Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 09.02.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - R_____ M______

JUDECĂTOR - P_______ L___

GREFIER - C_________ A____ M____

D E C I Z I A N R. 113 A

La ordine judecarea apelului formulat de apelantul B___ A___ I____, în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_______, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 27.06.2014 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic G____ G______ pentru intimata IPJ B_______, lipsă fiind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, are ca obiect cerere de apel formulat împotriva sentinței civile nr. xxxxx/27.06.2014 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX și procedura de citare este legal îndeplinită.

Tribunalul pune în discuție recalificarea cererii din recurs în apel, întrucât sunt aplicabile disp. NCPC și calea de atac este apelul.

Reprezentantul intimatei menționează că este de acord ca cererea să fie recalificată în apel.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra cererii de apel.

Consilier juridic pentru intimată solicită respingerea apelului, iar referitor la înlocuirea amenzii cu avertisment lasă la aprecierea instanței.

Tribunalul rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față,

Prin sentința civilă nr. xxxxx din 27.06.2014, Judecătoria B_______ a respins plângerea contravențională formulată de petentul B___ A___ - I____, în contradictoriu cu intimatul IPJ B_______, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 12.08.2013.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în data de 12.08.2013, prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, petentul B___ A___ - I____ a fost sancționat cu amendă în sumă de 720 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, anume depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv… Totodată, s-a procedat la reținerea permisului de conducere, în aplicarea sancțiunii complementare a suspendării, pentru o perioadă de 90 de zile, a dreptului de a conduce.

Pentru a proceda astfel, agentul constatator a reținut că, în aceeași zi, petentul aflat la volanul autoturismului XXXXXXXXX a fost surprins circulând pe DJ 29J, pe raza comunei Sulița, cu viteza de 103 km/h, viteză constatată cu dispozitivul radar montat pe autovehiculul MAI xxxxx.

Verificând procesul-verbal de contravenție, din perspectiva legalității, prima instanță a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale, în speță nefiind incidente cauze de nulitate dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal (fila 31) cuprinde numele și calitatea agentului constatator, numele și domiciliul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. În privința celorlalte mențiuni ale procesului-verbal, respectiv cele prevăzute de art. 16 din ordonanță, instanța de fond a reținut că lipsa sau neregularitatea acestora ar constitui doar cauze de nulitate relativă a actului constatator al contravenției. Aceasta a presupus, pe de o parte, că petentul trebuia să facă dovada vătămării sale – ceea ce nu s-a întâmplat în cauză – iar, pe de altă parte, că instanța însăși s-a aflat, din pricina respectivelor neregularități, în imposibilitatea de a aprecia faptele în funcție de totalitatea circumstanțelor cauzei. Or, această ultimă împrejurare, pentru a cărei evitare a și fost prevăzută consemnarea totalității mențiunilor de la art. 16, nu a putut fi considerată ca incidentă în cauză de vreme ce petentul a avut posibilitatea de a prezenta și de a dovedi aspectele pe care le-a considerat utile poziției sale.

Se mai reținut de către prima instanță, în același cadru, că deși procesul-verbal nu a fost ușor lizibil, mențiunile nu au fost și indescifrabile, așa încât acestea au permis înțelegerea situației consemnate de agentul rutier. Descrierea astfel realizată a cuprins elemente suficiente identificării faptei săvârșite și încadrării juridice a acesteia.

Analizând temeinicia instituirii răspunderii contravenționale în sarcina petentului, instanța de fond a reținut, cu titlu de premisă, că potrivit dispozițiilor art. 48 și 49 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul a avut obligația de a respecta regimul legal de viteză, limita maximă de viteză în localități fiind de 50 km/h.

Potrivit mențiunilor din procesul-verbal contestat, petentul a fost surprins în timp ce rula în pe raza comunei Sulița, cu viteza de 103 km/h. Imaginile înregistrate de dispozitivul radar în data de 12.08.2013 (fila 26) auconfirmat respectivele mențiuni. S-a atestat, astfel, atât viteza indicată cât și „identitatea” autoturismului vizat de dispozitivul radar. Pe sensul de mers al petentului nu s-au deplasat alte autoturisme care, eventual, ar fi putut atrage suspiciunea vreunor „interferențe” apte să fi alterat realitatea faptelor surprinse de aparatul radar.

