Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX APEL – plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din data de 21.09.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: B______ L_____

JUDECĂTOR: T________ C_______

GREFIER: S_____ M____

DECIZIA Nr. 800/2015

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta petentă Întreprindere I__________ Ș_____ F M____, prin administrator Ș_____ M____, împotriva Sentinței nr. xxxxx din 23.09.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, intimați fiind A__________ Națională pentru Protecția Consumatorilor și C___________ R_______ pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord – Est.

La apelul nominal realizat în ședința publică a răspuns administratorul unității apelante, numita Ș_____ M____, lipsă fiind reprezentanții intimaților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța procedează la verificarea identității administratorului apelantei, numita Ș_____ M____.

Întrebat fiind, administratorul apelantului arată că nu are de formulat alte cereri. Constatând că nu mai sunt alte solicitări, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților prezente pe fondul cauzei.

Administratorul apelantei petente solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și anularea procesului verbal de constatare și sancționare. Arată că în unitatea sa nu se face spălarea motoarelor încorporate în autovehicule, ceea ce înseamnă că nu sunt riscuri, iar prețurile și celelalte informații erau disponibile la un loc vizibil.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_______ la data de 21.08.2013, sub numărul XXXXXXXXXXXXXX, petenta I.I. Ș_____ F. M____, în contradictoriu cu intimații A__________ Națională pentru protecția consumatorilor și C___________ R_______ pentru protecția consumatorilor Regiunea Nord-Est, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxxxx, din data de 13.08.2013.

În motivare, a arătat petenta că fapta pentru care a fost sancționată nu este descrisă în mod clar, fiind lipsită de logică și prezentând grave deficiențe, motivele acestor deficiențe ținând fie de necunoașterea legii, fie de aplicarea constantă a legii într-un mod distorsionat.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001 și ale O.G. 21/1992.

În dovedire, petenta a solicitat încuviințarea administrării probei testimoniale cu martorul Ș_____ I___ V_______ și a probei cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosar, în copie: procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat (filele 7-8 dosar fond).

La data de 02.06.2014, intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii formulate ca nefondată și menținerea dispozițiilor procesului verbal de contravenție întocmit.

În motivare, a arătat intimata că actul sancționator respectă cerințele imperative ale art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând niciun motiv de anulare ale acestuia. Sub aspectul temeiniciei, a precizat intimata că, procesul verbal contestat a fost întocmit în urma efectuării unui control tematic dispus la nivel național de către A__________ Națională pentru Protecția Consumatorilor.

Cu această ocazie, s-a constatat că, deși petenta efectuează și spălări ale motorului sau ale altor părți componente, operațiuni care ar putea provoca o defecțiune a acestora, lista de tarife și prețuri nu avea cuprinse niciun avertisment sau informații suplimentare privind eventualele riscuri ce ar putea să apară imprevizibil și nici informații privind timpul de execuție al operațiunilor respective, cerințe anume impuse de legiuitor, potrivit art. 21 din O.G. 21/1992. Astfel, a menționat intimata că petenta nu poate fi exonerată de răspunderea contravențională, pe de o parte întrucât este autorizată să presteze anumite servicii cu cauzalitate directă și riscuri previzibile, iar pe de altă parte, criticile aduse, nu se încadrează în niciuna din situațiile exoneratoare de răspundere contravențională, prevăzute de art. 11 din O.G. 2/2001.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205, alin.2 Cod de procedură civilă și ale O.G. 21/1992 rep.

În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În dovedire, intimata nu a propus probe.

La data de 18.06.2014, petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că, intimata, deși a constatat că erau afișate în loc vizibil lista cu tarife, autorizațiile specifice și orarul de funcționare, a concluzionat și a făcut mențiuni în procesul verbal de contravenție că acestea nu erau afișate în loc vizibil, afirmație contrazisă chiar de planșele foto depuse la dosar. Referitor la susținerile intimatei privind operațiunea de spălare a motorului, a arătat petenta că această operațiune se desfășoară doar prin detașarea motorului și spălarea acestuia deconectat de la orice sursă de curent, și nu aflat în funcțiune. A mai susținut petenta că agenții constatatori au acționat subiectiv, pornind de la premiza că trebuie să aplice sancțiuni și în plus nicăieri în legislația invocată de aceștia nu apar mențiuni cu privire la informările ce necesită a fi făcute pentru protecția consumatorilor, ce beneficiază de servicii de spălătorie auto.

Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru petentă proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul Ș_____ I___ V_______.

