DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 285 A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27.01.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P_________: M_____ E_____

JUDECĂTOR: L_______ G______ A________

GREFIER : M____ A______ M________

Pe rol se află soluționarea apelului civil, formulat de apelanta-reclamantă _____________________ SRL împotriva sentinței civile nr. 3407/07.05.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA ORAȘULUI P_________-SERVICIUL PUBLIC POLIȚIA LOCALĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata reprezentată de consilier juridic S______ T_________ C_______ care depune delegație la dosar, lipsind apelanta-reclamantă.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe noi de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.

Intimata prin consilier juridic solicită respingerea apelului, menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală. Arată că instanșa de fond a analizat toate probele existente la dosar și că petenta nu și-a împrejmuit acel teren. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L,

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 26.04.2013, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta ______________________ SRL a solicitat în contradictoriu cu Primăria Orașului P_________ – Serviciul Public Poliția Locală anularea procesului-verbal ________ nr. xxxxx/02.04.2013 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată întrucât nu și-a împrejmuit terenul, motiv pentru care pe teren au fost depozitate deșeuri. A arătat că sancțiunea a fost aplicată în mod netemeinic întrucât, în fapt, și-a îndeplinit obligația de a-și împrejmui proprietatea în repetate rânduri însă părți din gardul compus din stâlpi și plasă metalică au fost sustrase în mod repetat.

În drept, petentul a invocat OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.

Petentul a atașat la plângerea contravențională procesul-verbal contestat, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba cu cercetarea la fața locului și proba testimonială cu doi martori.

Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri și de fotografii.

Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, pentru petent, proba testimonială cu un martor și a respins proba cu cercetarea la fața locului. La termenul de judecată din 12 martie 2014 a fost audiat martorul C_____ V_______ a cărui declarație se află atașată la dosarul cauzei.

Totodată, instanța a pus în vedere petentului să facă dovada plângerilor formulate cu privire la presupusele furturi ale elementelor componente ale gardului, solicitare la care petentul nu s-a conformat. Întrucât reprezentantul convențional al petentei și-a asigurat substituirea prin persoane care nu dețineau calitatea de avocat/consilier juridic, instanța nu a dat cuvântul acestora în dezbateri.

La data de 07.05.2014, după ce instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea, petenta a depus la dosarul cauzei note scrise însoțite de un set de înscrisuri.

Având în vedere dispozițiile art. 394 C. pr. civ. conform cărora după închiderea dezbaterilor părțile nu mai pot depune înscrisuri, instanța nu a ținut seamă de actele de referință în soluționarea cererii deduse judecății.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxx/02.04.2013 petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1000 de lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 lit. a din HCL nr. 37/2006, reținându-se, în esență, că petentul nu a înțeles să mențină curățenia pe terenul său.

În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Instanța a reținut că întocmirea procesului-verbal a fost determinată de faptul că petentul nu a întreținut curățenia pe terenul său. În fapt, din probele administrate în cauză a rezultat faptul că petentul nu și-a îngrădit terenul, motiv pentru care pe acest teren se depozitează deșeuri.

Contestatorului i se asigură, fără nicio îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin constatarea netemeiniciei ori nelegalității constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.

Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general al procedurii civile, potrivit căruia cel ce face o afirmație în cadrul judecății trebuie să o dovedească. Săvârșirea contravenției se constată de către agentul constatator abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contravenției, iar procesul-verbal de constatare are forță probantă numai până la dovada contrară, astfel că petentul are acces la o instanță de judecată independentă și imparțială și la un proces echitabil, conform art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 au drept scop garantarea siguranței publice, apărarea ordinii și prevenirea faptelor ilicite, protejarea sănătății sau a moralei ori protejarea drepturilor și libertăților altora, astfel încât acțiunile antisociale să nu rămână nesancționate prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit autorităților.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că agentul constatator a avut o posibilitate reală de a desemna un martor asistent (decizia de admisibilitate în cauza Joost Falk v. Olanda, 19 octombrie 2004, plângere respinsă ca vădit neîntemeiată).

Având în vedere aceste considerente, instanța a reținut că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul verbal de contravenție, obligație ce îi revenea în virtutea dispozițiilor art. 249 C. pr. civ.

În ceea ce privește declarația martorului C_____ V_______, instanța a reținut că aceasta nu este de natură a duce la reținerea unei situații contrare celei reținute de agentul constatator. Astfel, martorul a declarat că ar fi văzut terenul împrejmuit în anul 2008 și, parțial împrejmuit, în anul 2012, or sancțiunea a fost aplicată în anul 2013. De asemenea, instanța a reținut că din fotografiile depuse de intimată, necontestate de către petentă, nu rezultă existența niciunui element de împrejmuire a terenului în cauză.

Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentă ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 3407/07.05.2014 a formulat apel petenta, solicitând admiterea apelului, iar pe cale de consecința, desființarea sentineti civlie atacate si anularea procesul verbal de constatare si sancționare si exonerarea de la plata amenzii contravenționale aplicate.Totodată, a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul apel.

În motivare, apelanta-petentă a arătat faptul că potrivit art.6 par.l din Convenția pentru drepturile omului si a libertăților fundamentale prevăd dreptul la un proces echitabil și dreptul pârtilor din proces de a prezenta probele pe care le considera pertinente pentru cauza lor intrucat scopul Convenției nu este de a garanta drepturi teoretice si iluzorii, ci drepturi concrete si efective, acest drept neputandu-se concretiza decât daca probele sunt ___________________________ examinate cum trebuie de instanța sesizata. Așadar, fata de imprejurarile concrete ale spetei si ținând cont de natura acesteia, astfel cum rezulta din plângerea contravenționala formulata, trebuie precizat ca mijlocul prin care se poate stabili faptul ce trebuie dovedit sunt depozițiile martorilor si proba cu cercetarea la fata locului. Decizia Trib. Suprem, nr. 1977/1982 "Este greșit procedeul de a limita numărul martorilor în momentul admiterii probei, deoarece în acest mod instanțele aduc atingere dreptului de apărare, de pildă al reclamantului, care, prin probele solicitate, tinde să-și dovedească aqiunea și să combată cererea reconvențională, deci să ajute la stabilirea unei situații corecte de fapt "

Apelanta-petentă a susținut faptul că modul de incuviintare a probelor a primei instanțe prin care aceasta a inteles sa limiteze numărul martorilor si sa respingă proba cu cercetarea la fata locului o pune in imposibilitatea de a dovedi faptele pretinse. Sentința civila a Judecătoriei sectorului 2 nr.9388/30.11.2006 "In dovedirea plângerii petenta a solicitat proba cu înscrisuri si proba testimoniala cu doi martori si respectiv in apărare intimata a solicitat proba cu înscrisuri, probe pe care instanța le-a apreciat ca fiind pertinente, utile si concludente in soluționarea cauzei si ca urmare le-a încuviințat si administrat, declarațiile martorilor fiind consemnate si atașate la dosar" Mai mult decât atat, instanța de fond nu a luat in calcul declarația martorului in mod corect, pe motiv ca acesta a declarat ca a văzut terenul imprejmuit in anul 2008 si parțial imprejmuit in anul 2012, fara a tine insa cont de faptul ca procesul verbal de contravenție a fost întocmit la începutul anului 2013, considerând in mod eronat ca declarația acestuia nu este de natura sa deturneze situația constatata de agentul constatator.

Pentru aceste motive, apelantul a solicitat admiterea prezentului apel, iar pe cale de consecința, defintarea sentineti civlie atacate si anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ________ nr, xxxxx emis la data de 02.04.2013 de Primăria Orașului P_________ - Serviciul Public Politia Locala si exonerarea subscrisei de la plata amenzii contravenționale aplicate, avand in vedere imprejurarea ca apelanta nu se face vinovata de savarsirea faptei contravenționale reținute in sarcina sa de către agentul constatator.

În drept: art. 466 Noul Cod de Procedura Civila si art. 31 si urm. din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor;

Prin întâmpinarea depusă la data de 01.10.2014, intimata a solicitat instanței să constate că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, iar apelul formulat de către petent este nefondat.

În motivare, intimata a susținut faptul că apelantul face diverse susțineri ce nu au legătură cu dosarul de fata, susțineri care au doar rolul de a deruta instanța de judecata cu scopul de a obține reneficii financiare in mod necuvenit, in detrimentul bugetului orașului P_________. Mai mult, apelantul este in eroare cu privire la faptul ca i-ar fi fost încalcat dreptul la aparare dat fiind ca instanța de fond i-a încuviințat proba testimoniala doar cu un martor si nu cu doi martori astfel cum ar fi solicitat. Astfel, instanța de fond in mod justificat a respins proba cu cercetarea la fata locului, iar, după audierea martorului, i-a pus in vedere petentului sa faca dovada plângerilor formulate cu privire le presupusele furturi ale elementelor componente ale gardului, solicitare la care petentul nu s-a conformat. În urma analizării in mod pertinent a probelor existente la dosarul cauzei, instanța de fond a retinut faptul ca, potrivit declarațiilor martorului, terenul ar fi fost imprejmuit zi anul 2008, iar in anul 2012 terenul era parțial imprejmuit. Or, declarația martorului a fost infimata de fotografiile depuse de noi, necontestate de petent, din care nu rezulta existenta niciunui element de împrejmuire a terenului in cauza.

