R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 630/2015

Ședința publică din data de 08 Octombrie 2015

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: D____ E_______ L____

JUDECĂTOR : G_______ O____

GREFIER : M______ D_____ P______

S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul C.R.P.C.R. N-V C___ - C.J.P.C. Bistrița- Năsăud împotriva Sentinței civile nr.9772/09.12.2014, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. XXXXXXXXX/2014 în contradictoriu cu intimata _________________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelantului, c.j. B_______ L_____ și reprezentantul intimatei - administrator C____ A_____ C____ asistat de avocat B___ L______ R___.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

În procedura verificării din oficiu a competenței, raportat la art. 131 și art. 95 pct. 2 NCPC, instanța apreciază că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, coroborat cu art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.

Instanța constată apelul la prim termen de judecată, fiind declarat în termen, motivat și comunicat.

Se constată depusă la dosar întâmpinare formulată de intimata _________________ (filele 11-15), cu respectarea termenului stabilit de instanță prin raportare la art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013, întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea apelului declarat.

Reprezentantul apelantului depune la dosar delegație de reprezentare, arată că susține apelul astfel cum a fost formulat, pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul acestuia. Precizează faptul că nu au alte probe de solicitat.

Reprezentantul apelantului depune la dosar împuternicire avocațială; solicită instanței a se reaprecia întâmpinarea formulată și depusă la dosarul cauzei, în sensul de a fi considerată ca fiind apel incident, acesta fiind scopul pentru care a fost depusă, adică de a se exprima nemulțumiri și critici la adresa sentinței pronunțată de judecătorie. Arată faptul că ambii administratori ai societății, după ce au luat la cunoștință de conținutul sentinței, au înțeles că sancțiunea aplicată a fost modificată în sancțiunea „avertisment”, însă sunt nemulțumiți de această hotărâre întrucât nu se fac vinovați de săvârșirea abaterilor reținute în sarcina societății. Mai precizează faptul că sentința civilă atacată nu a fost comunicată la sediul societății, fiind înaintată către sediul apărătorului ales.

Reprezentantul apelantului arată că sediul societății a fost stabilit de către intimați, iar apelul a fost înaintat corect la sediul procesual ales, conform solicitării acesteia de la fondul cauzei. Solicită respingerea cererii de reconsiderare și recalificarea a întâmpinării depuse de intimată în apel incident.

Tribunalul, după deliberare, având în vedere disp. art. 472 și art. 474 C.pr.civ., potrivit cărora: „Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe”, respectiv „Apelul incident și apelul provocat se depun de către intimat odată cu întâmpinarea la apelul principal, …”; din cuprinsul înscrisului intitulat „întâmpinare la apel” reieșind că s-a solicitat, în baza art.480 alin. 1 C.pr.civ., respingerea apelului și menținerea în tot a sentinței civile atacate, cu expunerea motivelor în fapt, temeiurile de drept invocate fiind art. 205, art. 480 alin. 1, art. 470 alin. 1 C.pr.civ., constată că în cauză nu s-a promovat un apel incident care să satisfacă exigențele impuse de legiuitor, în sensul de a se arăta că se solicită schimbarea hotărârii primei instanței și în ce sens, astfel că va respinge cererea de calificare a întâmpinării ca fiind apel incident. Pe de altă parte, la primă instanță, societatea petentă, intimată în apel, a beneficiat de asistență juridică, astfel încât și ca urmare a promovării apelului de către intimatul din dosarul de fond, pentru conservarea drepturilor sale putea să apeleze la apărătorul ales de la fondul cauzei.