Prin Sentința civilă nr. xxxxx din 23.09.2014, instanța a respins plângerea, a menținut ca fiind temeinic și legal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxxxx, din data de 13.08.2013 și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxxxx/13.08.2013, contestatoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 21 din O.G. 21/1992 și sancționată de art. 50 alin. 1 lit. d din O.G. 21/1992.

În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că, la data de 13.08.2013, în jurul orei 11:45, în urma controlului tematic efectuat la sediul petentei, s-a constatat că pe listele cu tarife, dispuse lateral, nu sunt informații necesare consumatorilor, în ceea ce privește timpul de execuție și riscurile previzibile pentru serviciile pe care aceasta le prestează consumatorilor.

Procesul-verbal a fost semnat de petentă, cu mențiunea ”cu obiecțiuni care vor fi prezentate ulterior”.

Instanța a constatat faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.

Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Totodată, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.

Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de petentă, respectiv cel privind lipsa descrierii, în mod clar, a faptei pentru care a fost sancționată, instanța a apreciat că este neîntemeiat întrucât, pe de o parte, din conținutul procesului verbal de contravenție reiese cu claritate fapta imputată petentului, astfel că folosirea unui text predefinit nu este de natură să conducă la anularea procesului-verbal, atâta timp cât acesta este suficient de clar și cuprinde toate elementele esențiale pentru descrierea contravenției, iar, pe de altă parte, fiind un motiv de nulitate relativă, petentul trebuia să facă dovada unei vătămări suferite din pricina descrierii necorespunzătoare a faptei. Cum însă acesta, prin plângerea contravențională a formulat și apărări privind netemeinicia faptelor reținute în sarcina sa, instanța a constatat că nu a suferit nicio vătămare și că a înțeles cu ușurință faptele care i se impută.

Pentru aceste motive, instanța a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxxxx/13.08.2013, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța a constatat că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 21 din O.G. 21/1992 rep. și ale art. 50 alin. 1 lit. d, alin. 2 din O.G. 21/1992 rep.

Astfel, potrivit art. 21 din O.G. 21/1992 rep., ”informațiile referitoare la serviciile prestate trebuie să cuprindă categoria calitativă a serviciului, timpul de realizare, termenul de garanție, tariful, riscurile previzibile și, după caz, declarația de conformitate”, iar conform art. 50 alin. 1 lit. d, alin. 2 din O.G. 21/1992 ”(1) Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: (...) d) încălcarea dispozițiilor art. 13 alin. (1), art. 14 alin. (1), art. 17-25 și art. 26 alin. (1) și (2), cu amendă contravențională de la 1.000 lei la 3.000 lei. (2). Sancțiunile se pot aplica și persoanelor juridice”.

Instanța a arătat că petenta nu s-a prezentat în instanță, dar a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul Ș_____ I___ V_______.

Cu privire la probațiune, instanța a constatat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.

Instanța a reținut aplicabilitatea în materie contravențională a art. 6 parag. 2 CEDO, referitor la prezumția de nevinovăție, care trebuie recunoscută oricărei persoane împotriva căreia s-a formulat o acuzație penală. Pentru a aprecia astfel, instanța a reținut că potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului noțiunea de ,, materie penală, are un caracter autonom care nu se confundă cu sensul atribuit materiei penale din dreptul intern. În acest sens, Curtea de la Strasbourg a stabilit în cauza Ozturk contra Germaniei trei criterii pentru calificarea unei materii ca fiind penală, criterii ce nu trebuie întrunite în mod cumulativ respectiv: calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate (gradul de aplicabilitate al normei) și natura și gravitatea sancțiunii aplicabile.

Raportat la acest ultim criteriu, Curtea a stabilit că sunt aplicabile garanțiile prevăzute de art. 6 parag. 2 din Conveția Europeană a Drepturilor Omului atât timp cât, sancțiunea are un caracter preventiv și sancționator (Cauza Ziliberberg contra Republicii M______).

Față de această interpretare, instanța a reținut că fapta pentru care a fost sancționată petenta intră sub incidența noțiunii de materie penală datorită faptului că, amenda contravențională aplicabilă nu este destinată acoperirii vreunui prejudiciu, ci are rolul unui mijloc de constrângere a contravenientei prin micșorarea patrimoniului său. Mai mult, în prezenta cauză instanța are în vedere și cuantumul ridicat al sancțiunii aplicabile pentru nerespectarea dispozițiilor art. 21 din O.G. nr. 21/1992, respectiv amendă contravențională de la 1.000 lei la 3.000 lei.

