumurile publice trebuie să rezulte din modul de operare, urmarea produsă și particularitățile, iar menținerea sancțiunilor aplicate ar avea consecințe contrare celor urmărite de legiuitor.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, NML 021-05, CEDO, Directiva nr. 48 și 78/2000/CE

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. A susținut, în esență, că aparatul radar este verificat metrologic și declarat corespunzător, astfel încât nu se poate afirma că viteza înregistrată este nereală, că abaterea a fost înregistrată pe film fotografic color, aparatul radar fiind instalat pe autoturismul Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX.

Intimatul, în motivarea în fapt, a mai invocat și Decizia Curții Constituționale nr. 150/21.02.2008.

Raportat la probatoriul administrat, prin sentința civilă nr. 620/25.04.2014, instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea și menținut procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, din data de 01.04.2012, încheiat de I.J.P. B____-Serviciul Rutier.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, din data de 01.04.2012, petenta a fost sancționată contravențional cu 9 puncte amendă contravențională, respectiv 630 lei, i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile și i s-a aplicat sancțiunea principală constând în avertisment, deoarece la data de 01.04.2012, ora 16.35 min, a condus autoturismul marca Renault Megane cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN2 E85, la km 136+200 m, în afara localității Racovițeni, cu viteza de 155 km/h, abatere înregistrată și fotografiată cu aparatul radar seria xxxxxxx, instalat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, staționată, totodată aceasta nu a avut asupra sa permisul de conducere, fapte contravenționale prevăzute de art. 50 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată conform dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e) din același act normativ, respectiv prev. de art. 147 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată conform dispozițiilor art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.

Procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, din data de 01.04.2012 încheiat de I.J.P. B____ - Serviciul Rutier nu a fost semnat de către petentă, iar la rubrica corespunzătoare obiecțiunilor s-a menționat “Refuză să semneze”, fiind semnat de martorul asistent A_____ Giorgel F_____.

Verificând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, din data de 01.04.2012, prin raportare la dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 și având în vedere Decizia nr. XXII/19 martie 2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanța învestită.

Referitor la critica de nelegalitate invocată de petentă, în sensul că fapta contravențională a fost constată de un agent, iar procesul verbal a fost încheiat de un altul, în acest sens fiind încălcat art. 21 alin. 1 din OG. 2/2001 care stabilește că agentul constatator care a constatat contravenția aplică și sancțiunea, instanța a respins-o ca neîntemeiată.

A reținut ca relevante și incidente dispozițiile art. 21 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care prevăd expres că în cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică și sancțiunea.

Potrivit art. 109 alin.2 din OUG nr.195/2002, „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”, dispoziții legale cu caracter de normă specială derogatorie față de disp. art. 21 alin. 1 din OG. 2/2001.

De asemenea, dispozițiile art.109 alin.9 din OUG 195/2002 stipulează că „Prevederile prezentei ordonanțe de urgență referitoare la contravenții se completează cu cele ale Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dacă prin prezenta ordonanță de urgență nu se dispune altfel”.

Instanța a mai reținut și incidența disp. art. 181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 care stipulează că „In situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut în anexa nr.1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.”

În raport de dispozițiile legale invocate anterior, instanța a constatat că fapta contravențională imputată petentei a fost constată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, în temeiul art. 109 alin.2 din OUG nr.195/2002, iar în acest sens a fost încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, din data de 01.04.2012 de către agentul constatator Ag. pr. A________ M______.

Față de ansamblul acestor considerente instanța a constatat că prin încheierea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, din data de 01.04.2012 au fost respectate dispozițiile exprese ale art. 21 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 coroborate cu disp. speciale și derogatorii ale art. 109 alin.2 din OUG nr.195/2002, în acest sens motivul de nulitate invocat de petentă fiind nefondat.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Referitor la sarcina probei, instanța s-a raportat la principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de C.E.D.O., în decizia din data de 13 martie 2012 în cauza H______ și alții c. României. În această jurisprudență, Curtea a reiterat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, iar în acest sens ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții. În același sens aceste statuări ale Curții trebuie raportate și analizate coroborat cu jurisprudența CEDO potrivit căreia art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, în raport de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării (cauza N_______ G_______ vs. România din 03.04.2012).

