R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 2152

Ședința publică din data de 15.12.2015

PREȘEDINTE – B______ A______ M________

JUDECĂTOR – G______ M_____

GREFIER – A________ C_______

Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta petentă ___________________, cu sediul în com. Cerașu, __________________________ sentinței civile nr. 8241/24.04.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R, cu sediul în București, sector 1, ______________________. 38 și sediul ales în Ploiești, _______________________.58, jud.Prahova.

Cererea de apel a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, achitată cu chitanța nr. xxxxx/2015, anulată și atașată la dosar.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

În temeiul dispozițiilor art.244 C.pr.civ., tribunalul declară cercetarea judecătorească încheiată și potrivit dispozițiilor art.394 alin.1 C.pr.civ., apreciind că au fost lămurite împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 10.12.2014 sub numărul XXXXXXXXXXXXXX, petentul S.C. CHIVARAN _________. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr.xxxxxxxx/20.11.2014 emis de intimata I____, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună în principal anularea actului sancționator și, în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

În motivare, petentul a arătat, în esență, că în data de 20.12.2014 a fost oprit în trafic pentru control autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX utilizat de S.C. CHIVARAN _________., iar ca urmare a controlului s-a stabilit că în interiorul autovehiculului nu erau afișate informațiile privind traseul, stațiile, orarul și tariful de transport.Arată că la plecarea în cursă dispecerul a verificat îndeplinirea tuturor condițiilor pentru efectuarea transportului. Recunoaște că la momentul controlului panoul cu informații nu era afișat, dar susține că acesta se desprinsese de pe parbriz, însă exista la bordul autovehiculului.

În drept au fost invocate dispozițiile HG 69/2012 și ale OG 2/2001.

Cerere a fost legal timbrată, la dosar fiind depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei (f.12 dosar fond).

În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorii T_____ F_____ R_____ și I___ B_____ A________. A alăturat plângerii copie de pe procesul-verbal contestat (f.6), copie de pe dovada de comunicare (f.7 dosar fond).

La data de 16.04.2015 intimata a depus la dosar note scrise (f.20 dosar fond) prin care solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că petentul nu și-a îndeplinit obligația legală de afișare în interiorul vehiculului a traseului serviciului, a stațiilor, a orarului și a tarifului de transport.

A alăturat notelor scrise următoarele documente: copie de pe licența de transport valabilă pt. Auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX (f.24-25 dosar fond), copie de pe caietul de sarcini al licenței de traseu (f.27 dosar fond), planșe foto din data controlului (f.32-35 dosar fond).

La termenul din data de 22.04.2015, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

De asemenea, la termenul din data de 17.06.2015, instanța a procedat la ascultarea martorilor propuși de petent, declarațiile acestora fiind consemnate și depuse la dosar.

Prin sentința civilă nr. 8241/24.06.2015, în urma analizării probatoriului administrat în cauză, Judecătoria Ploiești a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională.

Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

În fapt, prin procesul verbal ___________ nr.xxxxxxxx/20.11.2014, depus în copie la fila 6 din dosar, petentul a fost sancționat contravențional în baza art. 7 lit.a din HG 69/2012 cu amendă în cuantum 4000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 4 pct. 38 din HG 69/2012. În cuprinsul actului s-a consemnat că la momentul controlului efectuat în data de 20.11.2014 în autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura afișarea la sediul și în interiorul vehiculului a traseului serviciului, a stațiilor, a orarului și a tarifului de transport, astfel încât aceste informații să fie disponibile tuturor utilizatorilor.

În baza art. 34 din O.G. 2/2001, instanța de fond a reținut că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 din O.G. 2/2001.

Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a constatat următoarele:

Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să facă o distincție între neregularitățile unui act juridic care sunt ocrotite în mod expres sub sancțiunea nulității și cele pentru care legea nu stabilește în mod expres o astfel de sancțiune.

În continuare, instanța de fond a reținut că potrivit art. 17 din OG 2/2001: „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului contestator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acestuia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului contestator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.