Reprezentantul intimatei solicită încuviințarea în probațiune a audierii unui martor – S_____ A_______, domiciliată în Bistrița, cartier Viișoara, ____________, _________________ o persoană care nu are nici o calitate în societate, pentru a dovedi faptul că, acceptând ideea că au fost nereguli, la momentul când a apelat la serviciile societății aceste nereguli nu mai existau, totodată și pentru a întări considerentele instanței de fond care a apreciat că societatea a remediat problemele. Arată că acest martor a fost beneficiar al serviciilor societății. Pentru a se observa istoricul societății, solicită a se efectua adresă către apelantă pentru a comunica dacă societatea a mai fost vreodată sancționată și câte alte controale au mai fost efectuate.

Precizează faptul că societatea participă la toate evenimentele de natură a distra populația municipiului Bistrița și la toate aceste evenimente totul a decurs normal.

Solicită, de asemenea, a se încuviința depunerea la dosar a unei copii după registrul de control, pentru a se dovedi faptul că societatea a mai fost controlată și nu au mai fost aplicate sancțiuni. Probele cu planșele foto nu au fost reținute de instanță pentru că nu poartă dată certă.

Reprezentantul apelantei solicită respingerea acestor cereri; nu au contestat că și-ar fi remediat deficiențelor, această remediere a fost impusă prin procesul verbal de contravenție întocmit.

În ceea ce privește cererile în probațiune, cereri care nu au fost formulate prin întâmpinarea depusă, tribunalul apreciază că nu se impune completarea probelor administrate la primă instanță în conformitate cu art. 479 alin. 2 C.pr.civ., ținând seama și de poziția procesuală a apelantului, care a relevat și în această ședință că nu se contestă că deficiențele au fost remediate, însă ulterior controlului. Pe de altă parte administrarea acestor probe nu a reieșit din dezbateri pentru a putea fi încuviințate, conform art. 478 alin. 2 C.pr.civ.

Reprezentantul apelantului și reprezentantul petentei arată că nu mai au alte cereri de formulat în probațiune.

În estimarea duratei cercetării procesului, tribunalul apreciază că nu se mai impune acordarea unui nou termen de judecată, cauza putând fi soluționată la acest termen.

Tribunalul, constatând că nu mai sunt alte cereri și incidente de soluționat, potrivit art. 244 NCPC, se socotește lămurit și declară cercetarea procesului încheiată, fixând termen pentru dezbaterea fondului în această ședință, conform disp. art. 392 NCPC și acordă cuvântul în ordinea statornicită de art. 216 NCPC.

Reprezentantul apelantului, c.j. B_______ L_____ solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, pentru motivele arătate pe larg în scris, precizând faptul că la data controlului a mai fost prezentă o a treia persoană care întărește cele consemnate în procesul verbal, iar prin probele administrate petenta nu a răsturnat cele reținute în procesul verbal de contravenție. Arată că societatea a fost sancționată pentru săvârșirea a trei probleme, pericolul principal fiind acela că fiind un parc de distracții, copii sunt cei care sunt supuși pericolului.

Reprezentantul intimatei, avocat B___ L______ R___ solicită respingerea apelului declarat, menținerea în totalitate a hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Arată că în jurul orei 19.00 o persoană a început să facă consemnări într-o agendă, ulterior s-a legitimat și, întrebând de administrator, a comunicat faptul că va fi amendat. Astfel s-a derulat controlul. Precizează faptul că administratorii societății nu au fost invitați la sediul organul constatator.

Arată că societatea are un registru unic de control la sediu și unul care se află împreună cu utilajele care se află înafara sediului. Apreciază că fapta nu a fost săvârșită de societate, însă neformulând apel, solicită instanței a avea în considerare motivarea instanței de fond. Solicită a se aprecia că, și dacă s-a săvârșit această faptă, a fost o faptă similară și a fost imediat remediată. Mai mult, nu s-a dovedit faptul că societatea ar mai fi fost amendată sau măcar avertizată. Arată că administratorii societății sunt persoane care sunt conștiente de pericolele la care pot fi expuși copii care utilizează aparatele de distracție. Fără cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată;

