ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A___ Operator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR.460

Ședința publică din 27.01.2016

Președinte : C_____ H__

Grefier : A__ P____

S-a luat în examinare plângerea formulată de petenta R_____ V________-M______ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxx încheiat la data de 06.11.2015 de către intimata Poliția L_____ A___.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul petentei, avocat C_____ E____ V______ din Baroul A___, absent fiind reprezentantul intimatei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Plângerea este legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, în temeiul art.19 din O.U.G.80/2013 (f.13).

S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța se declară competentă general, material și teritorial în cauză, potrivit art.94 pct.4 din Codul de procedură civilă și art.9 alin.3 din O.G. nr.2/2001.

Reprezentantul petentei depune la dosar împuternicire avocațială și copia chitanței reprezentând onorariu de avocat și susține că nu mai are alte cereri ori probe de administrat.

Având în vedere că intimata a solicitat judecarea în lipsă și nemaifiind alte cereri ori probe de administrat, în temeiul art.219 alin.2 Cod procedură civilă, raportat la art.223 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, instanța declară terminată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul petentei solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, să se dispună anularea procesului verbal de contravenție iar în subsidiar, să se dispună înlocuirea amenzii cu avertisment, cu cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Constată că la data de 03 decembrie 2015, s-a înregistrat la Judecătoria A___, plângerea formulată de petenta R_____ V________-M______ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxx încheiat la data de 06.11.2015 de către intimata Poliția L_____ A___, solicitând să se dispună anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar, să se dispună aplicarea unei sancțiuni sub forma avertismentului, conform art.7 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că, în fapt, procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în data de 06.11.2015 și comunicat acesteia cu adresa Poliției Locale nr.9464/10.11.2015 și procesul verbal de îndeplinire a procedurii de înmânare din 25.11.2015, pentru faptele petrecute în data de 21.07.2015.

S-a arătat că agentul constatator a reținut în sarcina petentei faptul că nu a ”comunicat în termenul stabilit identitatea persoanei” căreia i-a încredințat autoturismul XXXXXXXXX spre a fi condus, astfel cum prevăd dispozițiile art.39 din O.U.G nr.195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice.

Petenta a menționat că sancțiunea contravențională aplicată nu vizează parcarea necorespunzătoare a autovehiculului, ci doar faptul că nu a comunicat în termenul stabilit persoana căruia i-a încredințat mașina.

Petenta a arătat că nu posedă permis de conducere, astfel că la data de 21.07.2015, în jurul orelor 10,30, a rugat un cunoscut ce avea permis de conducere să o ducă cu autovehiculul în zona UTA. Aceștia au lipsit de la mașină aproximativ 5 minute, după care au plecat spre casă fără să aibă cunoștință de încheierea procesului verbal de contravenție, nefiind întrebată de către nimeni cu privire la persoana care conduce autovehiculul, nu s-a stabilit niciun termen pentru a comunica așa ceva și nu a întâlnit niciun agent al poliției locale în apropriere de mașina sa. Dealtfel, la rubrica „alte mențiuni” din procesul verbal, agentul constatator a menționat următoarele: „procesul verbal a fost încheiat la sediul Poliției Locale A___ în urma datelor obținute prin Serviciul Dispecerat și Monitorizare”.

În consecință, petenta a arătat că, informațiile despre proprietarul autovehiculului au fost luate de agentul constatator de la Serviciul Dispecerat și Monitorizare și nu i s-au solicitat ei relații cu privire la acest aspect, fapt pentru care nu poate fi învinuită sub aspectul prevederilor art.102 alin.1 pct.14 din O.U.G.195/2002.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.G.2/2001.

