Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2621/2013

Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A______ D_____, judecător

Judecător M_____ D_________ B______

Judecător C_____ B___

Grefier O___ - M____ Ș_____

S-a luat spre examinare pentru soluționare, recursul declarat de recurentul – intimat I____________ DE S___ PENTRU CONTROL IN TRANSPORTUL RUTIER - I____________ TERITORIAL 7 împotriva Sentinței civile nr. 3329/2013, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat – petent fiind _________________________ LA ADMINISTRATOR C_____ G_____ R_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Tribunalul, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față , deliberând constată următoarele :

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 17.08.2012 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX petenta _________________________ a contestat, în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Control în Transportul Rutier - I____________ Teritorial 7, procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxx/27.07.2012, solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 30.07.2012 i s-a comunicat procesul verbal mai sus arătat, prin care societatea a fost amendata cu suma de 4.000 lei, retinandu-se in sarcina acesteia faptul ca la controlul efectuat pe DN 7 C km 10, loc.Merisani, jud. Argeș in data de 19.03.2012 ora 07.00 a fost oprit ansamblul auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX/XXXXXXXX utilizat de _________________________ si condus de G______ S_____ M____, care efectua transport comercial, constatandu-se ca in perioada 18.03.2012 ora 04.45-19.03.2012 nu deținea inregistrari tahografice.

Petenta a susținut că in mod greșit s-a menționat in procesul verbal perioada 18.08.2012 ora 04.45 - 19.03.2012 pentru care șoferul nu deținea inregistrari tahografice, in realitate, perioada pentru care acesta nu avea inregistrari tahografice fiind 08.03.xxxxxxxxxxxxx12. In perioada 17.03 ora 13.45 si pana la controlul efectuat șoferul a deținut inregistrari tahografice pe care le-a prezentat organelor de control care au aplicat stampila pe acestea. Șoferul G______ S_____ M____ nu a deținut inregistrari tahografice in perioada 08.03.xxxxxxxxxxxxx12 pentru simplul motiv ca nu a condus in aceasta perioada, fiind in concediu medical. In data de 08.03.2012 a ajuns acasă (joia) iar intrucat la tara unde locuiește acesta, respectiv in ___________________________, medicul de familie nu este zilnic la cabinet, a ajuns la medic marți, 13.03.2012, cand i s-a dat concediu medical pentru perioada 13.03.xxxxxxxxxxxxx12 (de marți pana vineri). Pe data de 17.03 si 18.03 (sâmbăta si duminica) șoferul a introdus in tahograf diagrame pentru înregistrarea timpului de odihna .Pe data de 19.03.2012, luni, numitul G______ S_____ M____ s-a intors la serviciu, plecând de acasă cu mașina către Curtea de Argeș unde avea o descărcare, deoarece in perioada cat a fost bolnav autovehiculul a fost condus de tatăl sau, numitul G______ S____, si el angajat al societății petente. Pe drum a fost oprit pentru controlul menționat in procesul verbal si a prezentat diagramele din data de 17 si 18.03 si cele anterioarei datei de 08.03 .2012.

S-a mai arătat ca in situația in care un șofer nu conduce o perioada de timp din diverse motive (concediu medical, de odihna etc) societatea este obligata sa intocmeasca un formular conform Regulamentului CE nr.561/2006 in care se precizează perioada si motivul pentru care șoferul nu a condus. Societatea petentă a întocmit acest formular in data de 17.03.2012 insa a fost in imposibilitate de a-l transmite șoferului pentru ca la tara, unde locuiește acesta, nu exista fax, urmând sa il trimită la societatea unde urma sa descarce.

In drept, au fost invocate disp art. 5 alin. (2), art.16, art.17 din OG 2/2001, art.8 pct.31, art. 9 din O.G. 37/2007.

In susținerea plângerii s-a solicitat proba cu înscrisuri.

În conformitate cu disp. art.242 pct.2 C.pr.civ., petenta a solicitat judecarea cauzei in lipsa.