Prin sentința civilă nr.9772/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta _________________, în contradictoriu cu intimatul CRPCRNV - CJPC Bistrița-Năsăud, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției __________ nr. 232/1012 din 24.08.2013. A fost modificat procesul verbal atacat în sensul înlocuirii amenzii aplicate pentru fapta descrisă la pct. 43 lit. a) din conținutul acestuia, cu avertisment.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție __________ nr. 232/1012 din 24.08.2013 (f. 7-9), comunicat la data de 23.09.2013, întocmit de către Comisariatul județean pentru protecția consumatorilor Bistrița-Năsăud, din cadrul Comisariatului regional pentru protecția consumatorilor regiunea nord-vest C___, structură a Autorității naționale pentru protecția consumatorilor, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei pentru încălcarea art. 6 alin. (1) lit. c) din HG nr. 435/2010 și cu avertisment pentru încălcarea prevederilor art. 7 lit. c) din același act normativ și art. 7 lit. b) din Legea nr. 252/2003.

La data de 08.10.2013, în termen legal, petenta a formulat plângerea ce face obiectul prezentului dosar.

Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținut sub un prim aspect legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 (numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator).

Au fost înlăturate susținerile petentei cu privire la lipsa descrieri faptelor, aspect ce nu a fost reținut, de vreme ce actul atacat conține o descriere amănunțită a echipamentelor și situațiilor verificate și a disfuncțiilor constatate în legătură cu fiecare dintre acestea.

De asemenea este nefondată critica referitoare la inadvertența între ora săvârșirii faptelor și ora constatării lor de către agent. Astfel, în rubrica dedicată celei de-a doua mențiuni este consemnată ora 19:00, aspect ce nu exclude săvârșirea faptelor la ora 12 în aceeași zi (23.08.2013).

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Instanța a reținut că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise, în măsura în care instanța respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31-36 din OG 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul - verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În cauza N_______ G_______ împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că procedura de contestare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal, iar garanțiile prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție, sunt pe deplin aplicabile. În speța amintită, Curtea europeană a constatat respectarea art. 6 din Convenție, reclamanta având posibilitatea în cadrul procedurii interne să prezinte probe pentru a răsturna prezumția relativă de care beneficia procesul-verbal contestat, potrivit legislației naționale.

În cauzele reunite H______ și alții împotriva României, Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.

Potrivit dispozițiilor art. 249 NCPC, cel care face o cerere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească, mijloacele de probă fiind enumerate în dispozițiile art. 250 NCPC.

Deoarece în speță este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul contator, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta sunt suficiente pentru a da naștere prezumției simple că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

În ceea ce privește prima faptă reținută în sarcina petentei, art. 6 alin. (1) lit. c) din HG nr. 435/2010, prevede că administratorul parcului de distracții, indiferent dacă parcul de distracții se află pe un amplasament temporar sau definitiv, trebuie „să informeze consumatorii, printr-un panou de avertizare, amplasat la _____________________ distracții, despre:

(i) denumirea parcului de distracții;

(ii) numărul autorizației de funcționare a parcului de distracții, emisă de autoritățile publice locale;

(iii) datele de identificare a administratorului, inclusiv adresa unde acesta are sediul;

(iv) numerele de telefon ale serviciilor profesioniste pentru situații de urgență (salvare, pompieri, poliție) și al autorității pentru protecția consumatorilor, pentru situații de urgență;

(v) amplasarea echipamentelor pentru agrement, prin indicarea acestora pe harta parcului de distracții”.

Nu au fost avute în vedere planșele foto depuse la dosar de petentă (f. 22-29, 56-60), în scopul de a proba existența la data controlului a panourilor și afișelor de informare și avertizare, deoarece fotografiile nu au imprimată data efectuării lor, element în lipsa căruia nu se poate stabili momentul în care au fost făcute.

