DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 30

Ședința din publică din data de 5 ianuarie 2016

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE : A______ M______ P______

JUDECĂTOR : S____ S_______ C_____

GREFIER : E_____ D_______

Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelanta C_______ C_______ împotriva sentinței civile nr. xxxxx/9.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 3 având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Tribunalul dispune lăsarea cauzei la a doua strigare având în vedere că lipsesc părțile.

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare au lipsit părțile.

Tribunalul constată că nu s-au depus înscrisuri noi în acest stadiu procesual și reține apelul în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.xxxxx/09.12.2014, pronunțată în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Sectorului 3 București a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta C_______ C_______ în contradictoriu cu intimata Direcția G_______ de Poliție Locală Sector 3.

În motivare, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal __________ nr.xxxxxxx/27.05.2014, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 142 lit. h, din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, cu amendă în cuantum de 170 lei și 2 puncte de penalizare, potrivit art. 99 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002.

În sarcina petentei, s-a reținut că, la data de 27.05.2014, ora 19:55, a oprit voluntar autoturismul marca Toyota, având numărul de înmatriculare XXXXXXXX în dreptul altui vehicul oprit regulamentar pe partea carosabilă, ocupând banda unu de circulație.

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității sale, prima instanță a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, prima instanță a reținut că petenta a invocat consemnarea eronată a codului numeric personal al acesteia, fiind greșită prima cifră.

Conform art.17 din OG nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator, atrage nulitatea procesului-verbal. Prin urmare, consemnarea greșită a codului numeric personal al petentei nu constituie o împrejurare care să poată fi calificată ca lipsă a datelor de identificare ale acesteia, atâta timp cât în cuprinsul procesului-verbal se regăsesc numele și prenumele acesteia, fiind vorba de o simplă eroare materială, astfel că anularea procesului-verbal sub acest aspect reprezintă doar un formalism exagerat.

Totodată, prima instanță a constatat că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, prima instanță a reținut că, în raport de probele administrate în cauză, situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității.

Astfel, potrivit art. 142 lit. h din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în dreptul altui vehicul oprit pe partea carosabilă, dacă prin aceasta se stânjenește circulația a două vehicule venind din sensuri opuse.

Conform art. 99 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amendă și cu aplicarea a 2 puncte penalizare, oprirea neregulamentară.

Prima instanță a reținut că persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, iar persoana sancționată are posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt.

Prima instanță a apreciat că prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate nu este încălcată prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, având în vedere și posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, astfel încât se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.

Analizând planșele foto depuse la dosar, prima instanță a reținut că autovehiculul marca Toyota, cu număr de înmatriculare XXXXXXXX, autoturism utilizat de petentă, era staționat pe partea carosabilă, în dreptul altui vehicul staționat regulamentar, stânjenind circulația vehiculelor. Prima instanță a constatat că, din probele administrate de petentă, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, aprecierile petentei cu privire la faptul că autovehiculul nu stânjenea circulația vehiculelor, nefiind susceptibile de a înlătura prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal.

Pe cale de consecință, prima instanță a constatat că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că, în mod corect, a fost reținută în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 142 lit. h din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, și sancționate de art. 99 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002.

În ceea ce privește legalitatea sancțiunii aplicate, prima instanță a apreciat că amenda contravențională în cuantum minim respectă dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, având în vedere și necesitatea respectării regulilor minime de circulație rutieră pentru a nu pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, conducători auto sau pietoni, petenta nefăcând dovada unor împrejurări care să justifice aplicarea sancțiunii avertismentului.

Având în vedere toate aceste considerente, prima instanță a constatat că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit și, pe cale de consecință, a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

Petenta a formulat apel împotriva acestei sentințe în termen legal la data de 02.03.2015 prin care a solicitat modificarea sentinței apelate și admiterea plângerii formulate, arătând, în esență, că nu se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

La data de 09.09.2015, intimata Direcția G_______ de Poliție Locală Sector 3 a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic întocmit.

Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile C.pr.civ., OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002, Regulamentul de Aplicare al OUG nr.195/2002, Legea nr.155/2010 și Regulamentul de Organizare și Funcționare a Poliției Locale.