Prin raportare la jurisprudența menționată anterior, instanța a statuat că sarcina probei revine petentului în prezenta cauză, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat, în contextul în care probele administrate de organul constatator sunt apte să convingă instanța în privința existenței faptelor contravenționale și a vinovăției petentului, în afara oricărui dubiu rezonabil. Acest principiu, aplicabil în prezenta cauză, este rezonabil și proporțional în raport cu prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul –ca efect al garanțiilor art. 6 CEDO, incidente în cauză-, deoarece deplasarea (inversarea) sarcinii probei de la intimată către petent este posibilă numai în condițiile în care probatoriul propus de intimată și administrat de instanță are aptitudinea reală și efectivă de a produce acest rezultat.

Astfel, la momentul sesizării instanței cu plângerea contravențională, petentul beneficiază de o prezumție de nevinovăție integrală, iar în mod implicit sarcina probei nu îi incumbă acestuia, ci intimatei, care prin propunerea unui probatoriu care să fundamenteze constatările din procesul verbal contestat dincolo de orice îndoială rezonabilă, determină deplasarea sarcinii probei în sfera petentului, pentru ca ulterior acest prim efect să determine unul mult mai energic, respectiv invalidarea prezumției de nevinovăție care a acționat în favoarea petentului, în măsura în care acesta nu reușește să contraprobeze, deși sarcina probei îi revenea.

În continuare, referitor la contravenția prevăzută de art. 50 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 și imputată petentei, față de cele expuse anterior, instanța a constatat că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN2 E85, km 136+200m, s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu un cinemometru de control rutier, tip TRAFFIXPAX-SPEEDOPHOT, instalat pe autoturismul marca Dacia L____, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, iar deplasarea autoturismului a fost captată pe planșă fotografică depusă de intimată la dosar. Astfel, din buletinul de verificare metrologică, depus de intimată la dosarul cauzei, rezultă că mijloacele tehnice de constatare erau omologate și se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice.

În acest sens, conform buletinului de verificare metrologică înregistrat sub nr. xxxxxxx din data de 26.08.2011 și depus de intimată la dosarul cauzei s-a efectuat verificarea metrologică pentru cinemometru de control rutier, tip TRAFFIXPAX-SPEEDOPHOT, fabricație TRAFFIXPAX Germania, compus din antenă emisie-recepție, modul de prelucrare-afișare, montat autoturismul marca Dacia L____, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, cu mențiunea expresă că măsoară în regim staționar, cu rezultatul admis, valabilitatea verificării fiind de un an.

Raportat la mențiunile cuprinse în buletinul de verificare metrologică, instanța a constatat că, la data constatării faptei contravenționale imputate, cinemometrul de control rutier, tip TRAFFIXPAX-SPEEDOPHOT, era valabil verificat metrologic.

Planșa fotografică prezintă într-o formă clară și evidentă pentru orice observator rezonabil, neexistând niciun dubiu în acest sens, autoturismul marca Renault Megane cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX angajat în trafic. În acest sens, viteza de 155 km/h cu care rula autoturismul este menționată în partea superioară stânga a planșei fotografice (moment abatere datat 01.04.2012/16 h 36 min 04 sec) și este în mod evident stabilită și vizibilă. Din analiza probei cu planșa fotografică depusă la dosarul cauzei, instanța mai constatat că toate mențiunile pe care aceasta le conține sunt în perfectă concordanță și se coroborează cu mențiunile procesului verbal de contravenție procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 01.04.2012.