Prin urmare, se impune respectarea tuturor exigențelor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale articolului menționat, care consacră principiul prezumției de nevinovăție și implică, printre altele faptul că dubiul profită celui acuzat.

Pe de altă parte, instanța a reținut că procesul-verbal a fost încheiat de către agenții constatatori, pe baza constatărilor personale ale acestora, motiv pentru care în conformitate cu dreptul intern se bucură de prezumția de veridicitate și autenticitate până la proba contrară. Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO tocmai prin aceea că inversează sarcina probei.

Cu toate acestea, dreptul garantat de art. 6 par 2 din CEDO nu este un drept absolut, iar în jurisprudența constantă a Curții s-a stabilit că prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 paragraf 2 din CEDO este compatibilă cu folosirea de către state a unei prezumții contrare, în măsura în care prezumția are o justificare și se menține în limite rezonabile (Cauza Salabiaku contra Franței , cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).

Astfel, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni contra Franței).

Totodată, instanța a reținut că, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art. 31-36 OG 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar, sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În cauză, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. xxxxxxx/13.08.2013, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, împrejurare în măsură a întări prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal.

Astfel, instanța a apreciat că sunt incidente prevederile art. 249 C.pr.civ., conform cu care, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o și dovedească, astfel încât societatea petentă care contestă cele reținute în cuprinsul procesului-verbal trebuie să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa.

Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că, faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

În fapt, instanța a reținut că petentei i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentei responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Astfel, instanța a apreciat că situația de fapt reținută în cuprinsul actului constatator corespunde adevărului, întrucât din probatoriul administrat, reiese fără niciun dubiu că petenta nu a afișat informațiile necesare consumatorilor, în ceea ce privește timpul de execuție și riscurile previzibile pentru serviciile pe care aceasta le prestează acestora.

Din declarația martorului Ș_____ I___ V_______ (fila 40 dosar fond), a rezultat că într-adevăr, mențiunile prevăzute de lege, pentru lipsa cărora a fost sancționată petenta, nu erau trecute pe afiș.

În ceea ce privește susținerea petentei, în sensul că, în procesul verbal de constatare a contravenției contestat, agentul constatator a menționat că lista cu tarife, autorizații specifice, orar de funcționare etc., nu erau afișate la loc vizibil, instanța a respins-o ca neîntemeiată, în primul rând pentru că agentul constatator a menționat că acestea erau dispuse lateral, și nu că nu ar fi fost vizibile și, în al doilea rând pentru că aceasta susținere nu face obiectul sancționării petentei, aceasta fiind sancționată pentru motivul că, pe listele afișate nu erau informațiile necesare consumatorilor privind timpul de execuție și riscurile previzibile, pentru serviciile pe care aceasta le prestează consumatorilor.

Totodată, instanța a mai reținut că în procesul verbal contestat nu s-a reținut faptul că petenta ar fi executat operațiuni de spălare a motorului aflat în funcțiune, cum greșit a înțeles aceasta, ci doar faptul că aceasta a executat operațiuni de spălare a motorului. Mai mult, prin plângerea formulată, petenta a recunoscut faptul că efectuează și operațiuni de spălare a motorului, dat jos de pe mașină, fără a fi legat la sursă de curent.

În consecință, cu toate că petenta a contestat prin prezenta plângere situația de fapt, astfel cum a fost reținută de către agentul constatator, instanța a considerat că nu a fost făcută nicio dovadă de natură să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentei îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă, conform cu care, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească. Astfel, instanța a apreciat că petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, acesta neputând invoca în fața instanței o culpă proprie pentru a obține anularea procesului verbal, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.

Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că nu există niciun dubiu cu privire la fapta reținută în sarcina petentei și apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxxxx/13.08.2013, îndeplinește condiția de temeinicie.

În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentei, instanța a avut în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Instanța a constatat că sancțiunea aplicată constând în amendă contravențională în cuantum de 1000 lei este corect individualizată, aceasta reprezentând minimul prevăzut de lege pentru contravenția reținută în sarcina sa. În plus, petenta a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii și de a limita, astfel, efectele pecuniare ale propriei fapte contravenționale. Instanța a mai reținut că petenta a avut o atitudine nesinceră, nu a recunoscut și regretat săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, nu a propus probe în susținerea plângerii formulate, de natură să combată situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și nici nu s-a prezentat în instanță la termenele de judecată.