De asemenea, declarația martorului P__ C_____, audiat la termenul de judecată din data de 18.03.2014 a fost înlăturată, deoarece relatările acestuia, în calitate de angajat al petentei, sunt afectate de subiectivism și nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.

În ceea ce privește cea de-a doua faptă, respectiv inexistența pe echipamentele de joacă pentru copii a plăcuțelor cu informațiile prevăzute de art. 7 lit. c) din HG nr. 435/2010, așa cum s-a arătat mai sus, în lipsa datei care să ateste momentul efectuării fotografiilor depuse la dosar, acestea nu pot înlătura prezumția de veridicitate de care se bucură procesul verbal atacat.

Referitor la cea de-a treia faptă reținută în sarcina petentei, neprezentarea registrului unic de control, prevăzută de art. 7 lit. b) din Legea nr. 252/2003, din declarația martorului U__ F_____ (f. 85), persoană cu atribuții de agent constatator în cadrul Poliției locale a Municipiului Bistrița, reiese că, într-adevăr, agentul intimatei a efectuat un control în data de 23.08.2013 în Viișoara, la locul de desfășurare a evenimentului Zilele municipiului Bistrița.

Acest aspect, coroborat cu lipsa vreunei probe a petentei din care să rezulte netemeinicia aspectelor consemnate în procesul verbal și neprezentarea unei explicații raționale a motivului pentru care agentul ar fi întocmit actul cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia, întemeiază concluzia neprezentării registrului cu ocazia controlului.

Raportat la aspectele expuse anterior, instanța a reținut că petenta a săvârșit cele trei fapte reținute în sarcina sa prin procesul verbal atacat, acesta fiind întocmit în mod legal și temeinic.

În ceea ce privește amenda în cuantum de 4.000 lei, instanța a reținut că, potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Ținând seama de aceste criterii, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu o sancțiune mai ușoară, respectiv avertismentul.

Se are în vedere faptul că, în urma controlului, disfuncțiile constatate au fost remediate, așa cum reiese din planșele foto depuse de intimată, fiind instalate panouri și afișe de informare și avertizare, astfel încât cerința proporționalității prevăzută de dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, poate fi asigurată în mod adecvat prin înlocuirea amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 4000 lei, cu sancțiunea „avertisment”.

Raportat la aspectele de fapt și de drept expuse anterior, instanța, în baza art. 34 din OG 2/2001, raportat la art. 5, art. 7 și art. 21 din același act normativ, a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentă și a dispus înlocuirea amenzii cu sancțiunea „avertisment”.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelantul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord-Vest C___, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii pronunțate de instanța de fond, menținând ca legală și temeinică sancțiunea amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. 232/1012/24.08.2013.

În motivare s-a arătat că urmare a unui control efectuat la Parcul de agrement din Cartierul Viișoara, locație unde cu ocazia „Zilelor Bistriței" contravenienta avea punct de lucru, au fost constatate abaterile menționate procesul verbal de constatare a contravenției nr. 232/1012/24.08.2013.

Prin procesul-verbal de contravenție nr. 232/1012/24.08.2013 întocmit de către Comisariatul județean pentru protecția consumatorilor Bistrița-Năsăud, din cadrul Comisariatului regional pentru protecția consumatorilor regiunea nord-vest C___, structură a Autorității naționale pentru protecția consumatorilor, petenta a fost sancționată cu o amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei pentru încălcarea art. 6 alin. 1 lit. c din HG 435 /2010 și cu două sancțiuni cu avertisment pentru încălcarea prevederilor art. 7 lit. c din HG 435/2010 respectiv, art. 7 lit. b din Legea 252/2003.

Documentul de control contestat a fost încheiat la sediul apelantei întrucât a fost acordată, reprezentanților operatorului economic, o perioadă de timp rezonabilă de a pune la dispozițiile toate înscrisurile care lipseau și solicitate cu ocazia controlului. Cu toate acestea, operatorul economic nu a transmis aceste înscrisuri, nu s-a prezentat la sediul apelantei pentru a lua la cunoștință documentul de control astfel că acest document a fost comunicat prin poștă. In această situație, au fost respectate dispozițiile art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 modif.