Planșa fotografică depusă de intimată la dosarul cauzei îndeplinește toate condițiile și criteriile prevăzute de Ordinul nr. 301 din 23.11.2005 privind aprobarea normei metrologice legale NML nr. 021-05, respectiv art. 3.5.1. din NML 021-05, în sensul în care cuprinde mențiunea expresă a datei și orei la care a fost efectuată înregistrarea, sensul de deplasare al autovehiculului înregistrat și imaginea autovehiculului în care este pus în evidență nr. de înmatriculare al acestuia. Referitor la funcția de autotestare, conform art. 3.2.6 din N.M.L. 021-05 “Cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influență asupra exactității de măsurare. Această funcție trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, având și posibilitatea de a fi activată manual de către operator, ori de câte ori se consideră necesar. În cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocată. »

În raport de dispozițiile art. 3.2.6 din N.M.L. nr. 021-05 instanța a reținut că aceasta este o funcția a aparatului radar omologat care funcționează în regim automat, de autotestare, deci este implicită și prealabilă oricărei înregistrări efectuate, în absența efectuării funcției de autotestare, în mod prealabil, de către aparatul radar nefiind posibilă efectuarea de înregistrări.

Instanța a reținut că intimatul a depus la dosarul cauzei și atestatul Ag șef. pr. A_______ I__ operator „SPEEDOPHOT „, cu nr. xxxxx din data de 15.09.2008, din care rezultă autorizarea și competența acestuia de a efectua constatările și măsurătorile specifice în această materie.

În ceea ce privește susținerile petentei referitoare la incidența marjei de eroare de +/-4% a aparatului radar pentru viteze ce depășesc 100 km/h, conform art. 3.1.1 lit. c) din Ordinului 301 din 23.11.2005 privind aprobarea normei metrologice legale NML nr. 021-05, au fost respinse ca neîntemeiate.

Pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează în regim staționar cât și în regim de deplasare, eroarea tolerată este +/- 4% din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h, conform art. art. 3.1.1 lit. c) din Ordinului 301 din 23.11.2005 privind aprobarea normei metrologice legale NML nr. 021-05.

Referitor la marja de eroare prevăzută de Norma de metrologie legală privind măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor N.M.L. nr. 021-05 din 23.11.2005, instanța a reținut că cinemometrele care funcționează în regim de staționare a autovehiculului pe care sunt instalate (ipoteza incidentă în prezenta cauză), la viteze constatate peste valoarea de 100 km/h, pot avea o eroare maxim tolerată de +/- 3%, conform art. 3.1.1 lit. b) din N.M.L. nr. 021-05. Această eroare se stabilește în raport de diferite criterii tehnice și poate acționa atât în sens pozitiv cât și în sens negativ, fiind deci posibil ca viteza de deplasare reală și absolută a petentului să fi fost mai mică (viteza constatată diminuată cu eroarea maximă admisă), dar și mai mare decât cea constatată de agentul constatator (viteza constatată la care se adaugă valoarea erorii maxime tolerate). În aceste condiții, marja maximă de eroare tolerată putând avea simultan o dublă valență într-un caz dat, respectiv pozitivă și negativă, nu se poate reține în mod automat și implicit că viteza efectivă de deplasare a petentei era mai mică decât cea înregistrată și constatată, respectiv cea de 155 km/h, și că procesul-verbal este netemeinic sub acest aspect, ci numai în mod coroborat cu alte mijloace de probă determinante și fiabile în acest sens.

