ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 913/A/2015DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 15 iunie 2015

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE:M____ L____- judecător

D_____ I___- judecător

B_____ L____ - grefier

Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de intimatul S________ P_____ DE POLIȚIE LOCALĂ D___ împotriva sentinței civile nr.2322/4.09 2014 pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX (judecător fond T_____ C_____ ).

La apelul nominal făcut in ședința publica, , lipsă părțile.

Procedura de citare a fost completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța, raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

T R I B U N A L U L;

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2322/2014 a Judecătoriei D___ s-a admis plângerea formulată de petentul G______ M____ C______, domiciliat în municipiul D___, ____________________. 7, județul Hunedoara în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI D___-S________ P_____ DE POLIȚIE LOCALĂ D___, cu sediul în municipiul D___, ______________________. 12, județul Hunedoara și, în consecință:

S-a anulat procesul-verbal de contravenție _______.C nr. xxxxxxx încheiat la data de 09 ianuarie 2014 și exonerează petentul de la executarea sancțiunii aplicate.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției _______.C nr. xxxxxxx încheiat la data de 09 ianuarie 2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500,00 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 3 pc.1 și art. 3 pc. 31 din Legea nr. 61/1991, și sancționate de art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 61/1991 - reținându-se în sarcina acestuia că în data de 08.01.2014, ora 12,15 în municipiul D___, pe ________________________ expresii jignitoare și injurii cetățenilor locatari ai __________-a amenințat cu acte de violență. Totodată, la solicitarea polițiștilor locali de a prezenta un act de identitate, a refuzat să se legitimeze.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Analizând legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța reține următoarele:

Cu privire la lipsa posibilității de a face obiecțiuni, invocată de petent, instanța constată că, potrivit art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.

Nerespectarea acestor dispoziții este sancționată însă cu nulitatea relativă și nu absolută a procesului verbal, petentul fiind obligat să facă dovada vătămării.

Pentru a concluziona astfel, avem în vedere Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte De Casație Și Justiție, Secțiile Unite și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din XXXXXXXXXX, prin care s-a stabilit că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.

Judecătoria constată că petentul nu a făcut dovada nici unei vătămări, urmare a încălcării de către intimată a dispozițiilor legale amintite. Din aceasta perspectivă, petentul a invocat privarea sa de dreptul de a formula obiecțiuni. Or, această pretinsă vătămare este una teoretică, pe când dreptul la obiecțiuni apărat de lege este unul concret, efectiv.

Astfel, petentul nu a arătat care anume sunt obiecțiunile pe care nu le mai poate formula ca urmare a neregulilor cuprinse în procesul verbal de contravenție și care este consecința vătămătoare a acestui fapt.

În plus, aceasta a beneficiat de posibilitatea de a face cunoscute obiecțiunile sale și de a fi analizate de o instanță independentă și imparțială prin promovarea plângerii contravenționale, astfel încât nu i s-a adus vreo vătămare dreptului sau la apărare care să nu poată fi înlăturată în alt mod.

Instanța, va analiza actul de acuzare, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției pentru a verifica dacă este încheiat cu respectarea cerințelor legale din punct de vedere al formei sale, constatând că deși în sarcina petentului s-a reținut săvârșirea a două fapte contravenționale, a fost aplicată doar o singură sancțiune.

Conform art. 34 din OG 2/2001, „instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o … în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii”

Din această reglementare rezultă că principiul legalității stabilirii și sancționării contravențiilor conduce întreaga procedură contravențională, începând cu momentul constatării faptei, al stabilirii sancțiunii și terminând cu procedura în fața instanțelor de judecată.

Potrivit art. 10 alin. 1 și 2 din OG 2 /2001, „(1) Dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție. (2) Când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanță pentru prestarea unei activități în folosul comunității.”