La momentul efectuării controlului, la locul de desfășurare al activității petentei nu exista panoul de avertizare cu informațiile care trebuiau aduse la cunoștința consumatorilor: denumire parc distracție, nr. autorizație de funcționare a parcului, data de identificare ale operatorului economic, nr. de tel. al CJPC B-N sau TELCONS, pe echipamentele de joacă nu existau inscripționările vizibile, lizibile referitoare la denumire echipament, producător, _____________ de vârstă, greutatea maximă admisă, înălțimea maximă admisă, număr maxim utilizatori.

Toate aceste abateri încalcă disp. art. 6 alin. 1 lit. c și 7 lit. c din HG. 435/2010 și au fost sancționate cu amendă, respectiv, avertisment întrucât nu a fost prezentat registrul unic de control a fost aplicată si sancțiunea avertismentului pentru încălcarea disp. art. 7 lit. b din Legea nr. 252/2003.

Instanța de fond, analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către ambele părți, a constatat că din punct de vedere formal, procesul verbal contestat îndeplinește condițiile prevăzute de legislația în domeniu, mentinadu-1 ca legal.

In ceea ce privește însă, temeinicia acestui proces verbal, instanța de fond a apreciat că petenta a săvârșit cele trei fapte reținute în sarcina sa prin procesul verbal atacat, acesta fiind întocmit în mod legal și temeinic. In ceea ce privește amenda în cuantum de 4.000 lei, instanța reține că, potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică in limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Luând în considerare aspectele precizate în hotărârea atacată respectiv: "Ținând seama de aceste criterii, instanța a apreciat că, în speța dedusă judecății, se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu o sancțiune mai ușoară, respectiv avertismentul.

Se are în vedere faptul că, în urma controlului, disfuncțiile constatate au fost remediate, așa cum reiese din planșele foto depuse de intimată, fiind instalate panouri și afișe de informare și avertizare, astfel încât cerința proporționalității prevăzută de dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, poate fi asigurată în mod adecvat prin înlocuirea amenzii contravenționale aplicate, in cuantum de 4000 lei, cu sancțiunea „avertisment". Se consideră că din coroborarea faptelor săvârșite de petenta (din care două au fost sancționate doar cu avertisment) cu cele menționate la lit. K " masuri propuse..." respectiv măsura interzicerii temporare a utilizării echipamentului " până la remedierea deficientelor, se consideră că în măsura în care nu ar fi remediat deficiențele - nu avea posibilitatea utilizării echipamentelor montate în parcul de agrement.

F___ de această precizare se consideră că atitudinea petentei, de remediere a deficiențelor, a fost ca urmare a măsurilor dispuse prin actul constatator și nu ca urmare circumstanțelor personale ale contravenientului, astfel încât sancțiunea cu amenda contravențională în cuantum de 4.000 lei, a fost aplicată luând în considerare art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.

Astfel sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ și a fost proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținându-se seama și de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, motiv pentru care se solicită să se dispună menținerea amenzii contravenționale aplicate.

Raportat la aspectele expuse anterior, se solicită a se constata că petenta a săvârșit cele trei fapte reținute în sarcina sa prin procesul verbal atacat, acesta fiind întocmit în mod temeinic, motiv pentru care, se solicită admiterea apelului, menținerea sancțiunii amenzii contravenționale, în cuantum de 4.000 lei, aplicate prin procesul verbal de constatare a contravenției nr. 232/1012/24.08.2013.

Intimata _________________ a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și, în consecință, menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală.

În motivare s-a arătat că cererea de apel se întemeiază exclusiv pe înscrisurile existente la dosarul cauzei, neinvocându-se și nedepunându-se alte probe în dovedirea unei-altei situații de fapt și de drept, în sensul prevăzut art. 470 alin. (1) NCPC.