Odată cu plângerea contravențională s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri – filele 5-9.

În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.

La data de 15.01.2013 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului – verbal contestat ca temeinic și legal.

A arătat intimatul că procesul verbal contestat intruneste toate condițiile imperativ impuse de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Cu privire la critica adusa procesului verbal in sensul ca agentul constatator "in mod greșit a menționat in procesul verbal perioada 18.03.2012 ora 04.45 - 19.03.2012 pentru care șoferul nu deținea înregistrări tahografice, in realitate, perioada pentru care acesta nu avea înregistrări tahografice fiind 08.03.xxxxxxxxxxxxxxx12" s-a menționat că petenta a recunoscut ca șoferul nu deținea la momentul controlului înregistrări tahografice iar în conformitate cu Anexa: Clasificatia Internaționala a maladiilor Revizia A10A OMS Cod diagnostic 499 (pentru care a fost eliberat șoferului Certificat de Concediu Medical) este reprezentat de ______________ si nu de _______, cum eronat a prezentat petenta.

Prin întâmpinare s-a învederat instanței faptul că diagrama tahograf din data de 18.03.2012 prezintă activitate in intervalul 04.40 - 06.50, iar diagrama tahograf din data de 19.03.2012 este fara activitate. Controlul a fost efectuat in data de 19.03.2012 ora 07.00. Pe de altă parte, societatea contravenienta, având in vedere ca funcționează inca din anul 2006, ar fi trebuit sa stie ca fapta ce a fost reținuta in sarcina sa prin procesul verbal contestat a fost incriminata inca din anul 2007 prin sancțiunile stabilite de OG 37/2007. Conduita _________________________ , ulterioara constatării faptei arata ca petenta nu a demonstrat ca a inteles ca obligația de a respecta prevederile legale este o obligație normala, fireasca, deoarece înainte de întocmirea procesului verbal atacat (ISCTR nr. xxxxxxx/27.07.2012) a mai fost sancționată de trei ori pentru incalcari ale prevederilor legislației in domeniul transporturilor rutiere.

În drept au fost invocate dispozițiile art 115-118 C.pr.civ, OG nr.2/2001, OG nr. 27/2011 și HG nr. 69/2012.

Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit disp. art 242 alin.2 Cod proc civ.

Anexat întâmpinării au fost depuse înscrisuri(f.23-25).

La data de 28.02.2013 petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu doi martori.

În ședința publică din data de 01.03.2013, instanța, în temeiul art. 167 C.proc.civ., a încuviințat pentru petentă proba testimonială cu doi martori și proba cu înscrisuri, iar pentru intimat proba cu înscrisuri, apreciind ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.

În ședința publică de la 05.04.2013 instanța a procedat la administrarea probei tetimoniale.

În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria P______ prin sentinta civilă nr. 3329/05.04.2013 a admis în parte, plângerea contravențională formulată de petenta si a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale constând în amendă în cuantum de 4000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal ___________ nr. xxxxxxx/27.07.2012, cu sancțiunea avertismentului.

Pentru a pronunta această solutie prima instantă a retinut că prin procesul - verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxx/27.07.2012 încheiat de intimatul I____________ de S___ pentru Control în Transportul Rutier - I____________ Teritorial 7 (f. 5), petenta _________________________ fost sancționată cu amendă în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prev. de art. 8, alin. 1, pct. 31 și sancționată de art. 9, alin. 1, lit. c din O.G. nr. 37/2007, constând în aceea că în data de 19.03.2012 ora 7,00 a fost oprit ansamblul auto cu numerele de înmatriculare XXXXXXXX/XXXXXXX utilizat de petentă și condus de G______ S_____ M____ care efectua transport comercial, constatându-se că în perioada 18.03.2012 ora 4,45 – 19.03.2012 nu deținea înregistrări tahografice.

Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.

Verificând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.

