ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ARADOperator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 5392

Ședința publică din data de 15.10.2015

Președinte: H____ Ș_____

Grefier: M____ J_____

S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul B______ L_____ T_____ în contradictoriu cu intimata Poliția L_____ A___.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, care se legitimează cu CI ________ nr. xxxxxx și reprezentanta intimatei, c.j. S____ D_____ care depune delegație de reprezentare.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Plângerea este legal timbrată cu 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.

S-a expus referatul cauzei, după care instanța reține că este competentă să soluționeze plângerea conform art. 32 din OG nr. 2/2001.

Nefiind cereri prealabile sau excepții invocate, instanța acordă cuvântul pe probe.

Petentul solicită încuviințarea probei cu martorul Szalai Henriett-L______, care este concubina sa.

Reprezentanta intimatei depune planșă foto din ziua pretinsei contravenții și locul unde a fost parcat autoturismul petentului. Se opune audierii martorului solicitat de petent fiind în grad prohibit de lege.

Instanța arată că această probă nu este admisibilă raportat la poziția de opunere a intimatei, conform art. 315 alin. 1 pct. 2 și alin. 2 C.pr.civ

Petentul și reprezentanta intimatei arată că nu mai au alte cereri și solicită judecarea cauzei.

Instanța acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.

Petentul solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție pentru motivele arătate prin plângere, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentanta intimatei solicită respingerea plângerii pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinare.

INSTANȚA

În deliberare asupra cererii civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la această instanță la data de 30.06.2015, sub dosar nr. XXXXXXXXXXXX, petentul B______ L_____ T_____ a solicitat, în contradictoriu cu intimata Poliția L_____ A___, anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxx/15.06.2015, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că prin procesul verbal s-a reținut că la data de 15.06.2015, la ora 11:35, a parcat autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe __________________________. A___, în intervalul orar 11:19-11:35, în zona de acțiune a indicatorului cu semnificația „Oprirea interzisă”, îngreunând traficul în această zonă.

În fapt, la momentul respectiv a coborât din blocul R20 situat pe _______________________ îndrepta spre autoturismul care, într-adevăr, era parcat într-un loc nepermis, ocazie cu care agenții constatatori i-au solicitat actele pe care nu le avea asupra sa. A precizat datele de identificare și a spus faptul că nu el a parcat mașina în acel loc. Agenții constatatori au efectuat poze, după care au plecat. Nu i s-a cerut să rămână și să semneze vreun proces verbal. Ulterior, a primit procesul verbal prin poștă la data de 18.06.2015. Autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a fost parcat în acel loc de către numita Szalai Henriett-L______, care este totodată și proprietara mașinii astfel că nu a comis nicio contravenție.

Plângerea nu este motivată în drept.

Prin întâmpinare (f.18-20), intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor elementelor de legalitate prevăzute de OG nr. 2/2001. La data controlului, respectiv 15.06.2015, în intervalul orar 11:19-11:35, petentul, în calitate de conducător și proprietar al autoturismului XXXXXXXXX, marca Opel, a imobilizat voluntar autoturismul în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”, pe ____________________________ blocurilor ARED), din municipiul A___, îngreunând traficul în această zonă. Prin această faptă, petentul a încălcat art. 143 lit. a din HG nr. 1391/2006 și art. 100 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195/2002. Agentul constatator avea competență legală a constata contravenția și a aplica sancțiunea, iar procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate, de autenticitate și veridicitate, având forță probantă.

Petentul recunoaște că autoturismul era parcat în loc nepermis și că într-adevăr se îndrepta spre autoturism cu intenția de a-l folosi. Totodată, petentul susține, fără a proba, că nu el a imobilizat autovehiculul în acel loc și că nu se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte de natură contravențională însă simpla negare a faptei nu poate duce la înlăturarea răspunderii contravenționale. Petentul indică în plângere cui aparține autovehiculul, susținând că proprietara ar fi staționat cu autovehiculul în loc nepermis, însă această susținere este lipsită de credibilitate și nerezonabilă, câtă vreme petentul a fost cel care, în momentul constatării contravenției, s-a prezentat la autovehicul pentru a se deplasa cu acesta.

Petentul a fost sancționat cu minimul amenzii prevăzute de legiuitor, aplicată cu obiectivitate, proporțional cu gradul de pericol al faptei, având totodată privilegiul de a achita jumătate din minimul amenzii într-un termen prestabilit, astfel că nu se impune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În drept, a invocat art. 205 C.pr.civ., art. 143 lit. a din HG nr. 1391/2006, art. 100 alin. 2, art. 108 alin. 1, lit. b, pct. 7 din OUG nr. 195/2002, art. 7 din Legea nr. 155/2010.

