R O M Â N I A
JUDECĂTORIA A_________ JUDEȚUL TELEORMAN
DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3206
Ședința publică din 30 septembrie 2015
Instanța constituită din :
Președinte : A_____ R___ D____
Grefier : N_______ P________
*********
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta ______________________ SRL, cu sediul în A_________, _____________________, ______________________________________, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 26.05.2015, încheiat de intimata I____________ de Poliție al Județului Teleorman.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că:
Instanța, în baza art. 131 N. C.pr.civ., raport la disp. OG nr.2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 255 NCPC, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, ca fiind pertinente, concludente și utile cauzei.
In temeiul art. 394 N C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A_________ la data de 03.07.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petenta ______________________ SRL, prin administrator P____ I____, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 26.05.2015, întocmit de către intimata Poliția Municipiului A_________, solicitând anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
Petenta arată că intimata a încălcat dispozițiile Legii nr. 38/2003. Apreciază că deține autorizație de transport și autorizație taxi, acestea având valabilitate la data de 19.05.2015, conform art. 11 din legea nr. 38/2003.
Chiar dacă printr-o hotărâre de consiliu local, regulamentul a fost modificat în vederea vizării autorizațiilor taxi anual, consideră ilegală sancționarea sa, deoarece, din art. 14 indice 3, pct. 3 lit. d din lege, nu a depășit termenul de valabilitate cu mai mult de 30 de zile de la viza anuală.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
Acțiunea este legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei.
În susținerea plângerii, a fost depus la dosarul cauzei originalul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 26.05.2015 (fila 4), autorizație taxi nr. 121 din 25.04.2014 eliberată de Primăria Municipiului A_________ (fila 5), autorizație de transport nr. 97/02.02.2009 eliberată de Primăria Municipiului A_________ (fila 6), autorizație taxi nr. 142 din 25.04.2014 eliberată de Primăria Municipiului A_________ (fila 7).
Petentul a solicitat instanței administrarea probei cu înscrisuri.
Intimata, legal citată, a formulat întâmpinare, prin serviciul registratură (fila 12), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, considerând-o neîntemeiată.
A arătat că, la data de 19.05.2015, orele 09.40, cu ocazia unui control în trafic efectuat pe _______________________________ Mun. A_________, au fost identificate autoturismele taxi Dacia L____, cu numerele de înmatriculare XXXXXXX și XXXXXXX, acestea neavând autorizațiile de taxi vizate pe anul 2015. Conducătorii celor două autoturisme, angajați ai petentei, au recunoscut că autorizațiile nu sunt vizate pe anul 2015 și au afirmat că i-au adus la cunoștință administratorului societății, numitul P____ I____, acest lucru, dar acesta le-a spus să își vadă de treabă. La momentul controlului, unul din conducătorii auto a luat legătura telefonic cu administratorul societății și i-a transmis acestuia să se prezinte la orele 14:00 la Poliția Municipiului A_________, cu toate documentele, însă acesta nu a dat curs invitației.
Prin adresa cu nr. xxxxx/20.05.2015, Primăria A_________ a comunicat faptul că, la data de 19.05.2015, autorizațiile taxi nr. 121 (XXXXXXX) și 142 (XXXXXXX) figurează neavizate pe anul 2015, termenul limită de obiținere a vizei anuale fiind în 28.04.2015. Administratorul societății a depus documentația incompletă la 24.04.2015. Apreciză că administratorul petentei a neglijat cu bună știință obligația de a depune documentația completă în termen util pentru a obține vizarea celor două autorizații.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile 7 și art. 55 pct. 5 lit a din Legea nr. 38/2003 și ale O.G. nr. 2/2001.
A depus la dosarul cauzei adresa nr. xxxxx/20.05.2015 a Primăriei Municipiului A_________.
Petentul nu a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimată.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat pentru petent și pentru intimată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 26.05.2015 (fila 4), încheiat de către intimata Poliția Municipiului A_________, petenta Riders P____ & P___ SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de xxxxx lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 55 pct. 5 lit. a din Legea nr. 38/2003.
S-a reținut în sarcina petentei că, la data de 19.05.2015, ora 09:40, pe ______________________________ executat curse de transport în regim de taxi cu auto Dacia L____ nr. XXXXXXX și XXXXXXX, fără a avea autorizațiile de taxi vizate pe anul 2015. Autoturismele menționate au fost găsite în trafic.
Administratorul a fost invitat la poliție cu documentele, dar nu s-a prezentat.
