Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBILM:2016:005.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 31 A

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2016

Completul constituit din:

PREȘEDINTE : M____ A___

JUDECĂTOR : M____ V______

GREFIER : P____ M______

Pe rol examinarea apelului în contencios administrativ și fiscal declarat de apelantul-petent B____ I__ împotriva sentinței civile nr.296/13.03.2015 a Judecătoriei FETEȘTI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție P.V. ________ NR. xxxxxxx/22.06.2014, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura fiind legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care s–au evidențiat părțile, obiectul litigiului, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, arătându-se că apelantul a achitat taxa judiciară de timbru de 20 lei potrivit chitanței xxxxxxx/11.01.2016 (fila 17 dosar), intimatul a depus întâmpinare ce a fost comunicată apelantului-petent, părțile solicitând judecarea cauzei și în eventuala lor lipsă de la dezbateri, după care;

Tribunalul, față de caracterul devolutiv al apelului, având în vedere că nu s-au solicitat alte probe, se consideră lămurit asupra împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.

După deliberare.

T R I B U N A L U L

Asupra apelului în contencios administrativ și fiscal de față ;

Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 01.07.2014 pe rolul Judecătoriei Fetești, sub nr.XXXXXXXXXXXXX, contestatorul B____ I__ (CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în V_____, ____________________, ____________, ____________________) a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița (cu sediul în Slobozia, ______________________.13-15, județul Ialomița), anularea procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din data de 22.06.2014.

Soluționând cauza prin sentința civilă nr. 296/13.03.2015 Judecătoria Fetești a respins plângerea contravențională formulată de petent, ca neîntemeiată și a menținut procesul verbal de contravenție contestat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

La data de 22.06.2014, s-a încheiat de către intimat procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx prin care s-a reținut că la data respectivă, la ora 17,55, petentul a condus autoturismul marca F___ cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în localitatea Giurgeni, pe DN2A, E60, cu o viteză de 79 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI-xxxxx. De asemenea nu a respectat semnificația și semnalele de oprire ale polițistului și semnalele luminoase și acustice ale autospecialei, neoprind de îndată pe dreapta, pentru aceste fapte petentul fiind sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în valoare de 340 lei și 3 puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1,2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 aprobat prin HG nr.1391/2006 și cu 4 puncte amendă în valoare de 380 lei luându-se și măsura reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, pentru nerespectarea prevederilor art. 31 lit.a,b din OUG nr.195/2002.

Față de plângerea formulată, instanța a constatat, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că aceasta a fost introdusă în conformitate cu art. 31 din O.G. nr. 2/2001, înăuntrul termenului legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de contravenție, precum și faptul că procesul-verbal conține mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnăturile agentului constatator și a contravenientului care a consemnat obiecțiunile formulate cu acel prilej respectiv nerecunoașterea faptei..

Cu privire la temeinicia procesul verbal, instanța de fond a reținut următoarele:

Referitor la prima contravenție,reține prima instanță, temeinicia procesului verbal este verificată în principal din perspectiva îndeplinirii cerințelor prevăzute de art.121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006 și ale Normei de Metrologie Legală NML 021 – 05 .

Analizând înscrisurile depuse la dosar de către intimat, instanța de fond a constatat că acestea îndeplinesc condițiile legale mai sus menționate și confirmă situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție.

Astfel față de fotografiile aflate la filele 51-54, rezultă cu certitudine că autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a fost înregistrat în localitate (sunt evidențiate clădiri și stâlpi de electricitate în zonă), la data de 22.06.2014 ora 17,55, cu viteza de 79 km/h, situație de fapt contestată în mod neîntemeiat de petent .

Potrivit pct. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05, „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.”

Din analiza fotografiilor rezultă îndeplinirea acestor cerințe, respectiv foto filele 51 și 52 indică viteza maximă de deplasare a vehiculului surprins de aparat iar fotografia de la fila 53 surprinde imaginea vehiculului având nr. de înmatriculare XXXXXXXXX.

Din verificarea tuturor planșelor foto, având în vedere succesiunea cronologică a acestora, se poate observa că autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a circulat cu viteza de 79 km/h în localitate.

Cu privire la aparatul care a măsurat viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent, instanța de fond a constatat că acesta este omologat și verificat din punct de vedere metrologic, așa cum rezultă din buletinul nr.xxxxxxx/19.02.2014 (f-29), prin urmare, toate elementele care se regăsesc inscripționate pe aceste înregistrări sunt în fapt informații descărcate de pe blocul înregistrator al aparatului radar, astfel că s-a făcut și dovada atestării calității de mijloc de măsurare legală a acestuia. Măsurările efectuate de aparatul radar fiind legale, asupra lor nu se poate interveni.

