Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 43/2014

Ședința publică de la 29 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D______ M__________

Judecător L_____ C_______

Judecător C_______ C_____

Grefier M_______ B_______ V______

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta-intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G_____ împotriva sentinței civile nr. 2084/05.03.2013 pronunțată de Judecătoria G_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata-petentă S.C. R_____ I_____ S.R.L., având ca obiect ,, anulare proces verbal de contravenție _______/2009 nr. xxxxxxx”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2014 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași dată când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29.01.2014.

TRIBUNALUL

Deliberând constată următoarele:

Prin sentința civilă nr 2084/05.03.2013, Judecătoria G_____ a admis plângerea formulată de ____________________ în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice G_____ împotriva procesului-verbal _______/2009 nr xxxxxxx/11.01.2012 și a înlocuit sancțiunea amenzii de 4000 de lei cu avertismentul.

În motivarea menționatei sentințe, prima instanță a arătat că potrivit procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției _______/2009 nr xxxxxxx încheiat în data de 11.01.2012 (fila 13 dosar de fond de fond), s-a constatat ca petentul nu a respectat termenul prevăzut de lege privind depunerea declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, a impozitului pe venit si evidenta persoanelor asigurate cod formular 112 aferenta lunii octombrie 2011 cu termen de depunere 25.11.2011. S-a constatat, de asemenea, că petentul mai avea si alte întârzieri în ceea ce privește depunerea declarației fiscale cod 112, respectiv cele aferente lunilor martie, aprilie,mai, august, septembrie si octombrie 2011.

Instanța constată că procesul-verbal este legal întocmit, nefiind incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de OG 2/2001.

În ceea ce privește încălcarea de către agentul constatator a dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că art. 19 alin. 1 din O.G. nr.2 /2001 prevede că procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient iar în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Art. 19 alin.3 din OG nr. 2/2001 stabilește că în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal de contravenție în acest mod, dispoziții respectate în cauza, câtă vreme s-a consemnat ca la ora încheierii proceselor verbale nu erau de fața decât alt organ constatator.

Aceste dispoziții sunt de ordine privată și au un rol de protecție a contravenientului, urmărind să probeze împrejurările referitoare la lipsa semnăturii acestuia, astfel încât lipsa martorului asistent ar putea atrage cel mult o nulitate relativa a procesului-verbal, în măsura în care petentul poate justifica vătămarea produsa prin încheierea procesului-verbal de contravenție în acest mod.

Or, în cauza de față, instanța reține că petentul nu a dovedit existența niciunei vătămări cauzate prin lipsa unui martor asistent.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, prima instanță a constatat că petentul nu a dovedit netemeinicia celor reținute în sarcina sa prin procesul-verbal atacat.

Dar, conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanța de fond a considerat că sancțiunea avertismentului este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, în conformitate cu prevederile art. 7 din OG nr. 2/2001 și că petentul este suficient atenționat asupra consecințelor negative ale încălcării pe viitor a normelor legale prin aplicarea avertismentului, fără a mai fi necesară aplicarea unei amenzi contravenționale.

Pentru aceste considerente, instanța a admis plângerea , a anulat în parte procesul-verbal, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen AFP G_____, înregistrat la data de 19.06.2013.

Motivul invocat de recurentă se referă la faptul că potrivit hotărârii nr 1397/2010, termenul de depunere a declarației cod 112 este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare perioadei de raportare. În conformitate cu dispozițiile art. 219 alin1 lit. b din OG nr 92/2003 „ constituie contravenție neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și a veniturilor impozabile sau, a impozitelor, a taxelor, contribuțiilor sau altor sume.” În continuare, recurenta a precizat faptul că intimata avea obligația să depună declarația menționată până la data de 25.11.2011, însă intimata a depus-o la data de 09.01.2012. Recurenta a mai menționat că intimata nu este la prima abatere, aceasta depunând cu întârziere declarațiile fiscale cod 112 aferente lunilor martie, aprilie, mai, august, septembrie 2011, iar cea aferentă lunii iunie 2011 nici nu a fost depusă.

Cu privire la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, recurenta a susținut că pentru fapta prev. de art. 219 indice 1 lit. a din Codul de procedură fiscală nu este prevăzută sancțiunea avertismentului, iar prima instanță în mod eronat a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

Legal citată, intimata AFP G_____ nu a formulat întâmpinare.

În recurs a fost depusă fișa sintetică totală eliberată de Administrația Finanțelor Publice G_____.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 304 indice 1 C__, tribunalul apreciază ca fondat recursul declarat, urmând a-l admite. Astfel, din coroborarea conținutului dispozițiilor art. 291 indice 1 lit. a din Codul de procedură fiscală cu cele ale hotărârii nr 1397/2010, tribunalul reține că termenul limită de depunere a declarației fiscale cod 112 era data de 25 inclusiv a lunii următoare perioadei de raportare, în caz contrar fapta constituind contravenție. Nedepunerea în termen a declarații în prezenta cauză a fost o practică a intimatei, cu depășirea cu o mare perioadă de timp a termenului imită reprezentat de data de 25 a lunii următoare. Pentru acest motiv, instanța apreciază că în cauză nu se impune nici înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și nu pentru că legea nu ar prevedea decât sancțiunea amenzii, deoarece art. 7 alin 3 din OG nr 2/2001 prevede că „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”

Susținerea recurentei conform căreia fișa sintetică demonstrează că nu a mai fost sancționată pentru depășirea termenului de depunere nu este și nu a fost contrazisă de recurentă nici la prima instanță. Ceea ce a susținut recurenta, depunând în acest sens copiile declarațiilor fiscale aferente lunilor martie, aprilie, mai, august, septembrie 2011, este că intimata obișnuia să depună cu întârziere aceste declarații, chiar dacă nu a fost sancționată.

Față de cele anterior precizate, instanța va admite recursul declarat, va casa sentința civilă nr. 2084/05.03.2013 și în rejudecare va respinge plângerea ca nefondată

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurenta-intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G_____ cu sediul în G_____, ____________________, jud. G_____ împotriva sentinței civile nr. 2084/05.03.2013 pronunțată de Judecătoria G_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata-petentă S.C. R_____ I_____ S.R.L. cu sediul în G_____, ___________________, _____________, ___________________, având ca obiect ,, anulare proces verbal de contravenție _______/2009 nr. xxxxxxx”.

Casează sentința recurată și în rejudecare respinge ca nefondată plângerea contravențională.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29.01.2014.

Președinte Judecător Judecător

Doaranda MărăcineanuLucian C_______ C_______ C_____

Grefier,

M_______ B_______ V______

Red. C.C.

Tehnored. M.B.V. 2 ex/18.02.2014

Fond – C.M. V______