R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 891

Ședința publică din data de 25 martie 2014

Instanță constituită din:

P_________: P______ A___ D______

JUDECATORI : N______ A______ L______

L____ C____ M______

GREFIER – M____ M______

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta – intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ, cu sediul în București, _____________________. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr.xxxxx/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul cu același număr și în contradictoriu cu intimatul petent T______ E____ I____ domiciliat în București,sector 5 ______________________ nr.9.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,care învederează asupta procedurii de citare care este legal îndeplinită, evidențiază asupra obiectului cererii de față, părților și învederează instanței că recursul este motivat.

Instanța raportat la actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul T______ E____ I____ a solicitat, în contradictoriu cu intimata C_____, anularea procesului verbal _________ nr. xxxxxxx/21.03.2012.

În motivare a arătat că în perioada anului trecut, P.F. T______ E____ lONUȚ, nu a achitat rovinieta aferentă perioadei de utilizare a drumurilor publice conform dispozițiilor legale, neglijență sesizată și remediată la data de 05.11.2011, când a fost achitat tariful de utilizare pe o perioadă de 12 luni, în valoare de 28 de euro.

La data de 03.04.2012, a primit un proces verbal de constatare a unei contravenții, proces verbal supus contestației în prezenta speță. Prin intermediul acestui proces verbal, i s-a adus la cunoștință că a fost înregistrată, la data de 22.10.2011, pe raza ROMANEȘTI, jud. PH. DNl, circulând cu vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXX fară a avea achitată contravaloarea tarifului de utilizare reglementat de O.G. 15/2002.

Susține petenta că procesul verbal susmenționat nu îndeplinește prevederile art.17 din OG 2/2001 și ale Legii 455/2001 privind semnătura electronică. Astfel, procesul verbal nu este însoțit de semnătura agentului constatator. De asemenea, prin faptul că procesul verbal susmenționat i-a fost adus la cunoștință in format fizic (prin intermediul serviciului poștal) și nu în format electronic, contestă validitatea acestuia. De asemenea, procesul verbal susmenționat cuprinde date eronate cu privire la numele și domiciliul său.

Prin sentința nr.xxxxx/18.11.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta PF T______ E____ I____ împotriva procesului verbal _________ nr.xxxxxxx/21.03.2012 întocmit de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE din ROMANIA SA, și pe cale de consecință a fost modificat procesul-verbal atacat în sensul exonerării de tariful de despăgubire și înlocuirii amenzii cu avertisment.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx/21.03.2012 petenta a fost sancționată pentru că la data de 22.10.2011, în localitatea Românești, pe DN1, autoturismul său înmatriculat sub nr. XXXXXXXX, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.

În termen legal petenta a formulat plângere, având în vedere că procesul-verbal i s-a comunicat în data de 03.04.2012, iar cererea a fost expediată prin poștă la data de 09.04.2012.

Analizând actul atacat din perspectiva legalității sale, instanța a constatat că acesta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 16, precum și de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută, respectiv, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii sau semnătura agentului constatator. Aceste dispoziții trebuie însă corelate cu prevederile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică și cu ale art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel încât semnătura agentului constatator poate fi și electronică.

Sub aspectul semnăturii agentului constatator și a martorului, din analiza dispozițiilor art.4 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, înscris în forma electronica reprezintă o colecție de date în formă electronică între care exista relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.

Semnătura electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentic, fie ca este o simplă declarație pe proprie răspundere.

Nimic nu duce la concluzia că semnătura nu poate fi aplicată pe înscrisuri autentice, nici o dispoziție legală neinterzicând acest fapt.

De asemenea, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art.25 alin.1 din OG 2/2001 procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate.

Și chiar daca ar fi fost concepută să fie aplicată în raporturile dintre privați, privați - autoritate și numai în format electronic, o asemenea procedura din partea agentului constatator valorează totuși asumarea celor consemnate în procesul-verbal de contravenție. Cum acesta este scopul pentru care semnătura este considerată un element indispensabil procesului-verbal, instanța va asimila semnătura electronica unei semnături aplicate în mod legal.

În plus, OG nr.2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplica pe procesele-verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice. Se valorifică principiul de drept conform căruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Prin urmare, nefiind contestată semnătura sub alte aspecte, instanța a constatat că a fost semnat în mod valabil procesul-verbal.

Cu privire la domiciliu, instanța a reținut că petentul nu a făcut dovada că a operat modificarea și în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, având în vedere că identificarea contravenientului se face, potrivit art.9 alin.3 din OG nr. 15/2002 din baza de date a MAI.

În plus petentul a depus el însuși atât procesul-verbal, cât și dovada comunicării acestuia la vechiul domiciliu, astfel încât nu poate susține că nu i s-a comunicat sau că a suferit vreo vătămare.

Instanța a reținut că potrivit art. II din Legea nr. 144/2012 privind modificarea O.G. nr. 15/2002 “Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.”

Față de aceste dispoziții instanța a exonerat petentul de plata tarifului de despăgubire.

În conformitate cu art.1 alin.1 lit. b) și alin.2, au obligația să achite tariful de utilizare a drumurilor publice, utilizatorii persoane fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare care au în proprietate sau au un drept legal de folosință asupra autoturismului.

