ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1129 A

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2015

Președinte E______ I______

Judecător C______ Șianțiu

Grefier I______ M_____

S-a luat în examinare apelul formulat de petentul R__ C____ împotriva sentinței civile nr. 278 din 11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare procesul-verbal de contravenție.

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat cu 20 lei, conform disp. art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, sentința atacată fiind pronunțată de Judecătoria Ineu aflată în circumscripția acestui tribunal.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, la dosar existând suficiente probe pentru soluționarea apelului, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 223 alin.3 Cod procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare în baza art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului,

Constată că prin sentința civilă nr. 278 din 11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea formulată de petentul R__ C____ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean A___ cu privire la procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx, încheiat la data 27.12.2014 de către intimat, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că din procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 27.12.2014 în localitatea Pâncota, rezultă că intimatul I.P.J. A___. i-a aplicat petentului R__ C____ sancțiunea contravențională principală constând în amendă în cuantum de 810 lei, sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile și s-a dispus măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin.1 din H.G. nr.1391/2006 și sancționată de art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002.

Se reține în fapt că în data de 27.12.2014, ora 21:51 în localitatea Pâncota, _________________________ a condus autovehiculul marca Renault cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, cu viteza de 110 km/h înregistrată cu aparatul radar montat pe autovehiculul MAI xxxxx (caseta D95).

Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție, la rubrica „mențiuni” fiind consemnat „Nu sunt de acord cu această viteză”.

Analizând procesul-verbal atacat sub aspectul legalității, prima instanță a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă reglementate sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din Ordonanța nr.2/2001 care pot fi invocate de instanță din oficiu.

Referitor la temeinicia procesului-verbal, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de validitate doar cu privire la constatările făcute cu propriile simțuri de agentul care a încheiat procesul-verbal.

Instanța a constatat că depășirea limitei legale de viteză nu intră în categoria constatărilor pe care le face un agent cu propriile simțuri și nu se bucură de prezumția de adevăr, menționată mai sus, iar în prezenta cauză operează prezumția de nevinovăție a contravenientului garantată de prevederile art.6 din Convenția europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, sarcina probei revenind agentului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalității armelor.

Cu respectarea principiilor prezumției de nevinovăție și al egalității armelor impuse de exigențele art.6 din Convenția europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, precum și a principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe.

Prima instanță a reținut că intimatul a depus la dosar Buletin de verificare metrologică nr.xxxxxxx din data de 24.03.2014 întocmit de Institutul Național de Metrologie potrivit căruia cinemometrul de control rutier tip R____ montat pe autovehiculul marca Dacia L____ cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx măsoară în regim staționar și în regim de deplasare și CD cu înregistrarea contravenției.

În declarația prezentată, martorul propus de petent C___ L_____ S____ a arătat că petentul a depășit limita legală de viteză întrucât și s-a solicitat să se deplaseze urgent pentru a exercita atribuțiile de serviciu de a asigura paza la un local (fila 51).

Prima instanță a apreciat că procesul-verbal este temeinic întocmit, întrucât intimatul a făcut dovada celor constatate în procesul-verbal de contravenție, înlăturând prezumția de nevinovăție a petentului, iar petentul nu a prezentat nici o probă pentru a dovedi o situație de fapt contrară.

În opinia judecătorului fondului, faptul că petentul trebuia să ajungă mai repede la localul unde trebuia să exercite atribuțiile de serviciu, astfel cum a arătat martorul audiat în cauză, nu justifică punerea în pericol a siguranței circulației prin depășirea limitei legale de viteză, nefiind de natură a exonera răspunderea contravențională a petentului, fapta acestuia fiind considerată contravenție potrivit disp. art. 120 alin.3 lit.e din O.U.G. nr. 195/2002.

Cu privire la sancțiunea contravențională aplicată petentului, constând în amendă în cuantum de 810 lei, instanța de fond a constatat că aceasta se încadrează în limitele legale, potrivit dispozițiilor art.120 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002, reprezentând sancțiunea legală pentru încălcare obligației ce revine unui conducător auto de a nu depăși cu mai mult de 50 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum, respectiv 50 km/h potrivit art.49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.