În motivele de apel nu se contestă susținerea că agentul constatator care a încheiat procesul-verbal nu este persoana care nemijlocit a efectuat controlul și cu propriile simțuri a constatat starea de fapt menționată în Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor __________ nr. 232/1012/24.08.2013.

Faptul că agentul constatator care a încheiat procesul-verbal nu a constatat nemijlocit situația de fapt menționată în actul de sancționare, este dovedit de argumente juridice și prin argumentație logică.

În susținerea neefectuării reale a controlului se invocă prevederile Legii nr. 252/2003 privind registrul unic de control, aplicabile atât înaintea începerii cât și după efectuarea controlului,

Având în vedere că legea aplicabilă este obligatorie inclusiv pentru organul constatator nu numai pentru justițiabili, se arată că nu s-a contestat niciun moment și nici nu s-a probat că organul constatator prin agentul constatator, a semnat în Registrul unic de control pe care îl deține.

De asemenea, în procesul-verbal nu s-a descris expres că registrul ar fi fost solicitat spre prezentare organului constatator, înainte de efectuarea controlului conform prevederilor art. 3 alin.(4) din Legea nr. 252/2003 potrivit cărora „Controlul se poate desfășura numai după consemnarea în registrul unic de control a datelor prevăzute la alin. (2).. dar nici după efectuarea controlului conform art. 4 care dispune că „După finalizarea controlului. în registrul unic de control se înscriu obligatoriu numărul si data actului de control întocmit."

Prin urmare, neînscrierea în Registrul unic de control, coroborat cu faptul că organul constatator nu a invocat și nu a depus dovada că agentul constatator ar fi fost sancționat potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 în temeiul art. 9 din Legea nr. 252/2003 pentru neînscrierea, de către organele de control specializate, în registrul unic de control, probează că agentul care a încheiat procesul-verbal nu a avut calitate de agent constatator așa cum este prevăzută de art. 15 al.(l) din OG nr. 2/2001, atâta timp cât nu a realizat un control real, efectiv în baza legii.

Așadar, situația de fapt menționată în procesul-verbal nu este verificată dincolo de orice dubiu și probele obținute ilegal nu pot fi luate în considerare.

În continuare, în motivele de apel se arată că "Documentul de control contestat a fost încheiat la sediul instituției noastre întrucât a fost acordată reprezentanților operatorului o perioadă rezonabilă de a pune la dispozițiile toate înscrisurile care lipseau și solicitate cu ocazia controlului".

Cu privire la această susținere, cercetând procesul-verbal și probele depuse la dosar, se solicită a se constata că nu s-a reținut în, acesta și nici nu s-a depus vreun înscris la dosar, care să probeze că la data de 23.08.2013 agentul constatator i-ar fi acordat un timp fix, pentru a-i pune la dispoziție înscrisurile solicitate cu ocazia controlului.

Mai mult decât atât, în procesul-verbal nu s-a reținut că s-a încheiat ca urmare a nepunerii în termenul rezonabil acordat (neprecizat de altfel, adică 24 ore, 48 ore,...) pentru prezentarea înscrisurilor solicitate cu ocazia controlului.

Pe de altă parte, nu se precizează în procesul-verbal sau în orice alte documente, care erau înscrisurile pe care ar fi trebuit să le prezinte la sediul organului constatator și nu le-a prezentat în pretinsul termen rezonabil.

Prin urmare, față de aceste argumente și ținând cont de documentele întocmite de organul constatator, se solicită a se constata că nu sunt probate susținerile mai sus citate, cu privire la acordarea termenului rezonabil.

Art. 15 al.(l) din OG nr. 2/2001 prevede: „(1) Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.

