Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Apel – anulare proces-verbal de contravenție

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 15.05.2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE – H________ G___

JUDECĂTOR – P_______ M_____

GREFIER – B____ C______

D E C I Z I A N R. 170 A

Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul V_____ L_____ M______ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ împotriva Sentinței civile nr. 1774/28.10.2013 a Judecătoriei D______.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns c.j. G____ G______ pentru intimat, lipsește apelantul.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pe fond.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de față,

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria D______ sub nr. 3263/222 din 30.08.2013, petentul V_____ L_____ M______, în contradictoriu cu I____________ de Poliție Județean B_______, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 19.08.2013, prin care a fost sancționat pecuniar cu suma de 480 lei și aplicarea a 4 puncte penalizare pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 108, alin. 1, lit. c, pct. 3, din OUG 195/2002, republicată și art. 147 pct. 1 din HG 1391/2006 și sancționat de art. 101, alin.2 și 101 alin.1, pct. 18 din OUG 195/2002 rep..

În motivare, a arătat petentul că, nu se face vinovat de săvârșirea contravențiilor pentru care a fost sancționat.

În dovedire, petentul a depus la dosar înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată de intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, acesta solicită menținerea procesului verbal și a măsurilor dispuse prin acesta și respingerea plângerii contravenționale.

Prin Sentința civilă nr. 1774/28.10.2013 Judecătoria D______ a respins ca neîntemeiată plângerea, reținând că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx din 19.08.2013, petentul a fost sancționat pecuniar cu suma de 480 lei și 4 puncte penalizare, pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 108, alin. 1, c, pct. 3, din OUG 195/2002, republicată și art. 147 pct. 1 din HG 1391/2006 și sancționat de art. 101, alin.2 și 101 alin.1, pct. 18 din OUG 195/2002 rep., reținându-se în sarcina sa că, în ziua de 19.08.2013, în jurul orelor 20.05, petentul conducând autoturismul marca Mercedes-Benz cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX a fost depistat cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, circulând cu o viteză de 82 km/h în localitate.

Potrivit disp. art. 21, alin. 3 din OUG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Prima instanță a reținut că motivele invocate de petent cu privire la nevinovăția sa și la legalitatea procesului verbal nu au fost dovedite în instanță, sancțiunea aplicată este corect stabilită iar faptele au fost just individualizate, astfel că plângerea petentului a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal apelantul V_____ L_____ M______, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale.

Apelantul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 466 și următoarele C. pr. civ., iar în motivare a arătat că judecătoria nu a reținut motivele pe care le-a invocat prin plângere și prin răspunsul la întâmpinare.

Astfel, a precizat că avea montat pe autoturism detector radar și că orice activitate radar în zonă l-ar fi pus în alertă cu privire la viteza cu care se deplasa, că porțiunea de drum pe care se afla nu îi permitea deplasarea cu viteza înregistrată de aparatul radar, că în cuprinsul unei singure planșe foto numărul de înmatriculare este unul vizibil și identificarea a fost posibilă, că din planșa numărul 3 rezultă că în spatele său mai circulau și alte autoturisme, astfel că viteza este posibilă a fi a oricărui autoturism din zonă, că autoturismul era situat în rampă, astfel încât nu era posibil a fi vizionate numerele de înmatriculare și că din planșele foto nu rezultă că porțiunea de drum unde sunt efectuate fotografiile se află în interiorul localității.

Apelantul a mai considerat că nevinovăția sa nu poate fi combătută de probele depuse de intimat, că sub aspectul vinovăției și prezumției de legalitate și adevăr a procesului verbal de contravenție, acesta este lipsit de „rezonabilitate” și că astfel violează art. 6 din C.E.D.O.

A mai învederat că nevoile familiei sale și în special a celor doi copii minori sunt greu de îndeplinit, iar menținerea amenzii creează încă un obstacol în asigurarea necesităților pentru aceștia.

Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar prin reprezentantul său în instanță a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe.