Prin întâmpinare, intimata Poliția L_____ A___ a arătat că prin adresa nr.7493/6/15.09.2015, a solicitat petentei ca în termen de 15 zile de la primirea solicitării să comunice datele de identificare ale persoanei căreia i-a încredințat autovehiculul spre a fi condus pe drumurile publice, această solicitare fiind făcută prin intermediul serviciului de curierat–Poșta Română, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, plicul fiind trimis la adresa unde petenta își are domiciliul. Aceasta deși avizată și reavizată, nu a binevoit să ridice corespondența, astfel că la data de12.10.2015 s-a procedat la afișarea pe ușa domiciliului petentei.

Cu privire la acest aspect, intimata solicită instanței să țină seama de faptul că la aceeași adresă de domiciliu și prin aceeași procedură de comunicare, respectiv afișarea pe ușa imobilului, petenta a luat cunoștință de actul sancționator. Această situație conduce la concluzia că petenta a ignorat cu bună știință solicitarea de a comunica datele de identificare, însă nu a mai putut să ignore un proces –verbal de sancționare, care neatacat în fața instanței devine titlu executoriu, astfel că în termen legal a procedat la contestarea lui.

Intimata solicită instanței să constate că i-a acordat petentei o perioadă de timp mai mult decât rezonabilă, perioadă în care, dacă ar fi avut intenție și bunăvoință ar fi răspuns solicitării transmise de către o instituție a statului, evitând astfel de a fi sancționată pentru necomunicarea datelor solicitate.

Prin urmare, rezultă fără echivoc că demersurile efectuate de Poliția L_____ A___ în vederea aplicării conforme a dispozițiilor O.U.G.195/2002 – privind circulația pe drumurile publice au fost corecte, din cele expuse mai rezultă fără tăgadă că actul staționator este legal și temeinic, petenta însă a dat dovadă de pasivitate, ignorând corespondența trimisă de o autoritate publică, astfel că, prin neconformare și-a asumat totodată și posibilitatea de a suporta o atare sancțiune.

Intimata a arătat că petentei i-a fost aplicată sancțiunea minimă, având totodată posibilitatea de a achita în 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, astfel că anularea procesului-verbal, ar lăsa nesoluționată fapta de natură contravențională săvârșită, în cazul de față nerespectarea dispozițiilor art.39 din O.U.G. nr.195/2002, împiedicând realizarea scopului educativ și preventiv pe care legiuitorul l-a urmărit când a stabilit sancțiunea pentru fapta săvârșită, cu atât mai mult cu cât petenta a ignorat solicitarea acesteia, pasivitatea sa echivalând cu un refuz de a răspunde solicitării acesteia. A lăsa nesancționată o asemenea faptă creează un precedent, cu efect direct asupra siguranței circulației pe drumurile publice, fiecare conducător auto ar staționa după necesități, cu încălcarea normelor legale, manevre ce pot genera consecințe grave ce pun în pericol toți participanții la trafic, conducători auto și pietoni deopotrivă.

Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de petentă ca neîntemeiată, menținând procesul–verbal de contravenție ca temeinic și legal.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 Cod procedură civilă, O.G.2/2001; art.102 alin.1, pct.14 din O.U.G. 195/2002, art.7 din Legea nr.155/2010 și celelalte texte legale invocate în cuprinsul întâmpinării iar în temeiul art.233 Cod procedură civilă, a solicitat soluționarea cauzei și în absența acesteia la dezbateri.

Din înscrisurile depuse la dosar, în copie, respectiv: procesul-verbal de contravenție (f.5); proces-verbal de îndeplinire a procedurii de înmânare a procesului-verbal de contravenție (f.6); adresa nr.9464/10.11.2015 (f.7); adresa nr.7493/5/15.09.2015 emisă de intimată (f.20); proces-verbal de afișare adresa nr.XXXXXXXXXXX (f.21); planșă foto (f.22), instanța reține în fapt următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxx întocmit de intimata Poliția L_____ A___ la data de 06.11.2015, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1050 lei, reținându-se în sarcina sa că în calitate proprietar al autoturismului XXXXXXXXX, marca ,,FORD’’, culoare gri, nu a comunicat în termenul stabilit/solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat, spre a fi condus, autovehiculul cu numărul identificat mai sus și pe care agentul constatator l-a surprins oprit neregulamentar la data de 21.07.2015, în intervalul orar 10,19 – 10,33 pe Calea A____ V_____, în stația de autobuz UTA, situată în fața BCR, fapta fiind prevăzută de art. 39 din OUG. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 1, pct. 14 din O.U.G.nr.195/2002.