Textele legale instituie două condiții: să fie proprietari sau să aibă în folosință autovehiculul și să fie înscrise în certificatul de înmatriculare.

Petentul nu contestă nici că ar fi proprietar, nici că ar fi înscris în certificatul de înmatriculare și nici nu susține că ar fi avut rovinietă la data consemnată în procesul-verbal, iar pe de altă parte intimata a dovedit temeinicia actului prin depunerea la dosar a fotogramei cu mașina petentului, astfel încât se reține că actul este temeinic.

Însă potrivit art.21 alin.3 din O.G. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama, printre altele, și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Conform art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în cazul faptei de gravitate redusă, se aplică sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ incriminator nu îl prevede (alin. 3 al aceluiași articol).

Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că petentul, atât anterior cât și ulterior comiterii faptei, a avut achitat tariful de utilizare pe un an sau pe o lună, ceea ce formează convingerea instanței că atitudinea petentului este în sensul de respectare a legislației specifice și într-adevăr a fost o omisiune, astfel încât, avertismentul reprezintă o sancțiune mai potrivită decât amenda, având în vedere gravitatea redusă a faptei, astfel încât va admite în parte plângerea, înlocuind sancțiunea amenzii din procesul-verbal de constatare a contravenției cu avertisment.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, întrucât instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății reținâd că, deși la data săvârșirii contravenției petentul nu deținea rovinietă a inlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment. Se arată că intimatul petent a utilizat drumurile naționale fără a deține rovinietă, demonstrând indiferență față de disciplina rutieră și evitând achitarea tarifului impus de lege, a săvârșit o faptă de natură a aduce prejudicii de natură patrimonială recurentei și pagube materiale asupra structurii drumurilor publice.

Fapta, față de urmările produse și care s-ar putea produce, nu este lipsită de gravitate, astfel că pentru a nu se crea un precedent de natură a descuraja respectarea cadrului legal se solicita admiterea recursului, modificarea santinței recurate, în sensul menținerii sancțiunii amenzii.

Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru si de timbru judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.

În drept, recurenta - intimata s-a întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8, art. 312 alin. 3 C. pr. civ., ale O.G. nr. 2/ 2001 și ale O.G. nr. 15/ 2002.

La termenul de judecată din 25.03.2014, intimata petenta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivând că instanța de fond a apreciat corect, just și imparțial situația aplicând o sancțiune raportată direct la gravitatea pericolului social creat, solicitând menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.

Examinând sentința atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor de recurs formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept așa cum cer dispozițiile art.3041, Cod Procedură Civilă, tribunalul reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție _________ nr.xxxxxxx/21.03.2012 emis de Compania Națională de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică C______, s-a reținut că la data de 22.10.2011, în localitatea Românești, pe DN1, autoturismul său înmatriculat sub nr. XXXXXXXX, a fost surprins ca a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.

Fapta reținută, constituie contravenție conform dispozițiilor art.8 alin.1 din OG 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier și se sancționează potrivit art.8 alin.2 din OG 15/2002 cu amendă în valoare de 250 lei.

Recurenta a criticat soluția pronunțata de instanța de fond în ceea ce privește înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

Tribunalul constată că instanța de fond a făcut o corecta interpretare a probatoriului administrat in cauză, reținând că petenta, atât anterior cât și ulterior comiterii faptei, a avut achitat tariful de utilizare pe un an sau pe o lună, ceea ce formează convingerea instanței că atitudinea acesteia este în sensul de respectare a legislației specifice și într-adevăr a fost o omisiune faptul ca la data reținută în procesul verbal contestat a circulat fără a deține rovinieta valabilă.

Daca, petenta intimata ar fi circulat si alte ori fără rovinietă valabilă, recurenta ar fi putut face o astfel de dovada, însă din probatoriul administrat, nu rezulta o astfel de situație, fapt ce confirmă aprecierea instanței de fond.

Tribunalul apreciază că prin înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, într-o astfel de situație concretă, ca cea de față, nu se creează un precedent astfel cum susține recurenta. Sancțiunea avertismentului, a fost prevăzută de legiuitor tocmai pentru a diferenția sancțiunile funcție de atitudinea manifestata de contravenient. În cazul de față, dat fiind ca s-a făcut dovada ca acesta își achiziționa in mod consecvent rovinieta, pentru data respectiva fiind o excepție, avertismentul este suficient pentru a atrage atenția acestuia cu privire la respectarea dispozițiilor legale încălcate.

În aceste condiții, având în vedere probatoriul administrat in cauză, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond, în sentința recurată, a reținut ca, avertismentul reprezintă o sancțiune mai potrivită decât amenda, având în vedere gravitatea redusă a faptei, astfel încât în baza art.312 alin.1 C.pr.civ., instanța va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta - intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva sentinței civile nr.xxxxx din 18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta – intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ, cu sediul în București, _____________________. 401A, sector 6, împotriva civile nr. xxxxx/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul cu același număr și în contradictoriu cu intimatul petent TIRIFAN E____ I____ domiciliat în București,sector 5 ______________________ nr.9,ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25 martie 2014.

PREȘEDINTE,

P______ A___ D______

JUDECĂTORI,

N______ L______ A______ L____ C____ M______

GREFIER,

M____ M______

RED. PAD

2EX/ 25.04.2014

Jud.fond. B_____ M______ R_____