Așadar, în cazul constatării prin același proces-verbal a două contravenții, așa cum s-a făcut prin procesul-verbal contestat în prezenta procedură, agentul constatator trebuia să stabilească câte o sancțiune pentru fiecare contravenție iar, în urma cumulării aritmetice cu respectarea dispozițiilor art. 10 alin. 2 din OG 2/2001, să stabilească sancțiunea rezultantă. Individualizarea sancțiunii pentru fiecare contravenție în parte este o obligație legală a agentului constatator și nu o facultate.

În aceste condiții, instanța nu poate verifica dacă sancțiunea pentru fiecare contravenție se încadrează în limitele legale și dacă este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de criteriile stabilite de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.

O altfel de aplicare a sancțiunilor, prin stabilirea în mod direct a rezultantei sancțiunilor, contravine normelor legale menționate. Nefiind individualizată sancțiunea pentru fiecare contravenție în parte, în limitele prevăzute de lege, așa cum prevede art. 10 alin. 1 și art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, instanța nu poate verifica legalitatea sancțiunilor aplicate și nici modul în care sancțiunile au fost cumulate. Sancțiunea ce operează în cazul unei astfel de încălcări este nulitatea absolută virtuală a actului sancționator încheiat cu încălcarea principiului legalității.

În această situație, instanța nu va putea aprecia, în defavoarea petentului, lipsa de diligență a organului constatator care, prin autoritatea ce i s-a conferit, are obligația să-și dea interesul pentru respectarea întocmai a prevederilor legale fără a leza în nici un fel drepturile acestuia.

Pentru cele ce preced, instanța va admite plângerea formulată și va constata incidența cauzei de nulitate absolută a procesului verbal de constatare a contravenției.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen intimatul S________ P_____ de Poliție Locală D___, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii plângerii civile ca netemeinică și nelegală

In motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, dată cu aplicarea greșită a legii.

Astfel petentul a fost corect sancționat pentru fapta prevăzută la art. 3 din Legea 61/1991, deoarece a proferat expresii jignitoare cetățenilor din blocul.M de pe __________________-a amenințat cu acte de violență. A fost sancționat și pentru fapta prevazută de art.31 din același act normativ, refuzul de identificare.

Nu se impune anularea actului atacat deoarece amenda dispusă, 500 lei se încadrează între limitele sancțiunilor minime și maxime cumulate pentru fiecare faptă.

Intimatul petent nu a depus la dosar întâmpinare.

Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel se rețin următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției _______.C nr. xxxxxxx încheiat la data de 09 ianuarie 2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500,00 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 3 pc.1 și art. 3 pc. 31 din Legea nr. 61/1991, și sancționate de art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 61/1991.

Sancțiunea dispusă a fost de 500 lei cumulat. Corect însă a dispus prima instanță că această sancționare nu este corect individualizată, există o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Astfel, nefiind individualizată sancțiunea pentru fiecare contravenție în parte în limitele prevăzute de lege, așa cum prevede art. 10 alin. 1 și art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, petentul și nici instanța nu pot verifica legalitatea sancțiunilor aplicate și modul în care sancțiunile au fost cumulate.

____________________________. 10 alin.2 arată că atunci când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai grava sau, după caz, maximul general stabilit în OG 2/2001. Însă nu exclude individualizarea sancțiunii pentru fiecare faptă, altfel nu se poate face aplicarea art.34 din același act normativ, potrivit căruia instanța hotărăște asupra sancțiunii tinând seama de pericolul social al faptei. Deasemenea nu se pot aplica nici prevederile art. 7, privind avertismentul, respectiv dacă pentru o faptă sancțiunea potrivită este avertismentul, nu este concludentă suma corespunzătoare celeilalte fapte.

In consecință, instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a pronunțat astfel o soluție temeinică și legală, iar în temeiul art. 34 din OG nr. 2 /2001 și art. 480 Cod procedură civilă, apelul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI D___- S________ P_____ DE POLIȚIE LOCALĂ D___ împotriva sentinței civile nr. 2322/2014 pronunțată de Judecătoria D___ , Județul Hunedoara.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 15.06.2015

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M____ LiviuDrăgan I___

GREFIER,

B_____ L____

06.07.2015

ML/__________________ fond T_____ C_____