Dispozițiile legale citate, coroborat cu prevederile Legii nr. 252/2003, de drept aplicabile, dovedește lipsa acordării perioadei rezonabile tocmai pentru că lipsesc:

- indicarea termenului acordat,

- enumerarea exactă a înscrisurilor pe care trebuia să le prezentăm la sediul organului constatator,

- mențiuni și probe care să conțină explicații raționale a motivului pentru care agentul constatator nu a reținut pe loc contravenția printr-un proces-verbal, conf. prevederilor art. 15 al.[l) din OG nr. 2/2001.

Se consideră că toate aceste neajunsuri, creează dubii certe cu privire la calitatea de agent constatator a agentului care a întocmit actul de sancționare și cu privire la constatarea contravențiilor reținute și a calității de subiect activ a subscrisei, fiind pusă Ia îndoială legalitatea și temeinicia actului încheiat.

Instanța de fond în mod corect a reținut că „Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31-36 din OG 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta principiul proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional".

Întrucât art. 3 și art. 4 NCPC, care prevăd dispoziții cu privire la „Aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului" și „Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene", se solicită a se constata lipsa oricărui argument legal și rațional cu privire la nereținerea efectuării, controlului în Registrul unic de control și neîntocmirea la fața locului a procesului-verbal în condițiile în care reprezentanții subscrisei erau de față.

Această conduită, demonstrează că la data de 23.08.2013, organul constatator a aplicat direct sancțiunea avertismentului oral prevăzut de art. 38 alin.(l) din OG nr. 2/2001 care dispune organului constatator expres că: „(1) Avertismentul se adresează oral atunci când contravenientul este prezent la constatarea contravenției și sancțiunea este aplicată de agentul constatator. (2) În celelalte cazuri avertismentul se socotește executat prin comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției, cu rezoluția corespunzătoare. (3) Dacă sancțiunea a fost aplicată de instanță prin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, comunicarea acesteia se face prin încunoștințare scrisă."

Prin urmare, în mod legal instanța fondului a aplicat sancțiunea avertismentului în condițiile prevăzute de art. 38 alin (3) din OG nr. 2/2001 potrivit căruia, dacă sancțiunea a fost aplicată de instanță prin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, comunicarea acesteia se face prin încunoștințare scrisă, după cum s-a și procedat, potrivit motivării din sentința atacată.

Față de situația de fapt real constatată, astfel cum s-a redat și în motivele la plângere, având în vedere argumentele invocate de instanța de fond și față de care, în apel nu s-a dovedit contrariul, ținând cont de dreptul contravențional aplicabil, se solicită respingerea în tot apelul ca neîntemeiat și menținerea sentinței civilă nr. 9772/2014 ca fiind legală și temeinică.

În drept, s-au invocat disp. art. 205, art. 480 alin. (1) teza I, art. 470 alin. (1) NCPC, Legea nr. 252/2003, art. 256 ind.1 din Legea nr. 53/2003, art.9 din Legea nr.188/1999, OG nr. 2/2001, art. 6 CEDO, jurisprudența CEDO.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, conform dispozițiilor art. 476-478 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi relevate:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției contestat în prezentul dosar, intimata a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei pentru încălcarea art. 6 alin. 1 lit. c din HG nr.435/2010 și cu două sancțiuni „avertisment” pentru încălcarea prevederilor art. 7 lit. c din HG nr.435/2010, respectiv art.7 lit. b din Legea nr.252/2003, constatându-se că la momentul efectuării controlului - 23.08.2013, în parcul de agrement organizat de petentă în loc. Viișoara, cu ocazia zilelor Bistriței, nu exista panoul de avertizare cu informațiile care trebuiau aduse la cunoștința consumatorilor: denumire parc distracție, nr. autorizație de funcționare a parcului, datele de identificare ale administratorului, inclusiv adresa unde acesta are sediul; nr. de telefon al autorității pentru protecția consumatorilor, iar pe echipamentele de joacă nu existau inscripționările vizibile, lizibile referitoare la denumire echipament, producător, _____________ de vârstă, greutatea maximă admisă, înălțimea maximă admisă, număr maxim utilizatori; de asemenea, nu a fost prezentat registrul unic de control. Pentru fapta constând în încălcarea art. 6 alin. 1 lit. c din HG nr.435/2010, singura sancționată pecuniar, judecătorul fondului a apreciat că se impune înlocuirea amenzii aplicate în cuantum de 4.000 lei cu sancțiunea „avertisment”.

