Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică


Date speţă
Instanţă:
Tribunalul TIMIŞ
Materie juridică:
Contencios administrativ şi fiscal
Stadiu procesual:
Apel
Obiect dosar:
Anulare proces verbal de contravenţie
Număr hotarâre:
1431/2015 din 24 septembrie 2015
Sursa:
Rolii.ro

Acesta nu este document finalizat


R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL


DECIZIA CIVILĂ NR. 1431

Ședința publică de la 24 septembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE – I______ T____

Judecător – M____ T____ C_______

Grefier – D_____ C______ B____


Pe rol se află soluționarea apelului formulat de intimatul apelant I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu petentul intimat M______ R_____ M_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat in cauză, constată încheiată faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare.



TRIBUNALUL:

Asupra apelului, constata următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1431/24.09.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul M______ R_____ M_____ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx, întocmit de I____________ de Poliție al Județului T____.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la 28.03.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 935 lei și s-a aplicat măsura tehnico-administrativă a reținerii certificatului de înmatriculare pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 36 alin. 1 din OUG nr.195/2002 și art.148 pct.11 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 și sancționate de art. 99 alin.2 și respectiv art. 102 alin.1 pct.35 din OUG nr.195/2002.

Petentul a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție.

Sub aspectul legalității ,instanța a constatat că procesul verbal de contravenție îndeplinește cerințele prev. de art. 16 și art.17 din OG nr.2/2001 ,neexistând motive care să atragă nulitatea acestuia.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța a conchis că nu poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție ,cele reținute de organul constatator nefiind conforme cu realitatea.Încă de la momentul încheierii procesului verbal de contravenție ,prin faptul că a refuzat să-l semneze, petentul a contestat cele reținute de agentul constatator .

Prin adresa nr. xxxxxx/08.05.2014 cu care au fost comunicate actele care au stat la baza emiterii procesului verbal de contraventie, intimatul a mentionat ca constatarea a fost facuta direct de catre politist fara a fi folosite mijloace tehnice omologate si certificate metrologic si nu detine alte documente sau inscrisuri care sa ateste cele retinute in procesul verbal de contraventie, ceea ce inseamna ca nu a administrat probe din a caror coroborare sa reiasa savarsirea contraventiei de catre petent .

În speță,organul constatator a propus ca probe procesul verbal de contravenție și raportul agentului constatator din 08.05.2014 în care nu sunt se menționează alte aspecte decât cele inserate în actul de sancționare.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut. În speță, în ce privește contravenția reținută în sarcina petentului prev. de art. 36 alin.1 din OUG nr. 195/2002,probele administrate nu conduc la concluzia că petentul a săvârșit aceasta contravenție. Se naște astfel o îndoială rezonabilă cu privirea la săvârșirea de către petent a faptei contravenționale

În ce privește contravenția prev. de art. 148 pct.11 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 ,petentul ,conducător al unui autoturism înmatriculat în Bulgaria, a dovedit cu înscrisul purtând mențiunea,, B__ PENTRU VIZIBILITATE” certificată de RAR –TM la data de 08.04.2014 că foliile aplicate se încadrează la excepția prevăzută de textul legal menționat.

Se vor înlătura apărările intimatului în sensul că în certificatul de înmatriculare ,la momentul constatării contravenției ,nu apărea nicio mențiune cu privire la omologarea foliilor, cu argumentul că art. 148 pct.11 nu prevede obligația conducătorului auto de a insera în certificatul de înmatriculare vreo mențiune legată de aplicarea foliilor care restrâng sau estompează vizibilitatea.

Așadar,în lipsa unor probe care să confirme situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție ,aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de contravenție în prezenta cauză ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 CEDO .

Pentru aceste motive, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001 , instanța a admis plângerea formulată de către petent și a anulat procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la 28.03.2014, exonerând petentul de sancțiunile aplicate prin acesta

În temeiul art. 453 C.pr.civ a obligat intimatul să plătească petentului cheltuieli de judecată în sumă de 470 lei constând în taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat achitat cu chitanța nr.595/10.06.2014.


Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, solicitând Tribunalului admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și a menținerii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat.