Totodată art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 stabilește că procesul verbal trebuie să conțină următoarele mențiunii: numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării in termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea.

Pe cale de consecință, verificând legalitatea procesului verbal de contravenției contestat prin prisma dispozițiilor art. 17, având în vedere împrejurarea că petentul nu invocă niciun motiv de nelegalitate a actului, instanța de fond a reținut că acesta conține toate mențiunile ale căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută conform dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001.

Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, aceasta fiind descrisă corespunzător, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

De asemenea, instanța de fond a constatat că procesul verbal a fost întocmit de către un agent constatator competent, respectiv de către un inspector din cadrul I____.

Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate, cu atât mai mult cu cât este încheiat de organul abilitat care a constatat prin propriile simțuri evenimentul consemnat ulterior în actul respectiv.

Această prezumție, în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției, spre deosebire de alte acte autentice, nu este una absolută, ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.

Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să solicite, cu respectarea prevederilor art. 250 și urm. Cod procedură civilă, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.

Temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției are ca premisă împrejurarea că faptele consemnate sunt reale și că se încadrează în limitele prevăzute de normele sancționatorii.

Instanța de fond a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 38 din HG 69/2012 urmãtoarele fapte reprezintã încãlcãri grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 , ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 , ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacã acestea nu au fost sãvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, sã constituie infracțiuni: nerespectarea de cãtre operatorul de transport rutier a obligației de a asigura afișarea la sediu și în interiorul vehiculului a traseului serviciului, a stațiilor, a orarului și a tarifului de transport pe bazã de legitimație de cãlãtorie, conform distanțelor corespunzãtoare stațiilor prevãzute în graficul de circulație aferent licenței de traseu, astfel încât aceste informații sã fie disponibile tuturor utilizatorilor.

Prin urmare, potrivit conținutului constitutiv al contravenției, descris de legiuitor în textul citat anterior, operatorul de transport trebuie să asigure afișarea în interiorul vehiculului a traseului serviciului, a stațiilor, a orarului și a tarifului de transport pe bazã de legitimație de cãlãtorie, conform distanțelor corespunzãtoare stațiilor prevãzute în graficul de circulație aferent licenței de traseu, astfel încât aceste informații sã fie disponibile tuturor utilizatorilor, pe toată durata transportului.

Instanța de fond a constatat că petentul a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 250 C.proc.civ., încuviințarea și administrarea probelor în dovedirea netemeiniciei celor stabilite prin procesul-verbal de constatare a contravenției.

Petentul recunoaște că la momentul controlului panoul cu informații nu era afișat, dar susține că acesta se desprinsese de pe parbriz, însă exista la bordul autovehiculului.

În același sens cu afirmațiile petentului este și declarația numitului T_____ F_____ R_____, martor propus de petent, care susține că respectivul panou cu informații legate de rută, tarife, orar exista, dar la momentul controlulului se desprinsese de pe parbriz și căzuse.

Instanța de fond a avut în vedere împrejurarea că acest martor este chiar șoferul care conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX la data controlului, motiv pentru care apreciază că declarația sa prezintă un caracter subiectiv. Cu toate acestea, instanța reține că, cel puțin la momentul controlului, respectivele informații nu erau afișate.

Instanța de fond nu poate avea în vedere în stabilirea situației de fapt declarația martorului propus de petent, numitul I___ B_____ A________, susținerile acestuia fiind contradictorii și lipsite de consecvență, afirmând inițial că își amintește că în autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în care circula în calitate de pasager la data de 20.11.2014, era afișat tariful de transport, revenind apoi și declarând că nu își amintește dacă era un astfel de anunț.

În susținerea împrejurării că, cel puțin la momentul controlului, în interiorul vehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX nu existau afișate înscrisuri care să releve traseul serviciului, stațiile, orarul și tariful de transport, sunt și planșele foto depuse la dosar de către intimată (f.32-35).

