ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 89 A

Ședința publică din data de 2 februarie 2016

Președinte I___ D____

Judecător L____ J___

Grefier I______ M_____

S-a luat în examinare apelul formulat de petentul L____ S____ E____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, împotriva sentinței civile nr. 5467 din 19.10.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat cu 20 lei, conform disp. art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, sentința atacată fiind pronunțată de Judecătoria A___ aflată în circumscripția acestui tribunal.

Se constată depuse la dosar împuternicire avocațială de către avocat F___ B_____ și cerere de judecare a cauzei în lipsă.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, la dosar existând suficiente probe pentru soluționarea apelului, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare în baza art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.

T R I B U N A L U L

Constată că prin sentința civilă nr. 5467 din 19.10.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul L____ S____ E____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, împotriva procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/27.07.2015. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată .

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/27.07.2015 petentul a fost sancționat cu avertisment pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 întrucât în data de 27.07.2015, ora 10:25, a condus autoturismul marca VW, având număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe Calea Victoriei, din direcția „Intim” către „UTA” și ajungând la trecerea de pietoni situată lângă Spitalul Județean A___, nu a acordat prioritate pietonului aflat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni marcată corespunzător. Totodată, petentului i s-a aplicat și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Referitor la termenul în care a fost introdusă plângerea, instanța de fond a reținut că plângerea contravențională a fost formulată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul formei (legalității), instanța de fond a constatat că procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/27.07.2015 a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, fiind totodată stipulate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Prima instanță a avut în vedere că lipsa mențiunilor prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 nu este de natură să atragă anularea procesului-verbal de contravenție decât în ipoteza în care se dovedește că s-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel, astfel cum rezultă și din cuprinsul deciziei nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de I.C.C.J. pe calea Recursului în interesul legii.

Instanța de fond a considerat că sunt neîntemeiate susținerile petentului potrivit cărora procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate pentru că locul săvârșirii faptei nu este consemnat în mod corespunzător, întrucât la rubrica referitoare la locul săvârșirii faptei este menționat doar „C__. Victoriei”, din descrierea faptei rezultă fără dubiu care este locul unde nu a fost acordată prioritate pietonilor aflați în traversare, arătându-se că petentul „a condus autoturismul marca VW, având număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe Calea Victoriei, din direcția „Intim” către „UTA” și, ajungând la trecerea de pietoni situată lângă Spitalul Județean A___, nu a acordat prioritate pietonului aflat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni marcată corespunzător”.

Se arată că din descrierea faptei reiese fără putință de tăgadă care este locul unde a fost săvârșită fapta, astfel că procesul-verbal de contravenție respectă exigențele articolului 16 din O.G. nr. 2/2001, cu atât mai mult cu cât petentului nu i-a fost cauzată nicio vătămare prin maniera respectivă de consemnare a faptei.

Verificând temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că, potrivit art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: (...) h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.

Instanța de fond a evidențiat că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată de către un agent al statului aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aceasta fiind, totodată, înregistrată video, potrivit înregistrării pe suport magnetic (CD), de unde rezultă că, deși un pieton se afla angajat în traversarea trecerii de pietoni, pe sensul de mers al petentului, acesta nu i-a acordat prioritate de trecere, continuându-și deplasarea. Mai mult, deși a susținut că nu a oprit pentru că în spatele său se afla o ambulanță, petentul nu a propus nicio proba în acest sens, iar împrejurarea respectivă nu rezultă nici din înregistrarea video depusă la dosar.

Instanța de fond a avut în vedere de asemenea, că fapta contravențională reținută în sarcina petentului vizează neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversare, care poate fi constatată inclusiv prin propriile simțuri de către agentul constatator, iar nu depășirea vitezei maxime admise pe un anumit sector de drum, care poate fi probată, potrivit art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, numai cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, rezultând că, în speță, nu este necesară existența unui aviz de verificare metrologică pentru aparatul cu care a fost filmat petentul neacordând prioritate, iar nu depășind viteza maximă admisă.

Având în vedere că petentul a avut posibilitatea să propună alte probe în favoarea sa, fiind respectat dreptul acestuia la un proces echitabil stabilit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție, nefiind răsturnată prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției, instanța de fond a apreciat că este pe deplin justificată angajarea răspunderii contravenționale.