Astfel, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, instanța de fond a reținut că sancțiunea amenzii în cuantumul aplicat este direct proporțională cu gravitatea faptei ce rezultă din încălcarea regulilor de circulație arătate și că în mod legal a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile întrucât aceasta este stabilită de art. 120 alin.3 lit.e din O.U.G. nr. 195/2002, în consecință, fiind reținut permisul de conducere în temeiul art.111 alin.1 lit. c din O.U.G. nr.195/2002.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul R__ C____ solicitând casarea sentinței atacate pronunțată de Judecătoria Ineu, admiterea în parte a plângerii și aplicarea sancțiunii avertismentului.

Apelantul a criticat hotărârea instanței de fond arătând că instanța nu a luat în considerare toate aspectele susținute în fond în sensul că a depășit limita de viteză deoarece echipajul trebuia să se deplaseze de urgență la o intervenție.

În opinia apelantului, fapta nu prezintă pericol social grav și că nu a fost pusă în pericol siguranța circulației astfel că se justifica aplicarea unei sancțiuni cu avertisment în consens cu disp. art. 7 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța nu a avut în vedere nici faptul că depășirea limitei de viteză a avut loc în apropierea semnului care indica terminarea restricției, respectiv la ieșirea din loc Pâncota, în apropierea semnului.

Prin întâmpinarea depusă de intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, acesta a solicitat respingerea apelului ca netemeinic si nefundamentat, menținerea sentinței civile pronunțată de Judecătoria Ineu ca fiind temeinică și legală.

Intimatul a susținut că fapta petentului a existat si este încadrată juridic corespunzător, procesul verbal fiind atât temeinic cât și legal întocmit, calea de atac fiind practic un demers formal în scopul tergiversării executării sancțiunii aplicate de agentul rutier.

Astfel, apreciază intimatul că apelul este o formalitate menită de a întârzia implementarea sancțiunii aplicate în evidențele poliției rutiere.

Raportat la susținerile petentului referitoare la nulitatea procesului verbal, a susținut intimatul că prima instanță a respins motivat aceste susțineri prin prisma prevederilor art. 175 alin.1 Cod procedură civilă, nefiind în situația vreunei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin desființarea actului întocmit.

A mai susținut intimatul că alegațiile recurentului cu referire la modalitatea în care prima instanță a înțeles să administreze probatoriul la judecata în fond nu pot fi un motiv de anulare a sentinței civile, deoarece susținerile nu îndeplinesc cerințele art. 477 și urm. din Legea nr.134/2010, judecătorul fiind liber a aprecia asupra probelor existente la dosar ori asupra necesității (utilității, pertinenței, concludentei) administrării unor probe în vederea aflării adevărului, în acest caz existând suficiente elemente probatorii si asupra cărora nu planează nici o îndoială, astfel că soluția adoptată de instanța de fond este perfect legală si întemeiată.

Apreciază intimatul că judecătorul fondului, printr-o corectă și completă apreciere a probelor, a analizat punctual toate probele si în concret toate cererile apelantului și justificat a respins acțiunea acestuia în principal motivat de lipsa probatoriului în susținerea plângerii adecvat cauzei.

A susținut intimatul că fapta sancționată a fost înregistrată cu aparatura video din dotarea inspectoratului, astfel că în prezenta cauză nu interesează alegațiile apelantului, ci doar eventuale înscrisuri sau probe pertinente cauzei care să dovedească nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de judecătorul fondului.

Pentru considerentele expuse, intimatul a susținut că starea de fapt reținută în procesul-verbal este conformă cu realitatea, și se impune respingerea demersului judiciar al apelantului ca neîntemeiat.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.

Acestea fiind spuse, reține tribunalul că judecătorul primei instanțe a expus în hotărârea judecătorească pronunțată situația de fapt pe care a reținut-o pe baza probele administrate dar și motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților cu respectarea prevederilor art. 425 alin. 1) lit. b) din Noul Cod de procedură civilă.