Astfel, dată fiind valabilitatea buletinului de verificare metrologică, precum și emiterea lui de către laboratorul autorizat, s-a făcut dovada dincolo de orice dubiu că viteza măsurată de acesta este cea reală, susținerile petentului pe acest aspect fiind nefondate.

Mai mult, s-a reținut că aparatul este omologat în a măsura viteza atât în regim staționar cât și în regim de deplasare și că intimatul a făcut dovada efectuării măsurărilor de către operator calificat prin atestat, în speță agentul M____ C______ (fila 26).

În raport de viteza de 79 km/h înregistrată, instanța constată că petentul a depășit limita de viteză pe acel sector de drum cu 29 km/h, dispozițiile art.49 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 stabilind că limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.

Referitor la cea de a doua contravenție, petentul a invocat faptul că se afla în eroare cu privire la persoana căreia îi erau adresate semnalele agentului și conducătorul auto care a generat folosirea semnalelor acustice și luminoase.

Instanța de fond a reținut că susținerea petentului nu este dovedită.

În cuprinsul procesului verbal este consemnat faptul că petentul nu a respectat semnificația și semnalele de oprire ale polițistului și semnalele luminoase și acustice ale autospecialei, neoprind de îndată pe dreapta .

Potrivit jurisprudenței CEDO în materie, utilizând diferite criterii: clasificarea faptei în dreptul național, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii, s-a stabilit incidența în cauzele care au ca și obiect contestarea faptelor contravenționale a dispozițiilor art. 6 ale Convenției.

Față de cele de mai sus, se pune în discuție în mod implicit și forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, respectiv dacă acesta poate constitui o probă împotriva contestatorului.

Sub acest aspect, se constată că deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu tranșează problema. În plus, în materia prezumției de nevinovăție, sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 din Convenție, nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (cauza Salabiaku c. Franței) în măsura în care statele respectă în cele le privește pe acestea din urmă, cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit - cauza Janosevic c. Suediei.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001 reiese că procesul verbal de contravenției nu numai că nu este lipsit de forță probantă ci dimpotrivă poate face dovada situației de fapt până la proba contrară. Astfel, din această perspectivă considerăm că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă și poate constituie o dovadă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Astfel, instanța de fond a reținut că petentului i s-au asigurat toate posibilitățile privind pregătirea apărării și propunerea de probatorii, petentul beneficiind în baza art. 6 CEDO, atât de acces efectiv la o instanță cât și de garanțiile unui proces echitabil. Cu toate acestea, s-a rezumat la aprecieri subiective fără suport probator.

Instanța a constatat astfel că faptele contravenționale reținute în sarcina petentului prin procesul-verbal au fost probate, fiind dovedită vinovăția acestuia, motiv pentru care instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției atacat este legal și temeinic întocmit.

În consecință, luând în considerare dispozițiile legale sus menționate, cele ale art. 21 alin. 3 și art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, reținând că au fost respectate prevederile art.10 alin.1 și 2 din OG 2/2001, instanța de fond a reținut că sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum total de 680 lei, aplicarea de 3 puncte penalizare și măsurii complementară a suspendării dreptului de a conduce pe 30 de zile, nu sunt doar legale dar și temeinic dispuse

Împotriva acestei sentințe, în termen legal și motivat, a declarat apel petentul, solicitând admiterea acestuia în parte, modificarea sentinței civile în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de contravenție.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că referitor la depășirea vitezei legale nu formulează obiecțiuni, recunoscând fapta motiv pentru care a și achitat amenda aplicată, referitor la cea de-a doua contravenție solicită a se avea în vedere faptul că nu a avut intenția de a sustrage controlului însă nu s-a mai confruntat niciodată cu o situație similară și solicită înlocuirea măsurii de suspendare a permisului de conducere cu avertismentul .

Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca fiind netemeinic și menținerea în tot a procesului verbal de constatare atacat.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 02.12.2015, având achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei, cf. art. 19 din OG 80/2013.

Tribunalul, analizând sentința ce face obiectul apelului de față, în raport de criticile formulate, susținerile părților, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, dispozițiile art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Examinând procesul-verbal sub aspectul legalității, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a reținut că acesta conține toate mențiunile a căror lipsă ar fi sancționată cu nulitate absolută, conform art. 17 din OG nr. 2/2001.De asemenea, în urma propriului examen, constată că procesul verbal de contravenție contestat a fost legal întocmit .Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptelor, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Procesul-verbal a fost semnat de agentul constatator, cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul apreciază că motivarea primei instanțe a fost completă și pertinentă, bazată pe o analiză judicioasă atât a probelor cauzei cât și dispozițiilor legale incidente.