A mai reținut prima instanță că în speță au fost respectate și celelalte cerințe prevăzute de normele metrologice cu privire la funcționarea și utilizarea corectă a dispozitivului de măsurare a vitezei. Astfel, din actele depuse la dosar de intimatul IPJ B_______ a rezultat că utilizatorul aparatului de măsurare a fost autorizat în acest sens, că aparatul a fost supus verificării metrologice anuale și că dispozitivul radar a fost apt să funcționeze atât în regim staționar cât și în regim de viteză (filele 14, 29). A mai observat instanța de fond, în același context, că buletinul metrologic invocat s-a referit la cinemometrul instalat pe autoturismul MAI xxxxx, astfel încât a apărut dovedită identitatea dintre aparatul radar verificat și cel utilizat la constatarea vitezei cu care circula autovehiculul condus de petent.

Sintetizând, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal întocmit în speță a respectat condițiile de legalitate și de temeinicie. Pe cale de consecință, plângerea a fost respinsă, cu mențiunea că fapta săvârșită de petent prezintă un grad de pericol social suficient de important pentru a justifica menținerea sancțiunii amenzii (53 km/h peste limita legală).

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel petentul B___ A___ I____, solicitând schimbarea în totalitate a hotărârii în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție, motivat de faptul că nu este vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, fapta nu a fost dovedită, iar instanța de fond a interpretat în mod greșit probele administrate.

Totodată, apelantul a solicitat în subsidiar înlocuirea sancțiunilor aplicate prin procesul verbal cu avertisment, întrucât fapta săvârșită nu justifică o măsură atât de drastică, punând în pericol locul său de muncă, având în vedere că lucrează ca șofer profesionist la ______________ B_______.

Intimatul I____________ Județean de Poliție B_______ nu a depus întâmpinare la dosar.

Analizând cererea de apel în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Procesul verbal de sancționare a contravenției reținute în sarcina petentului a fost întocmit ca urmare a constatării personale a agentului de poliție, împrejurările în care contravenția s-a comis fiind descrise prin raportul acestuia atașat la fila 28 dosar, cu atașarea planșelor foto efectuate la momentul constatării ei.

Actul constatator întocmit astfel se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, iar sarcina probei contrare revine contravenientului.

Ori, petentul nu a solicitat administrarea nici unei probe, ci a arătat în plângerea formulată faptul că nu se face vinovat de depășirea vitezei legale.

Ca urmare, nu există nici o probă sau argument credibil care să dovedească o altă situație de fapt decât cea constatată prin actul sancționator.

Chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile pronunțate în materie contravențională, a arătat că în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 alin. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.

Instanța constată că probele depuse la dosar de către agentul constatator susțin pe deplin săvârșirea contravenției de către apelant, că procesul verbal a fost semnat de către acesta fără obiecțiuni și că petentul nu a prezentat argumente credibile în apărare, nesolicitând administrarea nici unei probe, nefiind astfel nici un motiv care să conducă la reținerea unei alte situații de fapt decât cea descrisă prin procesul verbal.

În ce privește solicitarea de înlocuire a amenzii și a sancțiunilor complementare aplicate cu avertisment, instanța constată că această măsură este posibilă numai atunci când fapta săvârșită are un pericol social redus – așa cum prevede disp art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 – și când există elemente de natură a convinge asupra înțelegerii de către contravenient a importanței normelor legale încălcate, cu consecința prezumată a respectării acestora pe viitor.

Însă, în măsura în care petentul are un număr important de abateri la normele de circulație – fapt rezultat din înscrisul depus la filele 23 – 25 dosar fond – și nici nu recunoaște fapta săvârșită, nu se poate prezuma că acesta a înțeles necesitatea respectării normelor legale privind circulația rutieră, nefiind posibilă înlocuirea acțiunii amenzii cu avertisment, întrucât – dimpotrivă – contravenția săvârșită în circumstanțele anterior descrise, prezintă un grad de pericol social ridicat.

Pentru aceste motive, tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul disp. art. 480 Cod procedură civilă, respinge ca nefondat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respins ca nefondat apelul formulat de apelantul B___ A___ I____ domiciliat în B_______, _____________________, jud. B_______, în contradictoriu cu intimata I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN B_______, sediul în B.dul M____ E_______, nr. 57, jud. B_______ împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 27.06.2014 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 09.02.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red. R.M/20.03.2015

Ex. 4/Jud. fond T________ C_______