Referitor la sancțiunea aplicată instanța de fond a reținut că, potrivit art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...) b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului”.

Raportat la sancțiunea contravențională principală, agentul constatator a apreciat că se impune aplicarea avertismentului, în baza art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, instanța de fond a constatat că, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, aceasta se aplică de drept (ope legis), ori de câte ori petentul se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzute de art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006, independent de tipul sancțiunii contravenționale principale aplicate (amendă sau avertisment), scopul acestei sancțiuni fiind de natură să conducă la înlăturarea unei potențiale stări de pericol, motiv pentru care aplicarea acesteia nu este lăsată la aprecierea agentului constatator.

Pentru considerentele expuse, reținând că fapta corespunde realității și constituie contravenție potrivit textelor legale menționate, că sancțiunea principală a fost corect individualizată și că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce s-a dispus conform art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, instanța, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, prima instanță a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent.

În baza art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă, având în vedere că petentul, deși a solicitat cheltuieli de judecată, nu a avut câștig de cauză, iar intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată, instanța nu le-a acordat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul L____ S____ E____ solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, și rejudecând, să se admită plângerea contravențională în vederea constatării nulității procesului-verbal __________ nr.xxxxxxx din 27.07. 2015 întocmit de intimat; fără cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului, petentul a susținut că a fost obligat să forțeze traversarea trecerii de pietoni întrucât din spatele său venea o ambulanță cu semnalele acustice și luminoase în funcțiune, având obligația atât el ca și conducător auto, cât și pietonul, să se oprească pentru a acorda prioritate autospecialei.

În același timp, petentul a învederat că intimatul nu a făcut dovada că mijlocul tehnic folosit pentru înregistrarea abaterii este omologat sau verificat metrologic, existând astfel dubii cu privire la corectitudinea înregistrării.

A arătat apelantul petent că agentul constatator i-a cerut să rămână în autoturismul său până la completarea procesului-verbal, astfel că s-a aflat în imposibilitate de a găsit un martor ocular care să certifice susținerile sale..

În drept, petentul a invocat prevederile art. 420 și urm. Cod pr.civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 17.12.2015 intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiată, reținându-se că fapta petentului a existat și a fost corespunzător încadrată juridic, procesul-verbal fiind atât legal cât și temeinic întocmit.

A susținut intimatul că la dosar există suficiente elemente probatorii asupra cărora nu planează nicio îndoială, soluția adoptată de prima instanță fiind temeinică și legală.

A învederat intimatul că judecătorul fondului printr-o corectă și completă apreciere a probelor, a analizat punctual toate probele și în concret toate cererile petentului și justificat a respins acțiunea în principal, motivat pe lipsa probatoriului adecvat cauzei, sentința cuprinzând în mod complet, convingător și sintetizat argumentele respingerii plângerii.

De asemenea, intimatul a evidențiat că fapta sancționată a fost înregistrată atât cu aparatura video din dotarea inspectoratului astfel că în cauză nu interesează alegațiile apelantului ci doar eventuale înscrisuri sau probe pertinente cauzei care să dovedească pretinsa nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este nefondat urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Prin procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/27.07.2015 petentul a fost sancționat cu avertisment pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 135 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 întrucât în data de 27.07.2015, ora 10:25, a condus autoturismul marca VW, având număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe Calea Victoriei, din direcția „Intim” către „UTA” și, ajungând la trecerea de pietoni situată lângă Spitalul Județean A___ nu a acordat prioritate pietonului aflat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni marcată corespunzător. Totodată, petentului i s-a aplicat și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și considerat că petentul este vinovat de săvârșirea contravenție pronunțând o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie fiind expuse considerentele de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea soluției.

Tribunalul reține că probele de la dosar coroborate fundamentează constatările directe ale agentului constatator, acesta făcând dovada contravenției săvârșite de petent prin intermediul înregistrării video depuse la dosarul primei instanțe.

Fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată de către un agent al statului aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aceasta fiind, totodată, înregistrată video, potrivit înregistrării pe suport magnetic (CD), de unde rezultă că deși un pieton se afla angajat în traversarea trecerii de pietoni, pe sensul de mers al petentului, acesta nu i-a acordat prioritate de trecere, continuându-și deplasarea.

