Acesta nu este document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1309

Ședința publică din 19 august 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – I______ T____

Judecător – M____ T____ C_______

Grefier – D_____ C______ B____

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA, împotriva Sentinței civile nr. 2009/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimatul fiind ____________________.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat in cauză, constată încheiată faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului, constata următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2009/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria

Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta ____________________ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. nr.xxxxxx, întocmit de C_______ N________ DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA(CNADNR)-CESTRIN.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că prin procesul verbal de contravenție de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxx încheiat la 09.09.2014 de reprezentantul intimatei petenta ____________________ a fost sancționată contravențional cu amenda in cuantum de 3000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.46 din OG nr.43/1997.

S-a reținut prin procesul verbal că în perioada februarie-septembrie

2014 pe DN 6 km.575+200 pe raza localității B__________ M__, Jud. T____, are acces rutier la construcția pe care o deține pe DN 6 km. 575+200 m fără a avea acordul Administratorului Drumului Național și fără a obține o autorizație în acest sens .

Instanța a constatat că, potrivit dispozițiilor OG nr.2/2001, săvârșirea

faptei contravenționale se impune a fi constatată personal de agentul constatator-instrumentator sau, în situația în care respectarea acestei exigente legale este obiectiv imposibilă, acesta are obligația de a efectua toate demersurile necesare pentru a constata dincolo de orice îndoiala ca fapta a fost săvârșită, în caz contrar dreptul la apărare al persoanei sancționate contravențional si garanțiile prevăzute de art.6 alin.2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului - in speța, prezumția de nevinovăție - (materia contravenționala fiind asimilabila materiei penale in anumite condițiuni, potrivit Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțata in cauza A_____ contra României) sunt încălcate; HG nr.1391/2006 prevede posibilitatea constatării faptei cu mijloace tehnice, situatie in care acestea trebuie individualizate in procesul verbal, pentru a face posibila verificarea conformității lor cu fapta reținuta in ipoteza contestării.

Din cuprinsul procesului verbal de contravenție rezultă că fapta

reținută a fost constatată de către agentul constatator-instrumentator.

Instanța a apreciat că, în speță, astfel cum în mod corect a observat

petenta, nu a fost suficient de clar descrisă fapta, aspect care trebuie analizat în contextul neacordării dreptului de a face obiecțiuni. Instanța a constatat că nu există o justificare rezonabilă pentru a i se nega acest drept petentei, în condițiile în care este vorba de o localitate mică, iar contravenția este continuă, astfel cum intimata însăși precizează.

Declarațiile martorilor audiați în cauză vin să nuanțeze ,să explice

fapta reținută în cuprinsul actului atacat, astfel cum agentul constatator nu a fost în măsură să o facă. Martorii arată că accesul la care se referă procesul verbal este folosit pentru pătrunderea la proprietatea privată a domnului P____ V_____, iar adeverința nr. 8041/08.10.2014 emisă de Primăria B__________ M__ face dovada că ___________________________ ____________________ se face prin ______________________, ambii martori au arătat în fața instanței că __________________________ tonaj, implicate în activitățile comerciale desfășurate de petentă nu este posibilă, pentru că spațiul este prea mic.

Astfel, întrucât instanța a putut reține dincolo de orice îndoială că

fapta a fost săvârșită, a putut reține nici că petenta ar fi avut calitatea de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa, și, pe cale de consecința, aceasta nu poate avea nici calitatea corelativa de subiect pasiv al răspunderii contravenționale, așa încât, in temeiul art.46 din OG nr.43/1997, interpretat per a contrario, al art. 6 alin.2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului si al dispozițiilor OG nr.2/2001, a considerat că plângerea contravențională formulată de către petent e întemeiată.

Pentru toate considerentele expuse și fată de dispozițiile legale

amintite, instanța a admis plângerea și a anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxx încheiat la 09.09.2014 de reprezentantul intimatei, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii aplicate.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara, solicitând Tribunalului admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și a menținerii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat.

În motivare, în esență, intimata apelantă a arătat că în mod greșit

prima instanță admite plângerea contravențională și dispune anularea procesului verbal de contravenție.

Intimata a arătat onoratei instanțe de apel că potrivit art. 16 alin. 1

din OG. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare se menționează clar elementele concrete pe care trebuie să le cuprindă procesul verbal de contravenție în momentul întocmirii acestuia.

De asemenea, intimata apelantă a învederat instanței de apel că

potrivit prevederilor art. 17 din O.G.2/2001 „... în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal". Astfel, intimata a adăugat că se poate observa din cuprinsul procesului verbal de contravenție că este menționat de către agentul constatator, elementele concrete pentru îndeplinirea condițiilor de formă obligatorii prevăzute de legiuitor la întocmirea procesului verbal de contravenție.

Pe fondul cauzei, apelanta a învederat instanței de apel să constate că

cel ce face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să dovedească, iar procesul verbal de contravenție beneficiază de prezumție și veridicitate, are valoare probantă a unui act doveditor constituit care face dovada faptului comis până la proba contrarie, iar petentul care a contestat acest act administrativ oficial nu a dovedit prin probe nelegalitatea sau netemeinicia acestui proces verbal.