De altfel, nici petenta nu a invocat vreun motiv de nulitate relativă sau absolută a actului contestat.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal contravențional, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului constatator, din economia art. 34 reiese că procesul-verbal de contravenție este un mijloc de probă care face dovada situației de fapt reținute, până la proba contrarie

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Din declarațiile martorilor G______ S_____ M____ și G______ S____ de la filele 42, 43 coroborate cu certificatul de desfășurare a activității de la fila 8 și certificatul de concediu medical de la fila 9 rezultă că în intervalul 08.03.2012 ora 13,00 – 17.03.2012 ora 13,45 conducătorul auto G______ S_____ M____ nu a efectuat curse cu respectivul autovehicul.

Față de susținerile intimatei coroborate cu mențiunile din procesul verbal contestat și diagrama tahograf de la fila 7, instanța va înlătura ca neîntemeiate susținerile petentei potrivit cărora, in mod greșit s-a menționat in procesul verbal perioada 18.08.2012 ora 04.45 - 19.03.2012 pentru care șoferul nu deținea inregistrari tahografice, in realitate, perioada pentru care acesta nu avea inregistrari fiind 08.03.xxxxxxxxxxxxx12.

Având în vedere principiile mai sus enunțate, instanța a reținut că potrivit diagramei tahograf de la fila 7, în intervalul 18.03.2012 ora 4,45 – 19.03.2012 conducătorul auto nu deținea înregistrări tahografice. Acest înscris se coroborează cu susținerile martorului G______ S_____ M____ de la fila 43, conducătorul auto care a declarat că nu a circulat cu vehiculul respectiv decât în dimineața zilei de 18.03.2012 începând cu ora 5.

În raport de materialul probator existent în dosar, se constată că nu s-a făcut dovada contrară celor reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, sub acest aspect reținându-se temeinicia și legalitatea actului sancționator cu numărul de mai sus.

In ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate instanța a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii aplicate, și care, coroborate cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de veridicitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.

Cu privire la sancțiunea amenzii în cuantum de 4000 lei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”. Totodată, instanța va avea în vedere faptul că potrivit articolului 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”.

În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.

Raportat la textele invocate, instanța a apreciat că amenda aplicată petentei, în cuantum de 4000 lei, este disproporționată în raport cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și cu urmarea produsă de aceasta. Astfel, modalitatea săvârșirii contravenției, scopul urmărit de petentă(efectuarea unei activități comerciale), faptul că aceasta a dovedit că în perioada 08.03 – 17.03.2012 nu s-au efectuat curse cu autovehiculul respectiv, depunând certificat de desfășurare a activității, precum și lipsa unei urmări social periculoase sunt aspecte ce conduc la reținerea unui grad de pericol social scăzut al faptei.

Așadar, o amendă într-un cuantum atât de ridicat depășește caracterul contravențional pe care i-l conferă legea și nu îndeplinește o funcție reparatorie sau educativă, ci doar una sancționatorie, disproporționată față de pericolul concret al faptei. Pe de altă parte, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului ar putea asigura responsabilizarea, pe viitor, a petentei.

Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat recurs I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier –ISCRT Bucuresti criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie în sensul motivului prev. de art. 304 pct.9 C. pr. civ. si a solicitat admiterea recursului si pe fond respingerea plângerii ca neîntemeiate.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat după reluarea situatiei de fapt că operatorul de transport este obligat în conformitate cu prevederile OMTI nr. 980/2011 art. 134 lit. v. să asigure instruirea conducătorilor auto privind obligatiile ce revin acestora si să asigure la bordul vehiculelor cu care efectuează operatiuni de transport documentele obligatorii stipulate de regulamentele în vigoare.

