Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 05 octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - U________ M______

JUDECĂTOR - R_____ M______

GREFIER - U________ G_______

D E C I Z I A N R. 855 A

La ordine judecarea apelului având ca obiect plângere contravențională, formulat de apelantul-petent A___________ I___, domiciliat în mun. B_______, Calea Națională, nr. 56, etaj 3, ____________________, împotriva sentinței civile nr. 1196 din 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Săveni în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________.57, jud. B_______.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic G____ G______ pentru intimatului I____________ de Poliție Județean B_______ lipsă fiind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, instanța stabilește că, potrivit disp. art. 95 alin. 2 din Noul Cod procedură civilă competența de soluționare a apelului revine tribunalului.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra apelului și acordă părților prezente cuvântul asupra acestuia.

Consilier juridic G____ G______ pentru intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, solicită respingerea apelului formulat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față,

Prin sentința nr. 1196 din 17.12.2014, Judecătoria Săveni a respins plângerea formulată de petentul A___________ I___, domiciliat în mun. B_______, Calea Națională, nr. 56, etaj 3, ____________________, în contradictoriu cu intimata I____________ Județean de Poliție B_______, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data 28.06.2014, întocmit de Poliția B_______, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin 1, lit. b, pct. 2 din OUG nr. 195/2002 modificată, conform căreia constituie contravenție depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

În fapt, s-a reținut că la data de 28.06.2014, în jurul orelor 11:34, agentul constatator ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care priveau controlul și supravegherea traficului rutier pe raza de competență a Secției de Poliție rurală nr. 9 Vlăsinești, și acționa conform planificării cu autospeciala cu nr. MAI xxxxx, a înregistrat cu mijloacele tehnice omologate și avizate metrologic, autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de petentul A___________ I___, care circula cu viteza de 75 km/h în interiorul localității Vlăsinești, jud. B_______.

Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.

Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Faptul că procesul-verbal nu a fost completat la rubrica persoana juridică, nu constituie un motiv de nulitate absolută, în condițiile în care răspunderea contravențională este personală, iar contravenția săvârșită nu-i poate fi imputată persoanei juridice căreia îi aparținea autoturismul.

Sub aspectul temeiniciei, procesului-verbal de contravenție este întocmit pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin 1 lit. b pct. 2 din OUG 195/2002, conform căreia constituie contravenție depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

Instanța de fond a constatat că petentul a recunoscut că circula cu o viteză mai mare decât este permis a se circula în localitate, însă a susținut că locul unde a fost surprins de aparatul radar nu era semnalizat corespunzător pentru a se putea stabili clar dacă era sau nu în localitate. Deși petentul a susținut că indicatorul care semnaliza ieșirea din localitate era amplasat foarte aproape de sol, înconjurat de o vegetație înaltă, care cu greu poate fi observat, constată instanța, din planșa foto depusă chiar de petent la dosar că aceste susțineri nu se confirmă.

Cu privire la apărarea petentului în sensul că indicatorul care semnaliza ieșirea din localitate nu are inscripționată viteza din localitate, instanța de fond a reținut că potrivit art. 49 alin (1) limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h., aceasta fiind regula și prin excepție, potrivit alin (2) pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A și B, și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Ori, în condițiile în care petentul a săvârșit contravenția în afara localității, nu prezintă nicio importanță faptul că pe acel indicator nu era inscripționată viteza din localitate.

Totodată, deși petentul a susținut că agentul constatator în mod eronat a trecut 4 puncte penalizare, instanța de fond a constatat că, potrivit procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data 28.06.2014 contravenientul A___________ I___ a fost sancționat cu 4 puncte amendă și 3 puncte penalizare, respectându-se astfel dispozițiile art. 100 alin 2 din OUG 195/2002.

Contrar celor susținute de către petent, starea de fapt reținută de către agentul constatator este confirmată prin raportul agentului de poliție (f. 20) în sensul că petentul a fost surprins de aparatul radar circulând cu viteza de 75 km/h în interiorul localității Vlăsinești, jud. B_______.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a conchis că procesul verbal întocmit în cauză este temeinic.

Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța de fond a reținut că agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 340 lei și 3 puncte penalizare.

Ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța poate să aprecieze inclusiv asupra naturii și cuantumului sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientei, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.

Conform art. 21 alin. (3) din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Având în vedere criteriile enunțate de art. 21 alin. (3), precum și de contextul social și economic, instanța de fond a apreciat că sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, răspunzând necesităților de ordin sancționator și preventiv.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel apelantul A___________ I___, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței atacate și anularea procesului – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/28.06.2014 încheiat de Poliția Rutieră B_______, ca nelegal și netemeinic.