Examinând legalitatea actului sancționator, conform art.34 din OG 2/2001, se constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanța reține ca fiind întemeiate criticile petentei referitoare la competența funcțională a Poliției Locale A___, în ce privește aplicarea sancțiunii contravenționale la care a fost obligată și că sancțiunea contravențională putea fi aplicată doar de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și nu de Poliția L_____ A___.

Art.39 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice stabilește obligația proprietarului sau deținătorului mandatat al unui vehicul de a comunica poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.

Nerespectarea acestei obligații este sancționată de art.102 alin.1 pct.14 din OUG nr.195/2002 care consideră ca fiind contravenție necomunicarea, în termen, la cererea poliției rutiere, a identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice și se sancționează cu amendă din clasa V de sancțiuni.

Din cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat se reține că petenta a fost sancționată de către agentul constatator din cadrul Poliției Locale A___ în baza dispozițiilor art.39 și art.102 pct.14 din OUG nr.195/2002. Însă textele de lege în cauză fac referire la poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române .

Ținând cont că procesul verbal de contravenție este un act administrativ, una dintre condițiile de valabilitate a actului administrativ este respectarea competenței organului emitent. Competența reprezintă o condiție esențială de validitate a oricărui act administrativ și deci și a procesului verbal de contravenție. Competența în materie contravențională este prevăzută de art.15 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și stipulează că fapta contravențională se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Iar la alin.2 se enumeră mai multe categorii de agenți constatatori cu precizare și alte persoane prevăzute în legi speciale.

Agentul constatator din poliția rutieră la care face referire textul art.39 și art.102 pct.14 din actul normativ special se regăsește în cuprinsul art.15 care reglementează competența agentului constatator de a încheia în mod legal procese verbale de contravenție.

Or textele de lege anterior menționate atribuie în mod exclusiv competența de a încheia procese verbal de contravenție pentru faptele prevăzute la art.102 pct.14 poliției rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și nu Poliției Locale, procesul verbal de contravenție fiind încheiat de o persoană care nu are calitatea de agent constatator în sensul legii este afectat de un viciu de nelegalitate, fiind încheiat cu încălcarea competenței, ceea ce impune anularea sa.

Este adevărat că în conformitate cu art.7 lit. h din Legea nr.155/2010 în domeniul circulației pe drumurile publice poliția locală constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, dar prin procesul verbal de contravenție petenta a fost sancționată pentru necomunicarea datelor persoanei care a condus autovehiculul și nu pentru o contravenție la care face referire textul legal precitat.

Pentru considerentele expuse și în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, plângerea formulată de către petenta R_____ V________-M______ urmează a fi admisă, cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea formulată de petenta R_____ V________-M______, domiciliată în A___, Calea 6 Vânători, nr.23, __________, _________________, CNP.xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procesual ales în A___, _______________________, ______________ A___, în contradictoriu cu intimata Poliția L_____ A___, cu sediul în A___, ________________________, nr.18, _________________, având Cod de identificare fiscală xxxxxxxx.

Anulează procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxx încheiat la data de 06.11.2015 de intimata Poliția L_____ A___.

Obligă intimata să plătească petentei cheltuieli de judecată în sumă de 220 lei.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria A___.

Pronunțată în ședință publică din 27.01.2016.

Președinte, Grefier,

C_____ H__ A__ P____

Red./Dact./C.H/ __________________________ ex.2 ______________

Se comunică:

- petentei R_____ V________-M______, cu domiciliul procesual ales în A___, _______________________, ______________ A___

- intimatei Poliția L_____ A___, cu sediul în A___, _______________________, nr.18, _________________.