Astfel, în contextul în care marjele de eroare maximă tolerate au fost valorificate și li s-a dat eficiență în cadrul procedurilor de verificare metrologică și omologare tehnică a cinemometrelor de măsurare a vitezei, tip radar, sens în care a fost emis un certificat de verificare metrologică valabil care atestă conformitatea din punct de vedere metrologic a cinemometrului respectiv, revalorificarea acestora și acordarea de eficiență în cadrul procedurilor judiciare este legal inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că proba cu planșa fotografică depusă de intimată la dosarul cauzei probează, în afara oricărui dubiu rezonabil, situația de fapt descrisă și expusă în procesul verbal de contravenție contestat, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 50 alin. 1 lit. a) O.U.G. nr. 195/2002, iar petentul în prezenta cauză nu a infirmat cele constatate și reținute în sarcina sa printr-un probatoriu adecvat și fiabil.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, respectiv amenda contravențională în cuantum de 630 lei pentru contravenția prevăzută de art. 50 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, instanța a constatat că, față de gradul concret de pericol social al faptei contravenționale comise, pe care l-a apreciat ca fiind unul semnificativ, prin raportare la împrejurarea că fapta petentei de conducere a autoturismului cu o viteză de 155 de km/h, pe DN2 E85, KM 136+200 m, ora 16 și 36 minute, a produs un pericol concret pentru viața, sănătatea și integritatea corporală ale celorlalți participanți la trafic, chiar în absența producerii unui rezultat periculos, prin crearea unor premise favorabile producerii unor accidente de circulație, sancțiunea aplicată a fost corect individualizată și este într-un raport de proporționalitate cu pericolul social concret al faptei și cu ansamblul împrejurărilor în care a fost efectiv comisă de către petent.

Față de cererea subsidiară de înlocuire a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile cu sancțiunea avertismentului, instanța a respins-o ca neîntemeiată.

Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile instanța a constatat mai întâi că o interpretare gramaticală a art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr.195/2002 ar conduce la concluzia că, în dreptul român, suspendarea dreptului de a conduce se aplică în mod automat și absolut, cu titlu de sancțiune complementară, oricărei persoane căreia i s-a aplicat o amendă contravențională pentru săvârșirea faptelor contravenționale enumerate la alin. 3 lit. a)–e) ale textului menționat, în absența oricărui control exercitat de către instanțele judecătorești și fără a lua în considerare niciunul dintre criteriile de individualizare prevăzute expres de art.5 alin.5 și alin.6 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Însă, nu a reținut susținerile formulate de petentă referitoare la caracterul excesiv și disproporționat al sancțiunii, sens în care s-a apreciat că se impune și este pe deplin fundamentată în cauză menținerea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, numai în aceste condiții fiind realizabilă funcția preventivă în mod efectiv a principiilor care guvernează sancțiunile contravenționale, cu precădere în materia contravențiilor rutiere

În ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de art. 147 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, imputată petentei prin procesul verbal de contravenție sub aspectul temeiniciei, acesta a fost constatată în mod direct și imediat– deci ex propriis sensibus- de către agentul constatator, în acest sens fiind eficiente principiile jurisprudențiale expuse anterior și referitoare la sarcina probei, în condițiile unei prezumții de relativă temeinicie și legalitate care operează în beneficiul procesului verbal contestat.

Astfel, instanța a constatat că petenta a fost sancționată contravențional cu sancțiunea principală a avertismentului, pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 147 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, normă de incriminare contravențională care stipulează expres: “Conducătorul de autovehicul sau tramvai este obligat: 1) Să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare”, sens în care s-a constatat că penenta nu a avut asupra sa permisul de conducere.

Petenta, în raport de fapta contravențională imputată, a avut o atitudine de necontestare a acesteia, acesta neformulând, prin intermediul plângerii contravenționale, critici care să vizeze netemeinicia faptei contravenționale prev. de art. 147 pct.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002.

Împotriva sentinței a declarat recurs petenta S_____ E____ solicitând admiterea recursului, anularea procesului verbal, iar în subsidiar anularea parțială a procesului verbal în ceea ce privește pedeapsă complementară aplicată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, petenta recurentă a arătat că, în primul rând, instanța de fond, în mod greșit, a aplicat dispozițiile art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002 și ale art. 181 alin. 1 din R.OUG 195/2002, întrucât legea spune foarte clar ca agentul constatator care operează aparatul radar poate încheia procesul/verbal și aplică sancțiunea,, întrucât acesta constată în mod direct cu ajutorul mijlocului tehnic certificat săvârșirea contravenției.