În motivarea cererii apelantul a arătat că:

Contestă decizia primei instanțe, prin care i s-a respins cererea prin care a cerut ca IPJ B_______, să comunice, dacă pe sectorul de drum din D.I 282, unde s-a făcut monitorizarea autovehiculelor din data de 28.06.2014, semnalizarea rutiera este corespunzătoare, atât in ceea ce privește indicatoarele cât și marcajele, reiterând această cerere și în calea de atac a apelului.

În motivarea hotărârii se arată că a fost sancționat cu 4 puncte amendă și 3 puncte penalizare, ori în procesul verbal, sunt trecute cifrele 4, 4, 3. Prima cifra de 4 este trecută în dreptul punctelor amendă, a doua cifra de 4 este trecută în dreptul punctelor penalizare, iar în dreptul cifrei 3, nu este trecut nimic, astfel încât nu înțelege de unde instanța a tras concluzia că a fost sancționat cu 4 puncte amendă și trei penalizare.

Potrivit hotărârii instanței de fond, s-a reținut că petentul, în data de 28.06.2014, în jurul orelor 11.34, a fost surprins de aparatul radar, circulând în localitatea Vlasinești, deși în procesul verbal a fost indicat la rubrica locul săvârșirii contravenției "D.J .282 Vlasinești", și nicidecum localitatea Vlasinești.

Susține apelantul că, datorită lipsei clădirilor și a vegetației înalte, a lipsei indicatoarelor și marcajelor, a considerat că a ieșit din localitate și așa se explică viteza pe care a avut-o.

Consideră apelantul că nu a pus în pericol viața unor persoane sau a celorlalți participanți la trafic, iar în conformitate cu prevederile O.G. 2/2001 art. 5 alin. 5, sancțiunea trebuie să fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Intimatul legal citat nu a depus întâmpinare la dosar.

Analizând cererea de apel în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Procesul verbal de sancționare a contravenției reținute în sarcina petentului a fost întocmit ca urmare a constatării personale a agentului de poliție, împrejurările în care contravenția s-a comis fiind descrise prin raportul acestuia atașat la fila 20 dosar, cu atașarea planșelor foto efectuate la momentul constatării ei.

Actul constatator întocmit astfel se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, iar sarcina probei contrare revine contravenientului.

Ori, petentul, prin plângerea contravențională introdusă la Judecătoria Săveni, nu a solicitat administrarea nici unei probe, ci a arătat în plângerea formulată faptul că nu se face vinovat de depășirea vitezei legale. Potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 194 Cod procedură civilă, titularul cererii de chemare în judecată are obligația de a arăta și dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Faptul că petentul nu s-a conformat acestei obligații legale, solicitând ulterior, prin cererea depusă la data de 05.12.2014 la Judecătoria Săveni depunerea de relații de la I____________ de Poliție B_______, nu obligă instanța să administreze această probă care a fost solicitată tardiv și nici nu poate fi invocată în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu această probă, așa cum arată dispozițiile art. 254 alin. 6 din Codul de procedură civilă.

Mai mult, potrivit art. 255 din Codul de procedură civilă, instanța este aceea care apreciază utilitatea probelor, or prima instanță de judecată a apreciat, dimpotrivă, că procesul verbal de contravenție este temeinic, că depășirea vitezei a fost constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic și că însăși petentul recunoaște că circula cu o viteză mai mare decât cea permisă în localitate.

Ca urmare, nici în calea de atac a apelului, petentul nu poate solicita administrarea probelor pe care nu le-a cerut în termenul legal la prima instanță de judecată, cu atât mai mult cu cât relațiile pe care intenționa să le solicite de la IPJ B_______ nu sunt utile soluționării cauzei, atâta timp cât din cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției, coroborat cu situația descrisă prin raportul întocmit de agentul constatator și planșele foto care au surprins autoturismul petentului la momentul săvârșirii contravenției rezultă pe deplin faptul că petentul, aflat în localitatea Vlăsinești, rula cu o viteză de 75 km./h. – fapt surprins de către agentul constatator aflat pe DJ 282, la __________________________________, județul B_______, cu autoutilitara cu nr. de înmatriculare MAI - xxxxx, fiind dotată cu aparat radar în funcțiune.

Chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile pronunțate în materie contravențională, a arătat că în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 alin. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.

Pentru aceste motive, tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul disp. art. 480 Cod procedură civilă, respinge ca nefondat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-petent A___________ I___, domiciliat în mun. B_______, Calea Națională, nr. 56, etaj 3, ____________________, împotriva sentinței civile nr. 1196 din 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Săveni în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în mun. B_______, _______________________.57, jud. B_______. .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 05 octombrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

U________ M______ R_____ M______ U________ G_______

Red. R.M.

Tehnored. UG/30.10.2015

Ex. 4/

Jud. fond: D______ C_____