Examinând sentința apelată, prin raportare la prevederile art. 476-479 C__, Tribunalul reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție __________ nr.xxxxxxx întocmit în data de 27.05.2014 de către intimată, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 170 lei și 2 puncte de penalizare, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravenției prevăzute de art.142 lit.h din RAOUG 195/2002 și sancționate de art.99 alin.2 și art.108 alin.1 lit.a din OUG 195/2002, constând în aceea că la data de 27.05.2014, ora 19⁵⁵, pe Bulevardul Nerva T_____, nr.12, a oprit voluntar autoturismul marca Toyota, având numărul de înmatriculare XXXXXXXX în dreptul altui vehicul oprit regulamentar pe partea carosabilă, ocupând banda unu de circulație.

Procesul verbal a fost semnat de petentă „cu obiecțiuni”.

Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție contestat, instanța de fond in mod corect a retinut ca acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 17 O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității.

Astfel, din cuprinsul procesului-verbal rezultă numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei actului contestat, Tribunalul constată însă că procesul verbal de contravenție este netemeinic pentru următoarele considerente:

Petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.142 lit.h din Regulamentul de Aplicare al OUG nr.195/2002 care prevede că se interzice oprirea voluntată a vehiculelor în dreptul altui vehicul oprit pe partea carosabilă, dacă prin aceasta se stânjenește circulația a două vehicule venind din sensuri opuse, precum și în dreptul marcajului continuu, în cazul în care conducătorii celorlalte vehicule care circulă în același sens ar fi obligați, din această cauză, să treacă peste acest marcaj.

Din examinarea planșelor fotografice depuse la dosarul cauzei chiar de către intimată, planșe care surprind locul unde petenta oprise autovehiculul, se constată că, fapta petentei nu se încadrează în niciuna din situațiile expres reglementate de norma legală mai sus-menționată.

Astfel, autoturismul petentei era oprit pe Bulevardul Nerva T_____, pe banda I de circulație a unuia dintre sensurile de mers, cele două sensuri de mers fiind prevăzute, fiecare, cu câte 2 benzi de circulație și linie de tramvai.

Tribunalul constată că, fapta petentei nu se încadrează în prima situație premisă reglementată de art.142 lit.h din RAOUG nr.195/2002 (oprirea voluntată a vehiculului în dreptul altui vehicul oprit pe partea carosabilă, dacă prin aceasta se stânjenește circulația a două vehicule venind din sensuri opuse), întrucât autovehiculul petentei nu stânjenea în niciun fel circulația vechiulelor venind din sens opus, odată ce, petenta oprise autovehiculul pe banda I a Bulevardului Nerva T_____, pe un sens de mers prevăzut cu 2 benzi de circulație auto plus linie de tramvai.

De asemenea, fapta petentei nu se încadrează nici în a doua situație premisă reglementată de art.142 lit.h din RAOUG nr.195/2002 (oprirea voluntată a vehiculului în dreptul marcajului continuu, în cazul în care conducătorii celorlalte vehicule care circulă în același sens ar fi obligați, din această cauză, să treacă peste acest marcaj), din planșele fotografice atașate rezultând că, în locul unde se afla oprit autovehiculul petentei, existau 2 benzi de circulație auto pe sensul de mers, iar marcajul dintre acestea era discontinuu.

Așa fiind, constatând că în speță petenta – apelantă nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, Tribunalul, în temeiul art.480 C.pr.civ. va admite apelul formulat și va modifica sentința apelată în sensul că va admite plângerea contravențională și va anula procesul-verbal de contravenție contestat, __________ nr.xxxxxxx/27.05.2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelanta C_______ C_______, domiciliată în București, Sector 3, ______________________. 13, _____________, _____________, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/9.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 3, cu sediul în București, Sector 3, ______________________. 42, Imobil C1.

Schimbă sentința apelată în sensul că admite plângerea și anulează procesul verbal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 5.01.2016.

Președinte Judecător

A______ M______ P______ S____ S_______ C_____

Grefier

E_____ D_______

Red/thred. jud. A.M.P.

4 ex.

Judecătoria Sectorului 3 București/jud. fond R______ C_______ L___