Instanta de fond prin sentinta civilă recurată a retinut că operatorul de transport nu a respectat obligatia de a detine la bord înregistrări ale conducătorului auto si în lipsa acestora un document justificativ însă a înlocuit sanctiunea amenzii cu avertismentul admitând în parte plângerea .A retinut prima instantă că petenta a recunoscut că soferul nu detinea la momentul controlului înregistrări tahografice iar certificatul medical nu este real . Art. 134 lit. g din OMTI nr. 980/2011 prevede obligatiile operatorilor de transport iar art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 stabileste că sanctiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ si tot astfel OG nr. 37/2007 prevede pentru fapta săvârsită de petentă numai sanctiunea amenzii cuprinsă între 4000-8000 lei.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei si respingerea plângerii ca neîntemeiate.

Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă recurată prin prisma criticilor formulate de recurent tribunalul constată că recursul acestuia este nefondat.

Astfel, din cuprinsul înscrisului depus la fila 5 a dosarului de fond reprezentând procesul - verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxxx/27.07.2012 încheiat de intimatul I____________ de S___ pentru Control în Transportul Rutier - I____________ Teritorial 7 rezultă că petenta _________________________ fost sancționată cu amendă în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prev. de art. 8, alin. 1, pct. 31 și sancționată de art. 9, alin. 1, lit. c din O.G. nr. 37/2007, constând în aceea că în data de 19.03.2012 ora 7,00 a fost oprit ansamblul auto cu numerele de înmatriculare XXXXXXXX/XXXXXXX utilizat de petentă și condus de G______ S_____ M____ care efectua transport comercial, constatându-se că în perioada 18.03.2012 ora 4,45 – 19.03.2012 nu deținea înregistrări tahografice.

Potrivit diagramei tahograf de la fila 6 a dosarului de fond , în intervalul 18.03.2012 ora 4,45 – 19.03.2012 conducătorul auto nu deținea înregistrări tahografice. Acest înscris se coroborează cu susținerile martorului G______ S_____ M____ de la fila 43 a dosarului de fond , care a declarat că nu a circulat cu vehiculul respectiv decât în dimineața zilei de 18.03.2012 începând cu ora 5 dimineata .

În raport de materialul probator administrat în cauză, se constată că nu s-a făcut dovada contrară celor reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, sub acest aspect reținându-se temeinicia și legalitatea actului sancționator cu numărul de mai sus aspect pe care corect l-a retinut si instanta de fond .

În ceea ce priveste individualizarea sanctiunilor aplicate se retine de tribunal că desi petenta recunoaste că nu a putut prezenta diagramele tahograf pe perioada retinută în procesul verbal de constatare a contraventiei motiv pentru care se invocă de recurentă faptul că nu au fost depuse diligente pentru instruirea conducătorilor auto în respectarea prevederilor Regulamentului (EC) 561/2006, si a OG NR. 37/2007 , în aprecierea pericolului social concret al faptei tribunalul va avea în vedere că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate astfel că în raport de textele legale sus mentionate amenda aplicată petentei, în cuantum de 4000 lei, se priveste ca disproporționată în raport cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și cu urmarea produsă de aceasta , în plus se va avea în vedere că aplicarea unei amenzi în cuantum ridicat depășește caracterul contravențional pe care i-l conferă legea și nu îndeplinește o funcție reparatorie sau educativă, ci doar una sancționatorie, disproporționată față de pericolul concret al faptei.

În spetă tribunalul retine că instanta de fond a apreciat corect că sancțiunea avertismentului ar putea asigura responsabilizarea, pe viitor, a petentei asa încât în raport de considerentele arătate si în temeiul art. 304 pct.9 si 312 C. pr. civ. apreciind că sentinta civilă recurată este temeinică si legală o va păstra cu consecinta respingerii recursului formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – intimat I____________ DE S___ PENTRU CONTROL IN TRANSPORTUL RUTIER - I____________ TERITORIAL 7 împotriva Sentinței civile nr. 3329/2013, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXXX intimat – petent fiind _________________________ LA ADMINISTRATOR C_____ G_____ R_____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.11.2013 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.

Președinte, A______ D_____	Judecător, M_____ D_________ B______	Judecător, C_____ B___
	Grefier, O___ - M____ Ș_____

Red. /2 ex/04.03.2014