În motivare, în esență, intimata apelantă a arătat că pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a reținut că în cauză nu s-au administrat probe suficiente pentru a demonstra vinovăția petentului. Intimata a considerat că instnța nu a avut în vedere faptul că în materie contravențională sunt aplicabile dispozițiile art. 249 C. proc. civ., conform căruia „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”. Așadar, pentru răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, petentul este dator să administreze probe care să ducă la concluzia că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.

Procesul de contravenție fiind un act întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, intimata a solicitat recunoașterea valorii probatorii a acestui înscris care constată starea de fapt, beneficiind de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și veridicitate, având forță probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în forma „ad validatem” cu respectarea condițiilor de formă și fond în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.

Intimata a arătat că legislația conferă putere actelor întocmite de către agent aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constatările sale fiind girate cu prezumția de temeinicie și legalitate.

Cu privire la omologarea foliilor aplicate pe geamurile autoturismului condus de petent, așa cum intimata a menționat, la momentul opririi petentul nu a prezentat nici un document de natură a confirma cele susținute de el, respectiv faptul că foliile sunt omologate. Textul de lege prevede faptul că omologarea se dovedește prin marcaj corespunzător. Mai mult, petentul nu a prezentat în momentul opririi nici certificatul de omologare a foliilor si a montajului. Singura probă pe care a administrat-o a fost ștampila celor de la RAR de pe dovada eliberată de către Serviciul Rutier, cu o data ulterioară momentului constatării contravenției.

În subsidiar, intimata a mai adăugat, ca în cazul în care instanța consideră că hotărârea primei instanțe este legală și temeinica, aceasta roagă instanța să aibă în vedere că la momentul opririi petentului nu a făcut dovada omologării foliilor, iar fapta de a nu purta centura de siguranță a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, așadar presupusa culpă procesuală a instituției intimate nu există, fapt pentru care aceasta solicită ca instanța să ii exonereze de la plata cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina acesteia.


Legal citat, petentul M______ R_____ M_____ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.

În apărare, în esență, intimatul a arătat că rezolvarea este simplă și că a fost confirmată de prima instanță în sensul că Registrul Auto Român Timișoara atestă că foliile aplicate pe geamuri și lunetă sunt conforme, iar cu privire la purtarea centurii, aceasta a fost dezactivată în momentul opririi pentru a putea coborî și prezenta actele.

Totodată, petentul a considerat că trebuie observat că procesul verbal care la rubrica „Alte mențiuni” cuprinde „are acțibildele de omologare”, fără referințe la portul centurii de siguranță concluzia logică fiind cea că despre portul centurii nu au fost discuții și astfel nu a formulat obiecțiuni cu privire la această faptă, deoarece obiecțiunile vizează toate acuzațiile aduse prin procesul verbal și se consemnează ca atare.

Deoarece la rubrica „Alte mențiuni” nu există referințe privind acuzația de a nu purta centura de siguranță, petentului nu i-a fost adusa la cunoștință această acuzație, pentru a putea formula obiecțiuni, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a procesului verbal cu privire la această acuzație.

Analizând apelul formulat prin prisma prevederilor art. 476, 479-480 Cod de procedură civilă, Tribunalul urmează să îl admită, pentru următoarele motive:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din data de 28.03.2014, petentul a fost sancționat pentru două fapte: aceea de a fi condus fără a purta centura de siguranță și aceea de a fi condu un autovehicul având aplicate folii de culoare închisă, neomologate, ce estompează și reduce vizibilitatea dintre interior spre exterior și din exterior pe geamurile laterale față stânga și dreapta. Din completarea motivelor plângerii, în fața primei instanțe, reiese că petentul contestă ambele contravenții reținute în sarcina sa.

Apreciem că în mod neîntemeiat prima instanță a hotărît că se impune anularea procesului verbal.

