Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL M________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA Nr. 544/2015

Ședința publică de la 22 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C______ D_____ F_____

Judecător C______ T___ B________

Grefier A____ C_______ N__

Pe rol judecarea apelului formulat apelanta petentă _________________ împotriva sentinței nr. 796/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu pe intimata A___ - C___________ JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/645/03-03-2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B_____ N_____ I____ pentru apelanta petentă, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul orala al cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța reține cauza spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocat B_____ N_____ I____ având cuvântul pentru apelanta petentă solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței și anularea procesului verbal de contravenție. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. Precizează că societatea petentă comercializează produse electrocasnice și vinde și prin intermediul internetului asemenea produse având un site unde sunt postate produse. În prezenta cauză a fost postată pe site o hotă de bucătărie la preț de 1079, iar pentru câteva minute, dintr-o eroare de sistem, această hotă a apărut pe internet cu prețul de 179 lei și nu 1079 lei. O persoană care a depus și sesizarea care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție și-a exprimat dorința de a o cumpăra dar societatea petentă nu confirmat această comandă astfel încât nu a existat între părți un contract cu privire la vânzarea hotei de bucătărie. Fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentința nr. 796/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta _________________.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal __________ nr.xxxxxxxxxxx încheiat la data de 03.03.2014 de către intimata A___ - CRPC REGIUNEA SUD VEST OLTENIA - CJPC M________ , petenta _________________ a fost sancționată cu amendă în cuantum total de xxxxx lei, pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art.9 din OG 21/1992 privind protecția consumatorilor și sancționată de art.50 alin 1 lit c din OG.21/2992.

În conformitate cu dispoz. prev. de art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională a procedat la verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat.

Analizând cuprinsul procesului verbal sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității , de asemenea că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art.31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța a reținut că O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, nu conține dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului art. 34 al actului normativ menționat mai sus, rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Art.9 din OG 21/1992 prevede că operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive , fapta fiind sancționată de art.50 al.1 lit.c cu amendă contravențională de la 2.000 lei la 20.000 lei.

Pentru încălcarea dispozițiilor .art.9 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de xxxxx de lei pentru că s-a constatat că societatea a afișat pe situl sau produsul hotă retro de bucătărie Teko Dos 60 Heise la pretul de 179 lei, iar în urma comenzii unui client l-a comercializat la prețul de 1079 lei.

Reținem că în mod legal petenta a fost sancționată pentru încălcarea disp. art.9 deoarece după cum rezultă din proba cu înscrisuri faptul că consumatorul a fost dezinformat, încălcându-i-se dreptul de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele sale.

Instanța nu a reținut apărările petentei referitoare la modul cum a aprovizionat acest produs din moment ce la vânzarea produsului conform bonurilor fiscale, rezultă situația reținută în procesul verbal.

Art.18 prevede dreptul consumatorilor de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța, luând în considerare probatoriul administrat, a constatat că procesul verbal în discuție este temeinic.

Sub aspectul prezumției de nevinovăție și al sarcinii probei în materie contravențională, instanța reține că în legislația româneasca, ca și în cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Slovacia), contravențiile au fost scoase de sub incidenta legii penale și suspuse unui regim administrativ.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (citată în continuare CEDO) a statuat că nimic nu împiedică statele să-și îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni.

De asemenea, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (citată în continuare Convenția) nu se opune, în principiu, tendinței de „dezincriminare” existente în statele membre ale Consiliului Europei.

Cu toate acestea, așa cum s-a arătat în hotărârea din 21.02.1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, faptele contravenționale intră sub incidența art. 6 al Convenției. Pentru a se face această aplicare a prevederilor art. 6 din Convenție, CEDO consideră că este necesar să fie avute în vedere trei criterii, respectiv:

a) caracterizarea faptei în dreptul național;

b) natura faptei;

c) natura și gradul de gravitate ale sancțiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză.

În același sens, CEDO s-a pronunțat, de pilda, în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei și Kadubec împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998).

În aprecierea acestor criterii, CEDO a stabilit că modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii.

Cu toate acestea, CEDO a considerat drept pozitive masurile din legislațiile naționale referitoare la dezincriminarea unor infracțiuni mai puțin grave în "interesul individului". CEDO a avut în vedere faptul ca sancțiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natură penală.