Verificând, conform art. 479 NCPC, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Tribunalul reține că apelul formulat este nefondat, pentru următoarele motive:

Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea administrează orice probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

Din probele administrate în cauză rezultă că apelantul-petent se face vinovat de săvârșirea contravențiilor pentru care a fost sancționat, instanța de fond făcând corecta aplicare a dispozițiilor legale aplicabile speței, și pronunțând soluția în mod just, pe baza probelor legal administrate.

În ce privește aplicarea principiilor instituite prin art. 6 din CEDO, tribunalul constată că ulterior cauzei A_____ s-a pronunțat cauza N____ contra României, prin care Curtea Europeană a făcut noi aprecieri asupra regimului juridic aplicabil contravențiilor, stabilind faptul că acestuia nu-i mai sunt opozabile garanțiile procesuale specifice domeniului penal.

C.E.D.O. a considerat că prezumția de legalitate a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este consacrată în lege, este unanim acceptată în litera și practica juridică, ceea ce presupune că este o prezumție prevăzută de lege, în sensul în care instanța europeană îl dă acestui concept.

Deși Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice aplicarea acestei prezumții, există obligația statelor de a nu depăși a anumită limită, limită care se stabilește diferit în raport cu gravitatea sancțiunii.

Jurisprudența C.E.D.O. a făcut însă distincție referitoare la aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, în funcție de modalitatea de constatare a săvârșirii contravenției.

Astfel, s-a considerat că limita pentru aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent, constatare care este valabilă și în absența altor probe.

Prin urmare, instanța apreciază că respectarea disp. art. 6 din C.E.D.O. precum și a practicii europene nu presupune anularea automată a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției în situația în care agentul constatator nu a indicat mijloacele de probă care să susțină constatările făcute în procesul verbal, ci faptul că instanțele urmează a trata în mod diferit problema probațiunii și prezumției de legalitate, după distincțiile anterior menționate, în raport de modalitatea de constatare a săvârșirii contravenției.

În speță, situația de fapt reținută în conținutul procesului verbal de contravenție este rezultatul constatării directe a agentului constatator și este confirmată și prin raportul acestuia, iar depășirea vitezei a fost înregistrată cu un mijloc tehnic omologat, fiind astfel acceptată prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Prin urmare, petentul este cel care trebuie să dovedească o altă situație de fapt decât cea descrisă prin actul constatator, obligație procesuală pe care acesta nu și-a îndeplinit-o, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.

Față de acestea, Tribunalul constată că nu a fost creat nici un dubiu în favoarea petentului, vinovăția sa fiind dovedită prin probele tehnico-științifice legal administrate, planșele foto fiind edificatoare atât sub aspectul situării porțiunii de drum în interiorul localității, cât și a vitezei de circulare și a autoturismului căruia îi aparține aceasta – singurul autoturism înregistrat fiind cel al apelantului-petent, și care nu se afla în coloană de mașini, fiind evident că radarul a putut face această înregistrare pe porțiunea de drum pe care se afla apelantul-petent.

Tribunalul mai reține că, asupra sancțiunii aplicabile, instanța hotărăște potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind corespondența între gradul de pericol social al contravenției și sancțiunea stabilită, în raport de elementele de individualizare ale acesteia, prevăzute de art. 21 alin. 3 din ordonanță, și anume limitele prevăzute de actul normativ, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Că, față de aceste elemente, și de gradul concret al pericolului social, care este unul ridicat, avându-se în vedere punerea în pericol a circulației publice, nu se impune reaprecierea sancțiunii aplicate.

Constatând că nu sunt date alte motive de apel de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC, tribunalul va respinge apelul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul V_____ L_____ M______, cu domiciliul în _____________________, jud. B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, cu sediul în B_______, _____________________. 57, jud. B_______ împotriva Sentinței civile nr. 1774/28.10.2013 a Judecătoriei D______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15.05.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red. P.M.

Tehn. B.C./PM

Ex. 4/ 21.11.2014