În acest sens, just a stabilit înainte de toate judecătorul primei instanțe că procesul verbal de contravenție contestat în fața sa întrunește cerințele formale de la art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 și că deci nu se relevă cazuri de nulitate privind actul juridic sancționator, făcând finalmente o aplicare corectă inclusiv a prevederilor art. 175 din Noul Cod de procedură civilă chiar fără a aminti strict formal acest text procedural ce reglementează nulitatea condiționată și în conformitate cu care actul de procedură este lovit de nulitate numai atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată într-un alt mod decât prin desființarea acestuia, ceea ce nu este cazul în speță și numai în cazul nulităților expres prevăzute de lege vătămarea este prezumată partea interesată putând face dovada contrară, ceea ce iarăși nu este cazul în procesul de față.

Dintr-un alt punct de vedere, cu privire la temeinicia aceluiași act juridic sancționator reține tribunalul că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat în fața sa în concordanță cu prevederile art. 264 din Noul Cod de procedură civilă ce reglementează aprecierea probelor și în conformitate cu care este datoare instanța să examineze probele administrate pe fiecare în parte, dar și pe toate în ansamblul lor, iar în vederea stabilirii existenței/inexistenței faptelor pentru a căror dovedire au fost încuviințate judecătorul le apreciază în mod liber potrivit convingerii sale în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare, în speță fiind judicios aplicate aceste norme de drept procesual, atât cu referire la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, inclusiv actele de verificare metrologică a cinemometrului de control rutier utilizat de intimat respectiv înregistrarea video depusă la dosarul cauzei, cât și în ceea ce privește depoziția martorului audiat pe parcursul judecății.

Mai mult decât atât, observă tribunalul că aprecierea probei cu martorul ascultat s-a făcut de către judecătorul primei instanțe în concordanță cu prevederile art. 324 din Noul Cod de procedură civilă în conformitate cu care în aprecierea probei testimoniale este îndatorată instanța de judecată să țină seama de sinceritatea persoanei audiate și de împrejurările în care a luat cunoștință de faptele ce fac obiectul declarației respective.

În contextul celor evidențiate în aliniatele precedente ale deciziei de față și cu respectarea principiilor „prezumției de nevinovăție” și al „egalității armelor” impuse de exigențele art. 6 din CEDO dar și a „contradictorialității” și „dreptului la apărare” consacrate de legea de procedură și nu în ultimul rând cu referire și la jurisprudența CEDO ce rezidă din cauza „ Dombo Behreer B.V. împotriva Olandei” a concluzionat justificat instanța de fond că mențiunile din procesul verbal de contravenție cu privire la faptă și autorul acesteia corespund realității și în orice caz au fost probate cu succes de către partea intimată.

Astfel fiind, nu pot fi primite criticile pe care petentul le-a adus sentinței în sensul preconizat de către aceasta și care rezidă din chiar motivele căii de atac ordinare exercitată în cauză atâta timp cât există suficiente elemente probatorii în defavoarea părții petente și asupra cărora nu planează nicio îndoială și nu se pune problema, pe de altă parte, ca petentului să-i fi fost înfrântă prezumția de nevinovăție, dimpotrivă prin hotărârea judecătorească pronunțată s-a realizat justul echilibru ce trebuie să existe între aceasta și prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție, în fine numai sancțiunea avertismentului nu ar fi fost suficientă pentru atingerea scopului educativ și preventiv preconizat de către legiuitor cu prilejul edictării normelor de drept reținute în mod corect a fi fost încălcate de către petent.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul declarat de petentul R__ C____ împotriva sentinței civile nr. 278 din 11.06.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și în consecință, păstrează hotărârea atacată.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2015.

Președinte Judecător

E______ I______ C______ Șianțiu

Grefier

I______ M_____

red. C.Ș/ 03.12.2015

Thred. I M / Ex. 4/ 03.12.2015

prima instanță – judecător P________ I____ A_____

se comunică hotărârea cu

petentul - R__ C____ -A___ ________________, ___________, ______________

intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ A___ ________________ nr.17-21, jud.A___

2 _______________