În privința individualizării sancțiunii contravenționale aplicate pentru încălcarea prevederilor legale anterior menționate, aspect cu privire la care se referă criticile apelantei, tribunalul reține că, în virtutea plenitudinii de competență cu care este investită, instanța este îndrituită nu doar să analizeze legalitatea și temeinicia sancțiunii contravenționale aplicate petentului de către agentul constatator, dar și, în cazul în care împrejurările concrete de fapt și de drept ale speței o impun, să procedeze la reindividualizarea sancțiunii, pentru ca aceasta să corespundă gradului de pericol social concret al faptei, prin aplicarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 din OG nr.2/2001. În acest sens, în mod judicios, raportat la împrejurările reținute în considerentele sentinței pe baza probelor administrate în cauză (petenta a remediat deficiențele constatate, ulterior controlului, aspect necontestat de apelantă), nu a mai fost anterior sancționată pentru fapte similare, instanța de fond a procedat la înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentei cu sancțiunea avertismentului, corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptei săvârșite.

Totodată, relativ la modalitatea în care instanța fondului a procedat la reindividualizarea sancțiunii aplicate, se invocă nesocotirea gradului de pericol social date fiind cele trei abateri reținute.

Raportat la criticile formulate, instanța reține în cadrul acestei analize că nu se poate ignora faptul că gradul de pericol social legal al faptei (noțiune distinctă de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite) este determinat de limitele (minime și maxime) ale sancțiunii prevăzute de lege pentru săvârșirea contravenției.

În speță, legiuitorul nu a înțeles să excludă în mod expres, așa cum a procedat sub aspectul tehnicii legislative în cazul altor contravenții, aplicarea sancțiunii avertismentului în cazul celei ce a determinat sancționarea pecuniară a intimatei petente, prin urmare, nu se poate susține imposibilitatea aplicării acesteia în acele împrejurări în care criteriile de individualizare aplicate faptei concrete determină concluzia unei gravități reduse a acesteia.

Sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci, alături de scopul punitiv, se constituie într-un mijloc de formare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.

Or, scopul sancțiunii contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare, în condițiile în care, ca și în cazul în speță, contravenienta se află la prima abatere, dovedește faptul că a conștientizat pericolul încălcării normelor legale, asumându-și obligațiile impuse prin actul sancționator, remediind deficiențele de ordin formal constatate, deficiențe care prin ele însele nu au generat un pericol social care să impună o sancțiune cu amenda într-un cuantum destul de ridicat, cu atât mai mult cu cât taxa pentru ocuparea temporară a domeniului public pentru perioada 23.08.- 25.08.2013 a fost de 9.150 lei( fila 18 dosar fond).

Așadar, pentru considerentele expuse, tribunalul, în baza art. 480 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul declarat de Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord-Vest C___ - C.J.P.C. Bistrița-Năsăud împotriva Sentinței civile nr.9774/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata _________________.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord-Vest C___ - C.J.P.C. Bistrița-Năsăud, cu sediul ales în Bistrița, Piața P____ R____, nr. 1, jud. Bistrița-Năsăud împotriva Sentinței civile nr.9774/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata _________________, CUI xxxxxxxx, cu sediul în C___-N_____, _____________________, ____________, _________________.

Fără cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 8.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

D____ E_______ L____ G_______ O____ M______ D_____ P______

Red/dact

LDE/HVA

29.10.2015

Jud. fond: C_____ R.R.