Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX C_________ administrativ și fiscal

R O M Â N I A

TRIBUNALUL O__

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 10/2014

Ședința publică de la 23 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE I____ G_______

Judecător G_______ I______

Grefier I______ I____

Pe rol judecarea apelului- C_________ administrativ și fiscal, formulat de apelantul petent D_____ P____, cu domiciliul în _______________________________, împotriva sentinței nr. 1156/12.09.2013, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ JUDEȚEAN DE POLIȚIE O__, cu sediul în Slatina, ___________________. 19, județul O__, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nemaifiind cererii de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține pentru soluționare.

INSTANȚA

Prin sentința nr. 1156/12.09.2013, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul D_____ P____, împotriva procesului verbal de contravenție cu ________ nr. xxxxxxx/ 14.06.2013 emis de Poliția Rutieră Corabia, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului O__.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut urmatoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din data de 14.06.2013 întocmit de IPJ O__ – Politia Orasului Corabia, petentul a fost sancționat cu 300 lei amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121/1 din RAOUG 195/2002 și sancționate de art.100/2 din O.U.G.nr.195/2002, retinandu-se ca, in data de 14.06.2013, pe _________________________ oraș Corabia, petentul a condus auto marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX cu o viteză de 71 km/h in localitate, stabilită de radat Python montat pe MAI xxxxx.

Constatând ca plângerea a fost formulata în termenul legal prevazut de art.31 alin.1 din OG 2/2001, instanta a verificat legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.

Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, prima instanța a apreciat că acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, prima instanță a reținut că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției. Deși în plângerea formulată s-a arătat că cele reținute în procesul-verbal de contravenție nu corespund realității, petentul nu a administrat probe pentru a dovedi aceste susțineri.

Avand in vedere ca potrivit art. 249 Cpr. Civ. partile au indatorirea sa-si probeze pretentiile si apararile, instanta a constatat ca petentul nu s-a prezentat in instanta si nici nu a depus diligente pentru a propune probe in apararea sa. In favoarea intimatului operează prezumtia instituită prin art 270C. pr. civ privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea înscrisului autentic care face dovada deplină, fată de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii. Prezumția aceasta are insă un caracter relativ care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

Din planșele foto existente la dosarul cauzei se pot observa cu ușurință pitonii care circulau pe marginea stăzii precum și case sau garduri împrejmuitoare, peisaj specific interiorului localităților. Având în vedere cele de mai sus, prin raportare la întregul material probator administrat în cauză și tinând cont de regula de drept „onus probandi incumbit actori”, instanța a apreciat că aspectele reținute în sarcina petentului sunt reale, nefiind combatute prin probe contrarii, astfel încât procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și de drept existentă în cauză.

Prima instanta a retinit ca agentul constatator a facut o corecta individualizare a sanctiunii, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Impotriva sentinței a declarat apel apelantul petent D_____ P____, solicitând admiterea apelului și anularea procesului verbal de contravenție.

Susține că instanța de fond nu a analizat cu atenție planșele foto făcute de Poliția rutieră Corabia, existente la dosarul cauzei și nu a analizat cele 2 foto pe care le-a făcut, aflate la dosar.

Mai susține că instanța de fond a constatat, conform celor 2 planșe foto făcute de poliție, că se pot observa cu ușurință pietoni care circulau pe marginea străzii precum și case sau garduri împrejmuitoare, peisaj specific interiorului localităților. Dacă este stradă, după cum afirmă instanța de fond, trebuia să aibă de o parte și de alta trotuare ca să circule pietonii fără a încurca circulația auto iar în cele 2 foto nu se observă nici un trotuar și nici o casă, deci este un drum situat în afara orașului Corabia.

Arată că a consemnat în procesul verbal că este un drum național și nu o stradă a orașului Corabia.

In cele două fotografii depuse la dosar afirmă apelantul se distinge clar că acest drum aflat în afara orașului Corabia este un drum național întrucât pe partea dreaptă se poate observa malul stâng al fluviului Dunărea iar pe piatra kilometrică se vede scris drum național 54. În a doua fotografie afirmă apelantul nu se observă nicio casă de o parte și de alta a drumului iar pe piatra kilometrică se vede scris distanța de 3 km. până în orașul Corabia. Poliția orașului Corabia împreună cu cei de la Administrația orașului Corabia au luat indicatorul de sfârșit de localitate și l-au montat în locul indicatorului de sfârșit de localitate al satului Săliștoara în sensul către T____ M_______.

Apelantul mai susține că fiind în afara localității nu ar fi trebuit sancționat contravențional.

Intimatul I____________ Județean de Poliție O__ a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond.

S-a arătat că limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h. pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoria A și B și limite de viteze superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteză mai mari de 50km/h. se stabilesc numai cu avizul poliției rutiere. Astfel, _________________________ orașul Corabia nu a fost stabilit ca sector de drum pe care se poate circula cu viteza admisă de lege, respectiv 80 km/h, acest sector de drum fiind în interiorul orașului Corabia, iar indicatorul de „sfârșit de localitate” a fost montat conform prevederilor legale, prin care fostul ______________________________ orașului Corabia.

Cu privire la procesul verbal de contravenție, solicită să se constate faptul că actul de sancționare este temeinic și legal întocmit, iar acest act de constatare face dovada deplină a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.

Procesul verbal de contravenție respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de OG nr. 2/2001, nu este afectat de nicio nulitate iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.

S-a mai arătat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la declararea sa ca fals, sau până la proba contrară, ce revine celui care contestă înscrisul respectiv, iar în conformitate cu dispoz. art. 249 C.p.civ. „cel ce face o susținere în cursul procesului verbal trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, deci petentul are obligația să dovedească cele sesizate în plângerea contravențională adresată instanței de judecată.

S-a solicitat judecarea în lipsă conform prevederilor art.411 alin. 1, pct. 2 C.p.civ.

Examinând apelul în baza art.476 din Noul Cod de procedură civilă Tribunalul constată următoarele:

Instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică pe care a motivat-o atât în fapt cât și în drept.

In fapt s-a reținut că la data de 14.06.2013 apelantul a condus autoturismul marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX cu o viteză de 72 km./oră în localitate, fiind sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 121/1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.

Afirmația apelantului că drumul pe care a circulat se afla în afara orașului Corabia, fapt ce rezultă din cele două fotografii pe care acesta le-a depus la dosarul instanței de fond, nu este de natură să determine instanța la reținerea altei situații de fapt decât cea menționată în procesul verbal de contravenție.

In acest sens se va avea în vedere, pe de o parte, că în fotografiile depuse de agentul constatator se observă, așa cum corect a reținut și instanța de fond, pe marginea străzii pietoni care circulau precum și case sau garduri împrejmuitoare, iar pe de altă parte, într-una dintre fotografiile depuse de apelant (fila 11 dosar fond) se observă pe partea dreaptă a părții carosabile garduri împrejmuitoare și imobile.

Bornele kilometrice ce se observă în cele două fotografii depuse de apelant indică distanța până la localitățile Corabia, respectiv T____ M_______, și nu sfârșitul de localitate așa cum în mod eronat susține apelantul.

În baza art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul petent D_____ P____, cu domiciliul în _______________________________, împotriva sentinței nr. 1156/12.09.2013, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție O__, cu sediul în Slatina, ___________________. 19, județul O__, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2014.

Red.IG

Tehnored.IM

Jf. A.P________

Eex.2/25.02.2014.