Instanța de fond a reținut că petentul nu reușește să probeze contrariul celor consemnate în procesul-verbal atacat, actul fiind întocmit de un inspector I____ competent, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care a constatat prin propriile simțuri fapta săvârșită.

Față de aceste împrejurări, instanța de fond a apreciat că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal primează în fața prezumției de nevinovăție a petentului, acesta din urmă fiind cel obligat la realizarea dovezii contrare celor consemnate în actul sancționator, act juridic autentic care se bucură de autoritate.

Instanța de fond a avut în vedere și faptul că, în jurisprudența sa privitoare la art. 6 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat conceptul autonom de „acuzație în materie penală” care califică domeniul contravențional, prin prisma aplicabilității generale a normei legale ce instituie sancțiunea contravențională, (sfera destinatarilor vizați, a interesului protejat) și natura, respectiv, gravitatea sancțiunii (caracterul preventiv și sancționator al pedepsei aplicate petentului), drept materie penală din punct de vedere al drepturilor omului.

Ca o consecință a acestei calificări, în aplicarea reglementărilor din domeniul contravențional, independent de caracterul atribuit potrivit dreptului intern, este necesară asigurarea respectării garanțiilor prevăzute în art. 6 CEDO specifice materiei penale, între care, în primul rând respectarea prezumției de nevinovăție, fapt ce conduce o la o răsturnare a sarcinii probei, revenind acuzării obligația de a dovedi faptele ce se impută petentului.

Totuși, prezumția de nevinovăție și obligația acuzării de a dovedi faptele ce se pretind a fi săvârșite nu au caracter absolut, de vreme ce existența prezumțiilor bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept, fiind compatibile cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul asigură respectarea principiului proporționalității, în raport de importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței; cauza Blum c. Austriei; Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei).

Instanța de fond a avut în vedere și cauza A_____ contra României în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului la paragraful 60 statuează „Curtea a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept; Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag „. În acest sens, Curtea a statuat că, în măsura în care fapta contravențională este constatată de un agent competent prin propriile simțuri, fiind de față la momentul săvârșirii acesteia și observând în timp real cele petrecute, consemnându-le ulterior în actul sancționator, nu sunt necesare mijloace de probă suplimentare în dovedirea veridicității celor consemnate, revenind contravenientului, în măsura în care are obiecțiuni, sarcina de a proba contrariul celor reținute.

Instanța de fond a reținut că fapta este descrisă corespunzător în procesul-verbal contestat, din ansamblul probator administrat în cauză rezultând temeinicia actului sancționator. Normele care incriminează fapta contravențională imputată sunt caracterizate de previzibilitate și accesibilitatea, revenind fiecărei persoane îndatorirea de a le cunoaște și de a le respecta. Astfel cum a reținut și anterior, instanța apreciază că fapta imputată petentului întrunește elementele constitutive ale faptei descrise de norma incidentă, citată mai sus.

Petentul nu reușește să probeze împrejurarea că a asigurat afișarea în interiorul vehiculului a traseului serviciului, a stațiilor, a orarului și a tarifului de transport pe bazã de legitimație de cãlãtorie, conform distanțelor corespunzãtoare stațiilor prevãzute în graficul de circulație aferent licenței de traseu, astfel încât aceste informații sã fie disponibile tuturor utilizatorilor, pe toată durata transportului.

Pe cale de consecință, instanța de fond a reținut că procesul verbal de constatare a contravenției ___________ nr.xxxxxxxx/20.11.2014 este temeinic întocmit, veridicitatea celor consemnate fiind susținută de constatarea ex propriis sensibus a faptei de către agentul competent. Instanța apreciază că petentul se face vinovat de nerespectarea normelor prevăzute de art. 4 pct.38 din HG 69/2012.

În privința sancțiunilor aplicate prin procesul verbal, instanța de fond a constatat că petentul a fost sancționat contravențional în baza art. 7 lit.a din HG 69/2012 cu amendă în cuantum 4000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 4 pct. 38 din HG 69/2012. Instanța apreciază că agentul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile aplicate, respectând astfel dispozițiile art. 10 din OG 2/2001. Sancțiunile juridice constituie un mijloc de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate și de avertizare a acestora asupra consecințelor faptelor săvârșite.