Nu a fost oprită de agentul care opera mașina cu radar, ci a fost oprită de un alt polițist, la o distanță considerabilă, de cel puțin 10-15 Km, iar agentul de poliție care i-a încheiat procesul verbal, probabil pe spusele agentului din mașină cu radar. Din acest punct de vedere procesul verbal încalcă dispozițiile art. 21 alin. 1 din OG 2/2001, care se aplică întrucât nu vine în coliziune cu dispozițiile legale mai sus citate din OUG 195/2002. Art. 181 alin. 1 din RA OUG 195/2002 prevede o situație distinctă și anume aceea în care datele înregistrate de aparatul radar sunt prelucrate; ulterior înregistrării, iar agentul care le prelucrează devine agentul constatator, dar nu este cazul de față.

Totodată, intimata mai trebuia să depună la dosar dovada că cel care a întocmit procesul verbal este polițist rutier.

A mai arătat că instanța de fond în mod greșit a respins probatoriile pe care le-a solicitat, acestea nu exced NML 021-05/2005.

A mai arătat că instanța de fond și-a fundamentat soluția pe planșa fotografică de la fila 15 dosar din care reiese cu claritate săvârșirea contravenției. În totală contradicție cu afirmațiile instanței de fond este această planșă foto, întrucât din aceasta nu poate fi distins, pentru un observator diligent, numărul de înmatriculare al autovehiculului surprins. Astfel, nu se deslușește nici județul unde este înmatriculată mașina și componenta cifrică din număr și nici cea letrică.

Astfel, instanța de fond pronunțat o hotărâre nelegală. A considerat că legea a instituit un formalism tocmai pentru evita situațiile neclare, care nu pot fi clarificate de probe. Astfel dacă există cel-mai mic dubiu că mașina nu poate fi identificată din planșa foto, atunci instanța trebuie să dea eficiență prezumției de nevinovăție și să anuleze procesul verbal.

Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce a susținut că nu a fost indicată perioada pentru care se aplică, efectul produs fiind că acest drept este suspendat pe o perioadă nelimitată, iar instanța de fond trebuia să anuleze procesul verbal cel puțin din acest punct de vedere.

Tribunalul, verificând sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond, verificând legalitatea procesul verbal, raportat la motivele invocate de petentă, prin plângerea formulată, a reținut, în mod corect că a fost întocmit cu respectarea cerințelor art.15 alin.2 și 3 și art.17 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.

Faptul că procesul verbal de contravenție nu a fost întocmit de operatorul radar nu este motiv de nulitate a acestuia întrucât, așa cum a reținut, în mod corect, instanța de fond, conform art. 109 alin.2 din OUG nr.195/2002, „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”, dispoziții legale speciale.

În acest sens sunt dispozițiile exprese ale art.109 alin.9 din OUG 195/2002 potrivit cărora „prevederile prezentei ordonanțe de urgență referitoare la contravenții se completează cu cele ale Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dacă prin prezenta ordonanță de urgență nu se dispune altfel”.

Astfel, fiind constatată săvârșirea contravenției, prevăzută de art. 50 alin. 1 lit. a) cu ref. la art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr. 195/2002, prin mijloc tehnic, au fost respectate la întocmirea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/ 01.04.2012, dispozițiile legale de mai sus, menționându-se, în cuprinsul acestuia, faptul că abaterea a fost înregistrată și fotografiată cu aparatul radar instalat pe autospeciala XXXXXXXX, utilizată în regim staționar.

S-a mai susținut de către recurentă că intimatul trebuia să depună la dosar dovada că cel care a întocmit procesul verbal este polițist rutier, însă acest aspect nu a fost invocat în motivarea plângerii, nu a fost solicitată această probă, astfel că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii în raport de modul de soluționare a plângerii contravenționale, în limitele investirii, conform motivelor invocate în conținutul cererii.