Intimata a învederat instanței faptul că Procesul Verbal ________ nr. xxxxx/02.04.2013 se bucura de prezumția de legalitate si veridicitate in conformitate cu prevederile O.G. nr.2/2001, condiții in care petentul are obligația ca, in condițiile art.1169 Cod civil din 1864, sa aduca probe in sprijinul solicitării sale de a fi anulat actul atacat. Astfel, nu pot fi primite susținerile reclamantului precum ca acesta a constatat in repetate rânduri faptul ca lipseau stâlpi metalici si plasa metalica din împrejmuirea terenului, atata timp cat terenul in cauza nu este împrejmuit, aceasta proprietate, nefiind efectuate niciodată astfel de lucrări.

In ceea ce privește nerespectarea de către petent a normelor legale ale HCL P_________ nr.37/05.07.2006 prin care au fost aprobate Normele de salubritate, Normele de igienizare, precum si normele privind obligațiile si responsabilitățile care revin instituțiilor publice, agenților economici, celorlalte persoane juridice, precum si cetățenilor pentru buna gospodărire a orașului P_________, pentru instaurarea unui climat de ordine si curățenie pe teritoriul acestuia, intimata a arătat că simpla negare a faptei nu poate constitui o aparare in sensul inlaturarii răspunderii contravenționale a acestuia, precum si nici atragerea răspunderii instituției noastre sau a agentului constatator pentru constatarea faptelor sale contravenționale. Mai mult, reclamantul da dovada de o evidenta rea - credinta, fapta pentru care a fost sancționat contravențional in anul 2013, respectiv neimprejmuirea terenului pentru a feri depozitarea de deșeuri fiind mai veche, acesta fiind sancționat contravențional si in luna aprilie 2012 tot datorita faptului ca nu si-a împrejmuit proprietatea. Cu mențiunea ca proprietatea reclamantului se afla pe ______________________ pădurii Cemica, județul Ilfov cat si faptul ca terenul acestuia este folosit ca loc de deversare gunoi menajer.

Intimata a apreciat că sancțiunea aplicata, este legala si proporționala cu pericolul social al faptei de nerespectare a prevederilor legale, cat si in realizarea scopului preventiv si de combatere in savarsirea in viitor a acestei contravenții.

În drept, art. 471 cod proc. Civ și actele normative invocate în în tâmpinare.

Analizând apelul declarat, tribunalul reține următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției ________ nr. xxxxx/02.04.2013 întocmit de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 6 alin. 2 lit. g) din HCL nr. 37/2006, întrucât, la data de 31.03.2013, în urma controlului efectuat s-a constatat că nu a împrejmuit terenul aflat în proprietatea sa, pentru a preveni depozitarea deșeurilor.

În drept, instanța reține că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.

Este adevărat că G 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 1169 C.civ, îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A_____ împotriva României (hotărârea CEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.

Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).

Mai mult, Curtea europeană a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).

Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.

De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.

A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.

B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.

Această probă trebuie să fie făcută de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale, astfel cum impune art. 1169 C.civ.

În cauza de față, însă, instanța constată că petenta nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.

Având în vedere că petenta nu a reușit să facă dovada contrară celor reținute în procesul-verbal, instanța reține că aceasta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Reținând culpa petentei în săvârșirea contravenției și având în vedere că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, instanța va menține măsurile sancționatorii aplicate.

Având în vedere aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 480 C. pr. Civ., apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă _____________________ SRL cu sediul în Com. Dobroești, ________________________, _________________ împotriva sentinței civile nr. 3407/07.05.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA ORAȘULUI P_________-SERVICIUL PUBLIC POLIȚIA LOCALĂ cu sediul în P_________, _____________________. 32, Jud. Ilfov, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2015.

Președinte Judecător Grefier

M_____ E_____ L_______ G______ A________ M____ A______ M________

Concept red. gref. M..A. M

Red. Jud:M.E../ 4 exemplare

Jud.fond :– D________ E____ - Jud./Cornetu

Comunicat 2 ex/