De asemenea, intimata apelantă a considerat că depoziția martorilor

audiați în prezenta cauză este mai mult decât subiectivă, iar prin mărturia acestora nu s-a schimbat starea de fapt, respectiv că petenta ____________________ are acces rutier la DN 6 KM 575+200m fără a avea acordul Administratorului Drumului Național și fără a obține o autorizație în acest sens. De altfel și martorii întăresc cele susținute de apelantă, și anume că accesul la sediul firmei ____________________ a cărei administrator este d-1 P____ D____ se face și din DN 6, doar mașinile de mare tonaj au acces de pe _______________________ precizat de asemenea că legiuitorul nu face mențiune și distincție despre ce categorie de vehicule care utilizează accesul la obiectivele pe care le deține este necesar a deține acordul Administratorului Drumului Național și fără a obține o autorizație în acest sens la drumurile naționale.

Față de cele de mai sus, intimata apelantă a solicitat instanței să

admită apelul așa cum a fost formulat și să modifice în tot sentința atacată în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de către petent și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal întocmit.

Analizând apelul formulat prin prisma prevederilor art. 476, 479-480 Cod de procedură civilă, Tribunalul urmează să îl respingă, pentru următoarele motive:

Prin procesul verbal contestat, petenta ____________________ a fost sancționată în data de 09.09.2014 pentru aceea că, în urma unui control efectuat în data de 05.08.2014, s-a constatat că, în perioada februarie – septembrie 2014, în localitatea B__________ M__, „are acces rutier la construcția pe care o deține pe DN 6, km 575+200 m dreapta, fără a deține acordul administratorului drumului național și fără a obține autorizație în acest sens”. Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost încheiat în lipsa persoanei sancționate.

Petenta a fost sancționată potrivit art. 46 din OG nr. 43/1997 raportat la art. 61 alin. 1 lit. b din OG nr. 43/1997 cu amendă contravențională în cuantum de 3.000 lei. Potrivit art. 61 alin. 1 lit. b din OG nr. 43/1997, în vigoare la data întocmirii procesului verbal, constituie contravenție, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei, aplicată persoanei fizice sau juridice, încălcarea prevederilor art. 46 alin. (1) și (4).

Conform art. 46 alin. 1 și 4, „(1) Realizarea sau amplasarea în zona drumului public a panourilor publicitare, a oricăror construcții, accesuri, amenajări sau instalații, în orice scop, fără a periclita siguranța circulației, este permisă pe baza autorizației de construire și doar în condițiile existenței acordului prealabil și a autorizației de amplasare și/sau de acces în zona drumului public emise de administratorul drumului respectiv. Prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local sau județean, se reglementează situațiile în care se emite autorizație de amplasare și/sau de acces în zona drumului public fără acord prealabil. (…) (4) Acordul și autorizația de amplasare și/sau de acces la drum se emit pentru o anumită funcție și/sau destinație a obiectivului. Schimbarea funcției și/sau a destinației obiectivului de către titularul autorizației de amplasare și/sau de acces se realizează numai cu aprobarea administratorului drumului.”.

Procesul verbal dresat în astfel de condiții conține o ________ neregularități care, conjugate, în mod categoric impun anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, după cum urmează.

Referitor la legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în mod pertinent a subliniat petentul faptul că, deși procesul verbal a fost încheiat ca urmare a unui control efectuat de un agent al DRDP – ului în localitatea B__________ M__, DN 6, km 575+200 m, dreapta, nu i s-a dat posibilitatea de a formula obiecțiuni. Instanța reține apărarea intimatului din întâmpinarea formulată în fața primei instanțe referitoare la posibilitatea conferită de lege de a întocmi procesul verbal în lipsa persoanei sancționate și reține că întocmirea procesului verbal în lipsă, cu consecința imposibilității pentru persoana sancționată de a formula obiecțiuni, nu constituie un motiv de nulitate a procesului verbal, cel puțin nu câtă vreme modalitatea de săvârșire a contravenției și de constatare a acesteia face obiectiv imposibilă întocmirea procesului verbal în prezența persoanei sancționate, ori prin aceasta s-ar îngreuna excesiv aplicarea legilor contravenționale, ori întocmirea actului sancționator în lipsă a fost cauzată de conduita persoanei sancționate.

Subliniem însă că OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor consacră regula întocmirii procesului verbal cu posibilitatea pentru persoana ce urmează a fi sancționată de a formula obiecțiunii. În mod corect a reținut prima instanță că, în cazul concret dedus judecății, nu a existat nici o justificare rezonabilă pentru care procesul verbal să fie întocmit fără ca reprezentantul legal să aibă posibilitatea de a formula obiecțiuni, respectiv de a da explicații cu privire la accesul rutier în discuție. Se reține de către Tribunal că existența contravenției, în ceea ce privește lipsa autorizației/acordului pentru acel acces, s-a constatat, probabil, ca urmare a verificărilor efectuate în evidențele intimatului, însă aceasta nu excludea dreptul și obligația agentului constatator de a aduce la cunoștința petentului faptul că este supus unui control, dând acestuia posibilitatea de a formula eventuale obiecțiuni. De altfel, în speța concretă, o astfel de procedură ar fi contribuit atât la evidențierea și delimitarea accesului rutier în discuție, cât și a persoanei răspunzătoare pentru realizarea acestuia în condiții de nelegalitate.