În aceste condiții, distincția realizată de statele europene între crime, delicte și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 din Convenție, toate având caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garantează oricărui acuzat dreptul la un proces echitabil, inclusiv prezumția de nevinovăție, indiferent de calificarea faptei din dreptul intern.

În acest sens, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO în materie penală, jurisprudență care este obligatorie pentru instanțele naționale, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție și implică, printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat. Printre altele, trebuie să i se indice celui vizat acuzațiile aduse pentru a i se oferi posibilitatea de a-și pregăti și prezenta apărarea în cunoștință de cauză, și de a-i oferi probe suficiente pentru a susține un verdict de vinovăție.

De asemenea, combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă printre altele statele contractante la măsuri pozitive. Acestea constau în obligația de a informa acuzatul, în cel mai scurt timp, despre natura și cauza acuzației ce îi este adusă, în obligația de a-i acorda timpul și facilitățile necesare pentru a-și pregăti apărarea și de a-i garanta dreptul de a se apăra, el însuși sau cu asistența unui avocat, de a-i permite să pună întrebări personal martorilor acuzării sau să obțină interogarea acestora, dar și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Acest din urmă drept implică nu doar existența în această materie a unui echilibru între acuzare și apărare dar și ca audierea martorilor să aibă în general un caracter contradictoriu.

Cu toate acestea, în cauza A_____ împotriva României, CEDO a precizat că nu este interzis sistemelor interne să prevadă și să opereze cu ajutorul prezumțiilor, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească o limită proporțională și rezonabilă a modalității în care funcționează respectiva prezumție raportată la gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul. Totodată, în exercitarea atribuțiilor pe care le au, judecătorii trebuie să facă aplicarea prezumției de nevinovăție a petentului și nu trebuie să pornească de la ideea preconcepută că acesta a săvârșit fapta de care este acuzat, sarcina probei incumbând intimatei, orice îndoială trebuind să profite contestatorului.

Considerând că legislația contravențională română este calificată „penală”, în înțelesul european autonom al CEDO și recunoscând prezumția de nevinovăție a petentei, instanța a constatat că aceasta a fost răsturnată prin prezumția de veridicitate, a cărei aplicare nu este interzisă de CEDO, decât în ipoteza utilizării acesteia în mod nerezonabil.

În cazul de față, având în vedere faptul că din procesul verbal rezultă că organul constatator a constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei, văzând și natura sancțiunii aplicată petentei, instanța apreciază că prezumția de veridicitate poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumția de nevinovăție a contestatoarei. A considera că inclusiv în ipoteza în care fapta contravențională este constatată prin propriile simțuri de către reprezentanții autorității statale, prezumția de veridicitate nu este suficientă pentru a dovedi vinovăția contestatorului - bineînțeles în ipoteza în care acesta nu face dovada contrară respectivei prezumții - ar însemna a crea practic situații de impunitate, ca urmare a imposibilității obiective a administrării altor mijloace de probă de către intimat, aspect ce nu poate fi conceput.

Instanța a apreciat că sarcina probei revine intimatului exclusiv în ipoteza în care fapta reținută în sarcina contravenientei nu a fost percepută prin propriile simțuri de către agentul constatator, ci pe baza altor elemente, cum ar fi de exemplu declarațiile unor martori, de altfel aceasta fiind interpretarea ce rezultă din cauza A_____ împotriva României.

Recunoscând prezumția de veridicitate de care se bucură prezentul proces verbal, instanța a apreciat că sarcina probei, prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumții, incumbă petentei.

Or, petenta nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de veridicitate, nedovedind o altă situație de fapt decât cea descrisă în procesul verbal contravențional, declarațiile martorei B______ R_____ L______ ,care are funcția de director comercial în cadrul societății intimate nefiind susținute de nicio altă probă administrată în cauză.

Cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale instanța apreciază că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 din OG 2/2001 referitoare la criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale, astfel că nu va dispune înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertismentul .

Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petent, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petenta __________________ criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivare a arătat că a contestat procesul verbal __________ nr.0 xxxxxx încheiat la data de 03.03.2014 de către agentul constatator din cadrul A___ - C___________ JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M________ prin care a fost sancționat cu amendă în valoare de 10.000 lei și ca măsură complementară onorarea comenzii către client la valoarea confirmată.

Prin procesul verbal contestat a fost sancționat cu amendă în valoare de 10.000 lei, reținându-se că nu o onorat o comandă aflată pe site-ul societății la prețul de 187,35 lei respectiv o hotă retro de bucătărie astfel încât i-a adus un prejudiciu celui care a efectuat comanda pe internet.

Se menționează în procesul verbal de contravenție s-a depus o sesizare la A___ – C___________ Județean pentru Protecția Consumatorilor M________ prin care un domn a reclamat faptul că pe site-ul societății petente a existat la vânzare o hotă de bucătărie la prețul de 179 lei iar societatea nu a onorat comanda astfel încât s-a săvârșit o contravenție sancționată cu suma de 10.000 lei și ca măsură complementară onorarea comenzii respective.

Instanța de fond a respins plângerea întrucât petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate, nedovedind o altă stare de fapt decât cea descrisă în procesul verbal de contravenție.

A precizat că societatea comercializează produse electrocasnice având un magazin în Dr. Tr. S______ unde își desfășoară activitatea comercială. De asemenea, societatea vinde și prin intermediul internetului asemenea produse având un site în acest sens unde sunt postate sute chiar mii de produse care le poate vinde în toată țara, produse care nu sunt pe stoc, aceste produse le comandă la cerere și le trimite clienților din toată țara, societatea având relații comerciale cu mai mulți producători de produse electrocasnice care se livrează pentru clienți.

A mai precizat că este vorba de o hotă de bucătărie care costa 1.079 lei și nu 179 lei așa cum reiese așa cum se precizează în procesul verbal de contravenție . Este adevărat că pentru câteva minute dintr-o eroare de sistem această hotă a apărut pe internet cu prețul de 179 lei și nu 1079 lei, iar un domn care a depus și sesizarea care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție și-a exprimat dorința de a o cumpăra dar societatea petentă nu a confirmat această comandă astfel încât practic nu a existat între părți un contract cu privire la vânzarea hotei de bucătărie.

A discutat cu acest domn la telefon și i-a explicat că fost o greșeală, o eroare de preț pe site și că această hotă costă 1.079 lei hota care nu este pe stoc ea trebuind comandată la producătorul cu care avea contract de livrare marfă la comandă.

De menționat că această eroare de preț a fost îndreptată din sistem astfel încât doar câteva minute această hotă a figurat cu prețul de 179 lei iar astfel de erori se mai întâmplă pe toate siturile existent pe internet și nu a fost o rea credință a societății petente și nu prejudiciat cu nimic pe consumator.

Astfel ca în cazul în care instanța trece peste aceste apărări de fond, în baza art. 7 din O.G. 2/2001 a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât potrivit art. 21 ali.3 „ sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite faptul că ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal”.

Astfel, având în vedere situația descrisă precum și faptul că este prima contravenție săvârșită, consideră că nu se impunea sancționarea cu amendă contravențională, un avertisment fiind mai mult decât suficient raportat la gradul de pericol social al contravenției constatate.

În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile OG 2/2001.

La data de 15.06.2015, prin serviciul registratură intimata A___ - C___________ JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M________ a depus întâmpinarea prin care a solicitat respingerea apelului, menținerea procesului verbal __________ nr.xxxxxxx/13.08.2014 ca temeinic și legal și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.

În motivare a arătat că domnul C_______ C______ a achiziționat on – line o hotă de bucătărie care pe site-ul societății petente având prețul de 179 lei. La primirea produsului i s-a solicitat pentru produsul comandat trebuie să plătească suma de 1079 lei. Din documentele atașate de reclamant rezultă că produsul reclamat hotă de bucătărie Teko DOS 60 heise, era prezentat pe sistemul operațional la prețul de 179 lei, comanda fiind confirmată la acest preț așa cum reiese din documentele prezentate „sumar comandă hotă retro de bucătărie Teko DOS 60 heise 1 buc, valoarea comandă 187,95 lei.