Prin urmare, pentru a permite petentei să înțeleagă dispozițiile legale în materie necesitatea nu numai legală, dar si morală de a respecta aceste reguli, instanța a menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxxxx/13.08.2013, așa cum a fost întocmit de organul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa în privința faptei contravenționale reținute, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta-apelantă Întreprindere I__________ Ș_____ F. M____, solicitând schimbarea soluției primei instanțe, în sensul admiterii plângerii și al anulării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxxxx/13.08.2013.

A arătat apelanta că fapta descrisă în procesul verbal de contravenții este lipsită de logică, prezentând grave deficiențe. Astfel, organul de control reține că în listele cu tarife, dispuse lateral, nu sunt informații necesare consumatorilor, în ceea ce privește timpul de execuție și riscurile previzibile pentru serviciile pe care le prestează consumatorilor. Or, astfel cum s-a arătat și în fața primei instanțe, toate listele cu tarife precum și informațiile necesare consumatorilor (lista preturi, timp de execuție a operațiunilor de spălare, orarul de funcționare etc.) erau dispuse la loc vizibil. În ceea ce privește informarea consumatorului asupra unor eventuale riscuri previzibile, a arătat că nu există niciun risc pentru consumator în ceea ce privește spălarea motorului unui autovehicul câtă vreme acesta nu se află pe un autovehicul.

In drept apelanta și-a întemeiat prezentul apel pe disp. art. 466 si următoarele, pe dispozițiile OG nr. 2/2001 modificată și ale OG nr. 21/1992 cu modificările ulterioare.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul C___________ R_______ pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord – Est a solicitat respingerea apelului, urmând să se constate că Sentința Civilă nr.xxxxx/13.09.2014 este corectă, justă, legală, temeinică și argumentată în baza administrării unor probe concludente.

În esență, s-a arătat că instanța a concluzionat că procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, că în speță sunt incidente prevederile art. 249 Cod de procedură civilă conform cărora societatea petentă trebuie să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa, că din declarația martorului și din înscrisurile depuse la dosar rezultă că nu există niciun dubiu cu privire la fapta reținută, actul de control îndeplinind condiția de temeinicie, că s-a făcut o justă individualizare a sancțiunii.

A concluzionat intimatul apreciind că apelul este unul pur formal, neconvingător și fără argumente care să modifice acuratețea sentinței atacate.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

Examinând cererea de apel, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul urmează a o admite, în limitele și pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Prin procesul-verbal contestat în cauză, în sarcina petentei-apelante s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 21 din O.G. nr. 21/1992 și sancționată de art. 50 alin. 1 lit. d din același act normativ.

Potrivit art. 20 alin. 4 din ordonanță, vânzătorii și prestatorii de servicii trebuie să informeze consumatorii despre prețul final al produsului sau despre tariful serviciului prestat, pe care îl suportă consumatorul, care să cuprindă toate costurile, inclusiv taxa pe valoare adăugată și toate costurile suplimentare, și să le ofere acestora toate informațiile și documentele tehnice, după caz, care trebuie să însoțească produsul sau serviciul.

Potrivit art. 21, care interesează în speță, informațiile referitoare la serviciile prestate trebuie să cuprindă categoria calitativă a serviciului, timpul de realizare, termenul de garanție, tariful, riscurile previzibile și, după caz, declarația de conformitate.

În speța de față, agentul constatator a reținut, în concret, că în urma controlului tematic efectuat la sediul petentei, s-a constatat că pe listele cu tarife, dispuse lateral, nu sunt informații necesare consumatorilor, în ceea ce privește timpul de execuție și riscurile previzibile pentru serviciile pe care aceasta le prestează consumatorilor.

Rezultă, din elementele menționate, că petenta avea obligația legală de a-și încunoștința clienții despre timpul de realizare și despre riscurile serviciilor prestate. Rezultă, de asemenea, că reprezentanții intimatei au constatat și sancționat doar încălcarea acestei obligații, mențiunea relativă la locul afișării listei de tarife neavând nici un fel de consecință pentru petentă, după cum corect a observat prima instanță. Prin urmare, chiar dacă s-ar admite că lista în discuție era afișată în loc vizibil, iar nu în lateral, o atare constatare nu ar influența nicicum situația întreprinderii, aceasta având a răspunde, în mod exclusiv, pentru neafișarea datelor indicate de art. 12 din ordonanță.

Din perspectiva analizată, după cum a stabilit și judecătoria, procesul-verbal de contravenție nu apare afectat de viciile invocate în cererea de apel, respectiv contradicții ori lipsă de logică. Descrierea în concret realizată de agentul constatator permite identificarea și încadrarea juridică a abaterii contravenționale, astfel că, în fapt, petenta însăși se află în eroare în ceea ce privește conținutul contravenției reținute în sarcina sa, respectiv obligația legală încălcată.