Astfel, după cum corect a reținut și prima instanță prin hotărârea apelată, rezultă cu suficientă claritate împrejurarea că petentul în timp ce conducea autovehiculul marca VW, având număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe Calea Victoriei, din direcția „Intim” către „UTA” și, ajungând la trecerea de pietoni situată lângă Spitalul Județean A___ nu a acordat prioritate de trecere pentru pietonul angajat în traversarea regulamentară a străzii prin loc marcat și semnalizat corespunzător.

În ce privește apărarea petenului că nu a oprit pentru că în spatele său se afla o ambulanță, se constată că aceasta este nefondată, reținându-se că petentul nu a propus nicio probă în acest sens, iar împrejurarea invocată nu rezultă nici din înregistrarea video depusă la dosar.

Apărările invocate de către petent în sensul dovedirii faptei prin înregistrări video prin depunerea avizului metrologic pentru aparatul cu care a fost înregistrată fapta sunt nefondate în condițiile în care în ce privește modul de constatare al contravenției, nimic din lege nu se opune ca abaterile să fie constate personal de către agenții constatatori. Mai mult, art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 prevede expres că „Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier.” Este adevărat că art. 109 alin. 2 din OUG nr.195/2002 face referire la o posibilitate complementară, legiuitorul folosind conjuncția „și”, dar textul în cauză se referă la acele contravenții a căror constatare presupune folosirea unei aparaturi tehnice, precum depășirea limitei de viteză, aspect care, într-adevăr, nu poate fi apreciată de către o persoană prin propriile simțuri.

Or corect prima instanță a avut în vedere, că fapta contravențională reținută în sarcina petentului vizează neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversare, care poate fi constatată inclusiv prin propriile simțuri de către agentul constatator, iar nu depășirea vitezei maxime admise pe un anumit sector de drum, care poate fi probată, potrivit art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, numai cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, rezultând astfel că nu este necesară existența unui aviz de verificare metrologică pentru aparatul cu care a fost filmat, petentul neacordând prioritate, iar nu depășind viteza maximă admisă.

În ce privește conceptul de acordare a priorității legiuitorul însăși l-a definit așa după cum rezultă din art.6 pct.1 din OUG nr.195/2002 respectiv obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească cât și conceptul de prioritate de trecere definit de pct.26 din același act normativ, respectiv dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice.

Or din înregistrarea anexată se relevă că pietonul în cauză a fost obligat să oprească fiindu-i încălcat dreptul de a trece înaintea autoturismului condus de petent deși normele legale respective coroborate îi acordau prioritate de trecere înaintea autoturismului iar art.135 lit. h din HG nr.1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 obligă conducătorul auto să acorde prioritate de trecere pietonului indiferent de banda de mers pe care se găsește, or în cauză pietonul se găsea pe sensul de mers a autovehiculului condus de petent.

Ca atare corect s-a apreciat prin procesul verbal de contravenție că petentul prin faptul neacordării priorității de trecere pietonului angajat în traversare pe marcajul trecerii de pietoni a încălcat dispozițiile legale care impuneau obligația sa de a acorda prioritate de trecere acestuia, atragerea răspunderii contravenționale fiind legală cât și aplicarea sancțiunilor prevăzute de legislația specială în materie.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat de petentul L____ S____ E____, împotriva sentinței civile nr. 5467 din 19.10.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și în consecință, păstrează hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul declarat de petentul L____ S____ E____, având CNP xxxxxxxxxxxxx domiciliat în A___, _____________________, ____________, __________________, cu domiciliul procesual ales în A___, _________________, ____________, jud. A___, împotriva sentinței civile nr. 5467 din 19.10.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX și în consecință, păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2016.

Președinte Judecător

I___ D____ L____ J___

Grefier

I______ M_____

Red. I.D./ 22.02.2016

Thred. I M / Ex. 4

prima instanță – judecător R_____ F______ B_____

se comunică hotărârea cu

petentul - L____ S____ E____, la domiciliul procesual ales în A___, _________________, ____________

intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ - A___, ________________, nr. 17-19

2 _______________