La data controlului reprezentanții operatorului economic au afirmat că prețul afișat pe site de 179 lei este eronat, prețul real fiind de 1079 lei iar dintr-o eroare umană de redactare aceasta a fost afișat greșit.

Procesul verbal întocmit în lipsa reprezentantului operatorului economic în temeiul art. 19 din OG 2/2001 și în lipsa unui martor întrucât toți cei prezenți la momentul întocmirii în comisariat aveau calitatea de agenți constatatori, de aici se poate concluziona și că apelanta nu numai că a dat dovada de sfidare și a evitat rezolvarea pe cale amiabilă a reclamației.

În apelul formulat apelanta aceasta își menține în continuare susținerile din plângere cu toate că instanța de fond a observat că în ceea ce privește privește legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției aceasta conține data și locul unde a fost încheiat, numele și prenumele calitatea și instituția din care face parte agentul constatator descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și a locului în care a fost săvârșită precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor incidente, termenul de exercitare a căii de atac.

Temeinicia procesului verbal este dată și de dispoziția martorei Boțoanca R_____ depoziția care nu a fost susținută de probe, deoarece s-a susținut că eroarea s-a datorat sistemului și a fost afișat prețul de 175 lei pentru hotă o perioadă scurtă de timp dar nu a fost depusă dovada din care să reiese modalitatea prin care operatorul de sistem înregistrează produsele pe site, și de asemenea cum sunt retrase de la promovare, astfel încât să se poată verifica când a fost înregistrată hota cu prețul de 175 lei și când a fost modificat prețul de 1075 lei și de asemenea, nu s-a depus modalitatea prin care se solicită operatorului de sistem înregistrarea și retragerea produselor de pe site.

A mai arătat că așa cum a susținut și în întâmpinarea la plângere la aplicarea sancțiunii s-a ținut seama de prevederile art. 21 alin.3 din OG 2/2001 astfel pentru că petenta și-a recunoscut afișarea eronată pe site a prețului produsului, nu a fost sancționată potrivit Legii 363/2007 optându-se pentru aplicarea sancțiunii pe OG 21/1992 pentru neinformarea corectă a consumatorului iar aplicarea sancțiunii de 10 000 lei este orientată către minimul legal raportat la limitele legale între 2000 lei și 20 000 lei, având în vedere că petenta avea posibilitatea de a achita suma de 1000 lei în 48 de ore astfel având în vedere refuzul de a se prezenta la întocmirea actului de control dovedește vinovăția petentei sancțiunea aplicată consideră că este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, modul și mijloacele de săvârșire.

În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 – 482 C. proc.civ.

În baza art. 223 C. proc. civ. a solicitat judecarea cauzei în lispă.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 -479 N.C.proc.civ. instanța reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal __________ nr.xxxxxxxxxxx încheiat la data de 03.03.2014 de către intimata A___ - CRPC REGIUNEA SUD VEST OLTENIA - CJPC M________ , petenta _________________ a fost sancționată cu amendă în cuantum total de xxxxx lei, pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art.9 din OG 21/1992 privind protecția consumatorilor și sancționată de art.50 alin 1 lit c din OG.21/2992.

Art.9 din OG 21/1992 prevede că operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și să nu folosească practici comerciale abuzive, fapta fiind sancționată de art.50 al.1 lit.c cu amendă contravențională de la 2.000 lei la 20.000 lei.

Pentru încălcarea dispozițiilor art.9 din OG 21/1992 petenta apelantă a fost sancționată cu amendă în cuantum de xxxxx de lei pentru că s-a constatat că societatea a afișat pe situl sau produsul hotă retro de bucătărie Teko Dos 60 Heise la prețul de 179 lei,însă în urma comenzii unui client l-a informat că prețul real este de 1079 lei.

Referitor la conținutul legal al contravenției reținute în sarcina petentei apelante, se constată că singura „deficiență” a produsului este o eroare de preț, nicidecum caracteristicile necorespunzătoare ale acestuia.

În ceea ce privește faptul că aceasta utilizează practici comerciale abuzive, este adevărat că oferta petentei afișată pe site a conținut o informație nereală, însă aceasta nu este falsă (nefiind oferită cu intenție) ci este rezultatul unei erori. Or, raportat la prevederile invocate de intimată, respectiv art.4 alin.1 din Legea nr.363/2007, se constată că nu sunt întrunite condițiile pentru o practică comercială incorectă, deoarece lipsește intenția de falsificare sau de inducere în eroare a consumatorului.