În ceea ce privește existența propriu-zisă a faptei, Tribunalul notează, în consens cu prima instanță, că petenta nu a făcut dovada afișării, la data controlului, a vreunui document din care să rezulte informațiile anterior precizate. Dimpotrivă, atât martorul petentei cât și reprezentantul legal al acesteia au învederat că atari informații nu sunt necesare ori aplicabile în domeniul de activitate al întreprinderii. Rezultă din aceste susțineri, în mod implicit dar ferm, că în mod corect a reținut agentul constatator neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 21 din OG nr. 21/1992.

Este de observat, în acest context, că prevederile legii au caracter imperativ, furnizarea datelor prevăzute de lege ori măcar a vreunora dintre acestea nefiind lăsată la latitudinea prestatorilor de servicii. Altfel spus, prestatorul de servicii este ținut să pună la dispoziția consumatorilor toate categoriile de informații menționate la art. 21 din ordonanță. Pentru situația în care petenta ar fi apreciat că nu există riscuri aferente activității de spălare a motoarelor, această situație trebuia adusă la cunoștința clienților, ceea ce nu s-a întâmplat însă, în cauză.

Conchide Tribunalul că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit, impunându-se menținerea sa și a soluției corespondente a judecătoriei.

În ceea ce privește însă sancțiunea pecuniară aplicată, în cuantum de 1000 lei, se apreciază, contrar opiniei primei instanțe, că în speță nu este respectată exigența proporționalității.

Astfel, petenta este un contravenient primar și, pe de altă parte, în cauză nu s-a făcut dovada producerii vreunor urmări deosebite, prin săvârșirea abaterii reținute/sancționate de reprezentanții intimatei.

Deși este adevărat că petenta a negat fapta, din chiar cuprinsul plângerii/apelului acesteia trebuie dedus că atitudinea în discuție este urmarea faptului că partea nu a înțeles pe deplin ce și de ce i se reproșează. Astfel, cunoscând și dovedind (prin planșele de la filele 31-33) că are afișate, la vedere, liste de servicii și de prețuri, petenta a considerat că respectă pe deplin legea, că situația reținută de agentul constatator (care vorbește despre afișarea laterală a listelor) o prejudiciază în mod injust și că, în consecință, este îndreptățită în a-și susține constant nevinovăția.

Așa fiind, concluzia relei-credințe a petentei nu poate avea un caracter absolut și, ca atare, ea nu poate servi soluției de menținere a sancțiunii amenzii.

În cele din urmă, se notează că judecata plângerii contravenționale în lipsă (chiar și în absența unei cereri exprese în acest sens – art. 34 alin. 1 teza a II-a din OG nr. 2/2001) este o situație pe deplin reglementată/permisă, ea nefiind aptă să atragă sancțiuni, cu atât mai puțin în planul dreptului material (în privința fondului acțiunii). În egală măsură, neproducerea unor probe de natură să combată situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal, nu poate prezenta influență în planul sancțiunii, ci doar pentru temeinicia constatărilor agentului, ceea ce s-a și întâmplat în speță.

Cu aceste argumente, având în vedere și principiul aplicării graduale a sancțiunilor, Tribunalul apreciază suficientă aplicarea unei sancțiuni morale. Ca atare, admițând apelul, va schimba soluția primei instanțe, în sensul admiterii în parte a plângerii și al înlocuirii amenzii aplicate petentei-apelante, cu sancțiunea „avertisment”.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite apelul formulat de apelanta Întreprindere I__________ Ș_____ F. M____, prin administrator Ș_____ M____, F/790/2009, C__ xxxxxxxx, cu sediul în B_______, _______________________. 164, J____ B_______, în contradictoriu cu intimații A__________ Națională pentru Protecția Consumatorilor, cu sediul în B_______, ____________________, ________________________, și C___________ R_______ pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord – Est, cu sediul în Iași, __________________. 11, J____ Iași.

Schimbă Sentința Civilă nr. xxxxx/23.09.2014 a Judecătoriei B_______ în sensul că:

Admite în parte plângerea contravențională.

Înlocuiește cu "avertisment" sancțiunea amenzii aplicată prin procesul verbal contestat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 21.09.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

B______ L_____ T________ C_______ S_____ M____

Red. T.C.

Tehnored. S.M/T.C.

5 ex./ 28.10.2015

Jud. fond Z____ A___ A______