În primul rând, sub aspect probator, se reține de către tribunal că cel care face acuzația trebuie să o probeze, în speță, agentul constatator, agent al Poliției Române în cadrul IPJ T____, trebuie să probeze că există o faptă contravențională și că aceasta a fost săvârșită de către persoana sancționată. În situațiile în care faptele sunt constatate direct și nemijlocit de către agentul constatator, cele reținute în actul sancționator se bucură de o prezumție simplă și relativă de veridicitate, ele fiind rodul constatării directe și nemijlocite al unui agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii. Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este și rămâne un act administrativ, fiind emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii. A aprecia altfel ar avea drept consecință golirea de conținut a autorității cu care este investit agentul constatator. Cu toate acestea, atunci când astfel de fapte nu au făcut obiectul unei astfel de constatări directe și nemijlocite, ori posibilitatea efectuării unei astfel de constatări este obiectiv imposibilă ori chiar pusă la îndoială, actul sancționator se impune a fi susținut prin probe extrinseci, până la confirmarea legalității acestuia în fața instanței de judecată caracterul executoriu al actului fiind suspendat de drept.

Prezumția simplă și relativă de veridicitate a împrejurărilor de fapt consemnate în procesul verbal, ca urmare a constatării directe și nemijlocite, este însăși proba pe care agentul constatator o aduce în susținerea temeiniciei actului sancționator, iar în contra acesteia persoanei sancționate i se conferă posibilitatea ca, în cadrul plângerii contravenționale, prin orice mijloc de probă pe care instanța îl apreciază ca fiind pertinent și concludent, să răstoarne această prezumție.

În speță, procesul verbal a fost încheiat ca urmare a constatării directe și nemijlocite a împrejurărilor de fapt de către agentul de poliție, ceea ce reiese din modalitatea de dresare a actului, confirmat prin motivele plângerii.

În aceste condiții, referitor la fapta de a nu fi purtat centura de siguranță, constatăm că petentul nu aduce nici o explicație plauzibilă, cu atât mai puțin o probă contrară. Mai mult, se observă că petentul a fost prezent la semnarea procesului verbal de către martorul asistent, martor care însă nu a fost în măsură să prezinte instanței o circumstanță specială. Împrejurarea că în cadrul mențiunilor nu s-a menționat existența unei obiecțiuni din partea acestuia poate avea semnificația recunoașterii acestei fapte, la momentul întocmirii procesului verbal fiind contestată doar cea de-a doua faptă. De altfel, dreptul de a formula obiecțiuni constituie un beneficiu recunoscut de lege persoanei sancționate însă la care, prin nesemnarea procesului verbal, se renunță implicit, consemnările inserate la rubrica Alte mențiuni pierzându-și natura de veritabile obiecțiuni prin neînsușire, urmând a fi considerate ca fiind alte împrejurări legate de întocmirea procesului verbal.

Referitor la foliile neomologate, constatăm că și petentul recunoaște că avea aplicate folii, însă susține că acestea erau omologate, ceea ce s-a consemnat și de către agentul de poliție în procesul verbal ca fiind obiecțiune. Proba adusă de petent în susținerea acestei afirmații în mod evident nu poate fi primită, omologarea de către RAR fiind ulterioară întocmirii procesului verbal contestat, respectiv în data de 08.04.2014, față de data de 28.03.2014, când petentul a fost depistat în trafic cu foliile neomologate. De altfel, omologarea din partea RAR îi era necesară acestuia pentru a putea obține restituirea certificatului de înmatriculare. Se impunea ca petentul să probeze faptul că la data opririi sale în trafic, foliile pe care atunci le avea aplicate, erau unele omologate și/sau certificate de către autoritatea competentă.

În consecință, pentru motivele mai sus arătate se impune admiterea prezentului apel cu consecința schimbării în tot a sentinței apelate și a respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiată, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor urmând a fi menținut ca fiind legal și temeinic.



PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

DECIDE:


Admite apelul formulat de petentul intimatul apelant I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN T____, cu sediul în Timișoara, _____________________. 46, jud. T____, împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu petentul intimat M______ R_____ M_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procedural ales la avocat cab. av. B_____ V_______ din Timișoara, P-ța Ț____ V___ nr.1, ____________, jud. T____.

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată in ședința publică astăzi, 24.09.2014.

Președinte,

I______ T____

Judecător,

M____ T____ C_______

Grefier,

D_____ C______ B____


Tehno.Red.Jud..I.T./

____________.11.2015

S.M. 1 ex.

Instanța de fond – Judecătoria Timișoara

Judecător: G_______ D_________





Publicitate

Alte spețe similare

Contacte

Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

office@avocatura.com

Formular de contact

Urmărește-ne în social media

Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de AVOCATURA COM S.R.L.
Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

Consultanță juridică online Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025