Intimatul a făcut, însă, dovada săvârșirii de către petenta recurentă a contravenției reținută în sarcina sa, prin planșa foto depusă la dosar, din care rezultă că, la data de 01.04.2012, ora 16.35 autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX a fost înregistrat cu viteza de 155 km/h.

Totodată, intimatul a dovedit comiterea contravenției de către petentă prin înregistrarea foto care respectă cerințelor prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, aprobată prin Ordinul 301/2005, modificat prin Ordinul nr.187/2009, fiind puse în evidență data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este vizibil. Astfel, motivele recurentei în sensul că nu poate fi distins, pentru un observator diligent, numărul de înmatriculare al autovehiculului surprins, sunt total nefondate.

Înregistrarea faptei a fost făcută în regim staționar cu cinemometru de control rutier, tip TRAFFIXPAX-SPEEDOPHOT, instalat pe autoturismul marca Dacia L____, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, ce era verificat din punct de vedere metrologic, conform buletinului de verificare metrologică înregistrat sub nr. xxxxxxx din data de 26.08.2011, iar operatorul era atestat, dovadă fiind atestatul depus în copie la fila 18 dosar fond.

Recurentei i-a fost încuviințat, de către instanța de fond, la termenul de judecată din 25.04.2014, probatoriul cu înscrisuri, ca și intimatului, fiind încuviințată și proba cu planșa foto și au fost respinse, în mod justificat, probatoriile cu expertiză metrologică, ce nu era utilă în cauză.

Se solicita, prin nota de probatorii ca expertul să verifice dacă cinemometrul are toate sigiliile și sunt intacte, dacă măsurătorile efectuate sunt corecte și se încadrează în eroarea maximă tolerată și dacă are asigurată corespondența între direcția de măsurare și axa optică a camerei video, probă ce nu era, în mod evident, utilă în condițiile în care la dosar fusese depusă copia buletinului de verificare metrologică înregistrat sub nr.xxxxxxx din data de 26.08.2011, cu valabilitate de un an, din care rezulta că cinemometrul era verificat din acest punct de vedere, fiind corespunzător normelor aplicabile și fiind declarat admis.

De asemenea, nu era o probă utilă cauzei declarația martorului ce a semnat procesul verbal de contravenție, în situația în care recurenta petentă a refuzat să-l semneze, iar, prin plângerea formulată nu au fost invocate motive în legătură cu modul de întocmire a actului contestat.

Referitor la sancțiunea complementară, a suspendării dreptului de a conduce, neindicarea perioadei pentru care se aplică, nu produce efectul susținut de recurentă al suspendării pe o perioadă nelimitată și nu constituia motiv de anulare a procesului verbal, în cuprinsul acestuia fiind indicată contravenția, sancțiunile, actul normativ și articolele aplicabile.

S-a prevăzut că fapta de a circula,în afara localității Racovițeni, pe DN E 85, km 136+200 m cu viteza de 155 km/h, constituie contravenția prevăzută de art.50 alin.1 lit.a din OUG nr.195/2002 și sancționată de art.102 alin.3 lit. e din aceeași ordonanță.

Art.102 alin.3 din OUG nr.195/2002, prevede

Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:

e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Astfel, instanța de fond a reținut perioada de 90 de zile ca fiind perioada suspendării dreptului de a conduce, în raport tocmai de dispoziția legală aplicabilă.

Ca urmare, față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta S_____ D___ E____ domiciliată în Bacău, ________________________, nr. 2, ____________, jud. Bacău, împotriva sentinței civile nr. 620/25.04.2014 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B____, cu sediul în B____, _______________________-10, jud. B____.

Irevocabilă

Pronunțată în ședința publică de la 05 Noiembrie 2014

Președinte, A__ E____ D______	Judecător, G_______ S___	Judecător, A__-M____ D_____
	Grefier, R_____ - A______ S____

Red.AMD

Thred.AMD/DP

2 ex./19.11.2014

Dosar nr.XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Râmnicu Sărat

Judecător fond P_____ R.I.