În ceea ce privește puterea doveditoare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, se constată de către Tribunal că ceea ce se bucură de prezumția simplă de veridicitate este doar ceea ce face obiectul unei constatări directe și nemijlocite a agentului constatator, această prezumție limitându-se la cele menționate în procesul verbal. Ceea ce nu face obiectul unei astfel de constatări este necesar a fi susținut prin probe extrinseci procesului verbal, fiind astfel obligația agentului statal de a se asigura că fapta pentru care a fost aplicată o sancțiune există, fiind dovedită prin mijloacele de probă prevăzute de lege pe care, în ipoteza unei contestații, să le poată prezenta instanței judecătorești.

În mod corect a reținut prima instanță neregularitatea comisă de către agenții constatatori cu privire la descrierea insuficientă a faptei pentru care a fost sancționată societatea petentă, anulând pentru acest motiv actul sancționator. În considerente se regăsesc argumentele pentru care vătămarea astfel creată nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal contestat, iar intimatul, prin apelul formulat, nu a fost în măsură să aducă argumente și/sau probe care să susțină soluția de respingere a plângerii contravenționale.

În speță, ceea ce au constatat în mod direct și nemijlocit agenții constatatori este doar existența unui acces rutier la imobilul situat în localitatea B__________ M__, DN 6, km 575+200 m, pe partea dreaptă.

În conținutul procesului verbal nu se regăsesc alte elemente de identificare și delimitare a accesului avut în vedere de către agenții constatatori, pentru ca astfel să se poată stabili și persoana răspunzătoare, iar în cadrul plângerii contravenționale nu s-au administrat alte probe de către intimat, în susținerea actului sancționator.

De asemenea, nu reiese din procesul verbal că agenții constatatori ar fi constatat că acțiunea de realizare/amplasare a accesului rutier, în lipsa autorizației de construire și a acordului administratorului drumului public, era în desfășurare, ori că astfel de acțiuni au fost realizate de către societatea petentă, agentul constatator recurgând la prezumția simplă a săvârșirii faptei de către petent ca urmare a existenței accesului, probabil, în dreptul imobilului considerat a fi deținut de către acesta. Reiese însă din conținutul procesului verbal faptul că agentul constatator a avut în vedere faptul că realizarea accesului ar fi avut loc în perioada februarie – septembrie 2014, controlul la fața locului fiind realizat în data de 05.08.2014. Cu toate acestea, nu a prezentat nici o explicație față de critica pertinentă a petentului referitoare la modalitatea de constatare a datei/perioadei săvârșirii faptei contravenționale într-o perioadă anterioară datei de 05.08.2014, element esențial în stabilirea condițiilor de antrenare a răspunderii contravenționale.

În circumstanțele mai sus arătate, petentul a demonstrat faptul că societatea sancționată are sediul în B__________ M__ nr. 467 unde, la același număr administrativ, proprietar este domnul V_____ P____ asupra unei case și a morii de cereale, societatea desfășurând activitatea în baza unui contract de comodat, potrivit susținerilor petentului. De asemenea, a mai demostrat petentul și faptul că aferent spațiului în care își desfășoară activitatea societatea nu au fost realizate în ultimii ani lucrări în scopul asigurării accesului la moară de pe DN6.

Tribunalul nu poate reține maniera de dresare a procesului verbal în favoarea intimatului apelant. Având competențe specifice unei autorități publice, se prezumă că există resursele necesare și suficiente astfel încât modalitatea de aplicare în concret a legii să excludă orice umbră de îndoială asupra realității faptelor contestate și, prin acestea, să prezerve drepturile de care cei suspuși controlului, totuși, beneficiază, acestea fiind unele dintre elementele care susțin și întăresc tocmai credibilitatea și autoritatea instituției publice, încredere care girează prezumția veridicității recunoscută celor care reprezintă instituția publică.

Reiese așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nu poate fi menținut în lipsa elementelor esențiale referitoare la condițiile antrenării răspunderii contravenționale, soluția primei instanțe de admitere a plângerii contravenționale fiind legală și temeinică, impunându-se respingerea apelului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA, cu sediul în Timișoara, ______________________. 18, jud. T____, intimatul fiind ____________________, cu sediul în Timișoara, la C__. av. B_____ C. T______ _____________________.6, ________________, împotriva Sentinței civile nr. 2009/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, pe care o menține ca fiind legală și temeinică.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.08.2015.

Președinte, Judecător,

I______ TaloșMihai – T____ C_______

Grefier,

D_____ C______ B____

Tehnored.Red. jud. I.T//

____________.11.2015/

Jud. Fond. A______ L____ D_______