În consecință, nu se poate reține în sarcina apelantei săvârșirea contravenției prevăzută de art.9 din OG 21/1992.

În ceea ce privește obligația stabilită în sarcina apelantei de a încheia contractul de vânzare cumpărare cu consumatorul se reține că potrivit art.7 (validitatea, efectele juridice și proba contractelor încheiate prin mijloace electronice) din Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic:

(1) Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaște contractelor, atunci când sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru validitatea acestora.

(2) Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace electronice nu este necesar consimțământul prealabil al părților asupra utilizării mijloacelor electronice.

(3) Proba încheierii contractelor prin mijloace electronice și a obligațiilor care rezultă din aceste contracte este supusă dispozițiilor dreptului comun în materie de probă și prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Prin urmare, legea specială, în ceea ce privește validitatea contractului de vânzare cumpărare prin mijloace electronice, trimite la prevederile codului civil.

Potrivit art.1650 alin.1 C.civ., vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.

În cauza de față, se pune problema prețului cu care apelanta a înțeles să vândă bunul și respectiv pe care consumatorul să-l plătească pentru a cumpăra bunul.

Potrivit art.1660 C.civ:

(1) Prețul constă într-o sumă de bani.

(2) Acesta trebuie să fie serios și determinat sau cel puțin determinabil.

Prin preț serios se înțelege că acesta nu trebuie să fie derizoriu, respectiv atât de disproporționat în raport de valoarea lucrului vândut încât să nu existe preț, să nu poată constitui obiectul obligației cumpărătorului. Seriozitatea prețului este o chestiune de fapt care este lăsată la aprecierea instanței.

În acest sens, art.1665 alin.2 C.civ arată că de asemenea, dacă prin lege nu se prevede altfel, vânzarea este anulabilă când prețul este într-atât de disproporționat față de valoarea bunului, încât este evident că părțile nu au dorit să consimtă la o vânzare.

În cauza de față, instanța constată că prețul afișat din eroare pe site-ul apelantei reprezintă doar 16,58% din prețul real al produsului. În condițiile în care nu s-a demonstrat că prețul redus de 179 lei reprezintă voința vânzătorului de a vinde bunul la acest preț în condițiile unei promoții sau pentru lichidarea stocului, prețul de 179 lei este un preț derizoriu și nu poate fi obligată apelanta să încheie contractul în aceste condiții.

Mai mult, accesând site-ul respectiv și intenționând să intre în relații contractuale cu apelanta, consumatorul și-a asumat și obligațiile ce decurg din termenii și condițiile site-ului. Or, printre acestea se regăsește și clauza de anulare a livrării dacă prețul produsului a fost afișat greșit pe site. Din probele administrate rezultă că în cauză s-a produs o eroare de introducere a prețului produsului pe site, astfel că apelanta nu este obligată să furnizeze produsul la prețul de 179 lei.

În consecință, în temeiul art.480 C.proc.civ., Tribunalul va admite apelul formulat apelanta petentă _________________ împotriva sentinței nr. 796/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata A___ - C___________ JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M________, va schimba sentința nr. 796/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, va admite plângerea formulată de petenta _________________ împotriva procesului verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/645/03-03-2014 emis de intimata A___ - C___________ JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M________ și va anula procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/645/03-03-2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat apelanta petentă _________________ cu sediul în Drobeta T____ S______ , _______________________, județul M________ împotriva sentinței nr. 796/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu pe intimata A___ - C___________ JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M________ cu sediul în Drobeta T____ S______ , _____________________-80, județul M________.

Schimbă sentința nr. 796/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX

Admite plângerea formulată de petenta _________________ împotriva procesului verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/645/03-03-2014 emis de intimata A___ - C___________ JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M________

Anulează procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/645/03-03-2014.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Septembrie 2015, la sediul Tribunalului M________.

Președinte, C______ D_____ F_____		Judecător, C______ T___ B________
	Grefier, A____ C_______ N__

Red. CDF

Tehnored. ACN

Ex.4/07.10.2015

Cod operator 2626