În acest sens reține că săvârșirea faptei este dovedită prin transpunerea pe suport CD a înregistrării efectuate cu cinemometrul marca Autovision . Privind înregistrarea radar prin prisma succesiunii temporale, adică a datei, orei, minutelor și secundelor înscrise în partea de sus și coroborate cu celelalte detalii referitoare la caracteristicele locului și ale autovehiculului surprins în imagini, rezultă în mod clar că autovehiculul din imagini este cel condus de reclamant, iar la momentul înregistrării acestuia cu viteza de 79 km /h se afla în interiorul localității, aspect de altfel neinfirmat de către apelant.

Referitor la cea de-a doua contravenție, apelantul recunoaște că nu a oprit autovehiculul, însă a crezut că autospeciala se afla în misiune și că nu avea nici un motiv să oprească deoarece avea toate actele în regulă, apărare ce nu poate fi reținută de către tribunal pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 31 lit. a și b din OUG 195/2002 rep. „Participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, …….., în următoarea ordine de prioritate:

a) semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier;

b) semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculelor, prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. a) și b)” . Art. 100 alin (3) lit f din același act normativ dispune „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

f) nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.”

Din raportul întocmit de agentul constatator reiese că în timp ce acționa cu aparatul radar în localitatea Giurgeni , aparatul radar a indicat viteza de 79 km /h a unui autoturism marca F___ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX. A procedat la efectuarea semnalului regulamentar de oprire a autovehiculului, însă conducător auto și-a continuat deplasare, motiv pentru care a procedat la urmărirea acestuia, efectuând din nou semnal de oprire cu semnalele luminoase și acustice, precum și cu bastonul reflectorizat. În cele din urmă conducătorul auto a oprit.

Tribunalul reține că abaterile la regimul circulației pe drumurile publice, cum este cazul în speță, sunt, de cele mai multe ori, abateri spontane și au o frecvență ridicată. A porni de la bun început de la premisa că propriile constatări ale agentului statului sunt lipsite de efecte juridice în lipsa unui suport probator ar conduce în mod evident la cazuri de impunitate în situația săvârșirii unor fapte contravenționale. De altfel, dat fiind faptul că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a constatat că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiului prezumției de nevinovăție ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată. Așadar, procesul –verbal de contravenție în materia legislației rutiere face pe deplin dovada săvârșirii faptei în contextul în care agentul de poliție a constatat personal abaterea săvârșită (ex propriis sensibus), acesta bucurându-se de prezumția de legalitate până la proba contrară. Aplicând cele de mai sus în prezenta cauză, tribunalul constată că petentul nu a prezentat un minim de probatorii și argumente care să ateste o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator.

Referitor la sancțiunea aplicată, Tribunalul își însușește argumentele expuse în hotărârea instanței de fond referitoare la determinarea în concret a gradul de pericol social raportat la contextul circumstanțial în care a fost săvârșită abaterea contravențională.

Totodată tribunalul apreciază că aplicarea amenzii orientată spre minimul prevăzut de lege este de natură să asigure responsabilizarea pe viitor a apelantului în respectarea normelor ce reglementează regimul circulației pe drumurile publice și care au drept scop însușirea de către participanții la traficul rutier a unui comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației.

Cât privește solicitarea apelantului de a se dispune înlocuirea sancțiunii suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile cu sancțiunea avertismentului, tribunalul o privește ca nefondată . În acest sens reține că sancțiunea avertismentului este o sancțiune principală iar suspendarea dreptului de a conduce este o sancțiune complementară ce se aplică în mod obligatoriu în cazul stabilirii sancțiunii principale conform art. 95 și 96 din OUG nr. 195/2002.

Prin urmare, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, Tribunalul constată că sentința apelată este legală și temeinică, prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, potrivit tuturor argumentelor de mai sus.

Neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă anularea ori modificarea sentinței, în temeiul dispozițiilor art.480 al.1 Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 476 al.1 Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat acest apel, menținând în vigoare hotărârea atacată.

Văzând și dispozițiile art. 633 pct. 1, art. 634 alin. 1 pct. 4 Noul cod de procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

In baza art. 480 al.1 Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 476 alin.1 Noul Cod de procedură civilă respinge ca nefondat apelul declarat de către apelantul B____ I__ domiciliat în V_____, ____________________, _____________, _________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 296/13.03.2015 a Judecătoriei Fetești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER, M____ A___ M____ V______ P____ M______

Red.MV/Tehnored.PM/4 ex./26.01.2016/Jud.fond.I R______