În drept, potrivit art. 7 din Legea nr. 38/2003, ,,(1) Transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se execută numai de către transportatori autorizați, care dețin autorizații taxi valabile, în cazul transportului în regim de taxi, sau copii conforme valabile, în cazul transportului în regim de închiriere, eliberate în condițiile prezentei legii, pentru fiecare autovehicul utilizat.``
Verificând legalitatea procesului-verbal, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 și având în vedere decizia nr. XXII/19 martie 2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
De asemenea, plângerea contravențională este introdusă de petent în termenul prevăzut de lege, de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal.
Cazurile de nulitate absolută sunt strict și limitativ prevăzute, și se regăsesc doar în cuprinsul art.17 din OG 2/2001, în toate celelalte situații poate interveni doar nulitatea relativă, și pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca petentul să dovedească că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acestuia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal”.
Or, instanța constată lipsa unui caz de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție.
În privința temeiniciei actului atacat, trebuie subliniat că fapta sancționată contravențional potrivit legislației interne are caracter penal în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, instanța europeană statuând în mod expres că scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare duc la concluzia că în cauză sunt aplicabile garanțiile specifice materie penale
Potrivit OG nr.2/2001, amenda contravențională este distinctă de acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de săvârșirea faptei contravenționale, având deci un caracter sancționator și preventiv. În consecință, rezultă cu certitudine că procedura contravențională reglementată de OG nr.2/2001 poate fi asimilată procedurii penale din perspectiva art.6 din Convenție, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului. Așadar, în privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției acuzatului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (CEDO, Salabiaku c. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic c. Suedia).
Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (CEDO, Bosoni c. Franței).
Ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale să ofere reclamantului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. (CEDO, Decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011 în cauza I___ P__ c. României)
Instanța europeană a mai statuat că în cazul în care petentul nu dorește administrarea altor probe decât cele prezente la dosarul cauzei s-a expus în mod conștient riscului de a fi „condamnată” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, pe care chiar ea l-a depus la instanță, și care se bucura de o prezumție de temeinicie care putea fi răsturnată. (Hotărârea din data de 3 aprilie 2012 în cauza N_______ G_______ c. României).
În favoarea intimatei operează prezumția instituită prin art. 249 C.proc.civ privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art. 249 C.proc.civ are insă un caracter relativ care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară.
Avem așadar de a face cu două prezumții legale, ambele cu caracter relativ, câte una în favoarea fiecărei părți, iar pentru a asigura echilibrul procesual dintre ele, urmează ca fiecare dintre ele să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.
În cauza de față, dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, contravenție care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței - instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Dispozițiile invocate de petent, respectiv art. 14 ind. 3 alin. (2) din Legea nr. 38/2003, potrivit cu care ,,Autorizația de transport poate fi retrasă în următoarele situații: d) transportatorul autorizat a depășit termenul de valabilitate a autorizației de transport cu mai mult de 30 de zile și nu a solicitat atribuirea vizei în termen`` nu au relevanță în cauză, acestea vizând strict situația în care autorizația de transport poate fi retrasă, nu situația în care aceasta este nevalabilă pentru fiecare autoturism utilizat, situație care intervine odată cu expirarea vizei pentru anul anterior.
Or, petenta, în susținerea procesului-verbal atacat, a făcut, prin adresa cu nr. xxxxx/20.05.2015 a Primăriei A_________ dovada faptului că, la data de 19.05.2015, autorizațiile taxi nr. 121 (XXXXXXX) și 142 (XXXXXXX) figurează neavizate pe anul 2015, termenul limită de obiținere a vizei anuale fiind în 28.04.2015.
De asemenea, mai rezultă că administratorul societății a depus documentația incompletă, la 24.04.2015, pentru obținerea vizei anuale. Totodată, autoritatea de autorizare din cadrul Primăriei Mun. A________ a informat în scris transportatorul privind completarea documentației pentru obținerea vizei anuale.
Prin urmare, instanța constată că petenta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, deși proba îi incumba, potrivit art. 249 N.C.proc.civ., și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal și temeinic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite.
Cu atât mai mult, petenta, deși avea posibilitatea îndreptării conduitei sale pe parcursul procesului, prin obținerea autorizațiilor taxi vizate pe anul 2015, nu a făcut acest lucru.
În consecință, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentă împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din 26.05.2015, astfel că va menține dispozițiile procesului-verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta ______________________ SRL, cu sediul în A_________, _____________________, ____________, ________________________, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 26.05.2015, încheiat de intimata I____________ de Poliție al Județului Teleorman – Poliția Municipiului A_________.
Menține procesul-verbal atacat.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Calea de atac se depune la Judecătoria A_________.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.09.2015.
Președinte, Grefier,
A_____ R___ D____ N_______ P________
Red. Tehnored. /A.R.D/19.10.2015
Comunicat 2 ex.19.10.2015
grefier
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025