Prin răspunsul la întâmpinare (f.23-24), petentul reiterează motivele expuse prin plângere.

În probațiune, se depun înscrisuri: act identitate petent (f.4), proces verbal de contravenție ________ nr. xxxxx/15.06.2015 (f.5) și planșă foto (f.29).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxx/15.06.2015 (f.5) petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 360 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 143 lit. a din HG nr. 1391/2006 rap. la art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 pentru că în data de 15.06.2015, la ora 11:35, a staționat cu autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe ___________________________. A___, în fața la ARED, în intervalul orar 11:19-11:35, în zona de acțiune a indicatorului cu semnificația „Oprirea interzisă”, îngreunând traficul în această zonă.

Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, care nu a învederat obiecțiuni, însă a refuzat să semneze.

Cu privire la legalitatea procesului verbal atacat, instanța constă că, în baza art. 34 rap. la art. 17 din O.G nr. 2/2001 acesta este întocmit conform dispozițiilor legale, neexistând nici un motiv de nelegalitate care să poată fi reținut de instanță și care să determine, în consecință, anularea procesului verbal.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța arată că acesta face dovada situației de fapt până la proba contrară în situația în care este încheiat în baza constatărilor personale ale agentului constatator aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiind de prezumția de veridicitate. În aceste condiții, procesul verbal de contravenție are valoare probatorie sub aspectul stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (par. 28). Pe de altă parte, petentul se bucură de o prezumție de nevinovăție în baza căreia are dreptul de a-și propune probe în apărare și de a combate situația de fapt reținută de agentul constatator. Astfel, cele două prezumții nu au un caracter absolut, ci unul relativ, prezumția de veridicitate atribuită de lege procesului verbal de contravenție încheiat în baza constatărilor personale ale agentului constatator neputând opera dacă prin aplicarea ei l-ar pune pe contravenient în imposibilitatea de a face dovada contrarie. Astfel cum a arătat Curtea în cauza N_______ G_______ c. României (par. 30), în fața instanțelor române, regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, la care se aplică, în materie de probe, principiul conform căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății. În această privință, se precizează că în orice sistem de drept există prezumții de fapt și de drept și că, în principiu, convenția nu se opune acestora, însă în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. Astfel, aceste prezumții trebuie încadrate între limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare. Prin urmare, conform celor stabilite în cauza P__ c. României (par. 34), admisibilitatea dovezilor reprezintă în principal o chestiune reglementată de legislația națională și, în general, instanțele interne sunt obligate să evalueze dovezile care le sunt prezentate.

Petentul nu a adus nicio probă sub aspectul netemeiniciei, ci a făcut doar afirmații în sensul că autoturismul nu îi aparține și că a fost parcat de concubina sa. Sub primul aspect, în această materie, nu are importanță cine este proprietarul autoturismului, iar persoana culpabilă este conducătorul auto. Sub al doilea aspect, petentul nu a adus nicio probă, instanța reținând totodată că petentul și-a declinat identitatea în fața agentului constatator, afirmându-și implicit calitatea de conductor auto. Mai mult, nu a formulat nicio obiecțiune la momentul controlului prin care să releve această situație ulterior afirmată, ci a plecat de la locul respectiv, motivându-și atitudinea pe faptul că nu i-a solicitata nimeni să rămână până la finalizarea controlului.

Față de acestea, instanța reține temeinicia procesului verbal contestat.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aceasta este corect proporționată și aplicată în limitele legale, anume minimul prevăzut de lege, contravențiile fiind de natură a responsabiliza conducătorii auto. Contravenția săvârșită privind staționarea se raportează la o obligație de disciplinare a participanților la trafic. Astfel, sancțiunea este corect individualizată, împrejurările concrete de săvârșire a faptelor determinând un grad de pericol social proporțional cu sancțiunea aplicată.

Față de toate acestea, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge cererea de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B______ L_____ T_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în A___, _______________________, jud. A___ în contradictoriu cu intimata Poliția L_____ A___, identificată prin C__ xxxxxxxx, cu sediul în A___, _________________________, nr. 18, _________________ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxx/15.06.2015 ca neîntemeiată.

Respinge cererea petentului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea se va depune la Judecătoria A___.

Pronunțată în ședința publică din data de 15.10.2015.

Președinte, Grefier,

H____ Ș_____ M____ J_____

Red.Tehnored.HȘ/MJ/13.11.2015

4 ex/2 ex. Se comunică cu:

- B______ L_____ T_____, domiciliat în A___, _______________________, jud. A___

- Poliția L_____ A___, cu sediul în A___, ______________ D________, nr. 18, _________________