Prin urmare, față de situația de fapt reținută în cauză, potrivit ansamblului materialului probator administrat, instanța de fond a constatat că petentul nu a respectat obligația impusă de normele speciale în materie, săvârșind astfel contravenția reținută în procesul-verbal contestat, respectiv în data de 20.11.2014 în autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, utilizat de S.C. CHIVARAN _________., operatorul de transport rutier nu a respectat obligația de a asigura afișarea în interiorul vehiculului a traseului serviciului, a stațiilor, a orarului și a tarifului de transport, astfel încât aceste informații să fie disponibile tuturor utilizatorilor.

Întrucât petentul nu a făcut dovada unei situații contrare actului de sancționare, văzând și regula „onus probandi incumbit actori”, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a respins plângerea acestuia ca neîntemeiată, apreciind că procesul verbal ___________ nr.xxxxxxxx/20.11.2014 este legal și temeinic.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a pronunțat hotărârea fără o cercetare amănunțită a fondului. A recunoscut faptul că informațiile privind traseul, stațiile, orarul și tariful de transport nu erau afișate pe parbriz dar erau disponibile fiind căzute pe bordul autovehiculului.

Declarațiile martorilor au fost apreciate de instanța de fond ca fiind subiective și contradictorii deși aceștia au confirmat situația de fapt înfățișată de petentă.

A mai arătat petenta că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Verificând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul în temeiul disp. art. 480 Ncpc, va respinge apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente:

La momentul controlului panoul cu informații nu era afișat, astfel că petenta se face vinovată de contravenția prevăzută de art. 4.38 din HG 39/2012 constând în nerespectarea obligației de a asigura în interiorul vehiculului a traseului serviciului, a stațiilor, a orarului și a tarifului de transport.

În mod corect instanța de fond a înlăturat depoziția martorului T_____ F_____ R_____ ca fiind subiectivă deoarece acesta are calitate de angajat al operatorului de transport, fiind conducătorul auto al autoturismului identificat la control.

Într-adevăr împrejurările relatate de celălalt martor I___ B_____ A________ sunt contradictorii deoarece inițial a arătat că informațiile erau afișate în interiorul vehiculului, pentru ca ulterior să revină și să arate că nu își amintește dacă era afișat tariful de transport.

Tribunalul constată că relevanță au planșele foto efectuate în momentul controlului ( filele 32-35) din care reiese că la momentul controlului, în interiorul vehiculului nu erau afișate înscrisuri care să releve traseul, stațiile, orarul și tariful de transport.

În lipsa unor probe prin care să răstoarne situația reținută în actul sancționator, petenta se face vinovată de fapta reținută în sarcina sa, iar în ceea ce privește reindividualizarea sancțiunii, tribunalul constată că sancțiunea aplicată corespunde gradului de pericol social al faptei, informațiile privind traseul, stațiile, orarul și tariful de transport trebuie să fie disponibile tuturor utilizatorilor.

Atitudinea petentei care a recunoscut faptul că respectivele informații nu erau afișate în interiorul vehiculului, ci erau căzute pe bordul autovehiculului nu este o împrejurare suficientă pentru a dispune înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta petentă ___________________, cu sediul în com. Cerașu, __________________________ sentinței civile nr. 8241/24.04.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu i pe intimatul I.S.C.T.R, cu sediul în București, sector 1, ______________________. 38 și sediul ales în Ploiești, _______________________.58, jud. Prahova, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 15.12.2015.

Președinte,Judecător,

B______ A______ M________ G______ M_____

Grefier,

A________ C_______

Operator de date cu caracter personal 5595

Red. BAM/ tehnored. A.C.

4 ex./14.01.2016

d.f. nr. XXXXXXXXXXXXXX - Judecătoria Ploiești

j.f. R___ M_____ R____