R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 1219

Ședința publică din data 15 octombrie 2015

Instanța constituită din:

P_________: C_______ I______

JUDECĂTOR : N_____ G_______

JUDECATOR : R____ C_________ M_______ F____

GREFIER : C_______ E____ M_______

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta – intimata C_____, cu sediul în București, ______________. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2830 din data de 14.02.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata ___________________, cu sediul în București, F____ A_____, nr. 2, sector 6.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care învederează instanței că recursul este motivat.

Instanța față de actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare pe cererea de recurs.

TRIBUNALUL

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petenta ___________________ a solicitat, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Drumuri Naționale din România SA, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxxxx/31.01.2012, întocmit de către intimată.

În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esență, că procesul verbal contestat este nul, întrucât nu poartă semnătura agentului constatator.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001.

În dovedirea plângerii petenta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Intimata, deși a fost legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei, dar a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal atacat.

Prin sentința civilă nr. 2830 din data de 14.02.2013, Judecătoria Ploiești a admis plângerea și a dispus anularea procesului verbal contestat și, pe cale de consecință, a exonerat petenta de plata amenzii aplicate prin acesta, înlăturând totodată și obligația acesteia de achitare a tarifului de despăgubire în valoare de 412,61 lei stabilită prin procesul-verbal anulat urmând a fi restituite petentei eventualele sume achitate în baza procesului verbal menționat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal _________ nr. xxxxxxx/31.01.2012 s-a reținut în sarcina petentei că în data de 23.08.2011, vehiculul categoria B cu număr de înmatriculare XXXXXX a circulat pe DN1, în localitatea Românești din județul Prahova, fără a deține rovinietă valabilă.

Pentru fapta comisă, petenta a fost sancționată contravențional, în conformitate cu prevederile art. 8 din OG nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă contravențională în cuantum de 750 lei, întocmindu-se procesul verbal menționat, prin care petentul a fost obligat și la plata unui tarif de despăgubire în valoare de 412,61 lei.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost ea modificată prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, “procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1" (fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă).

Instanța urmează să aibă în vedere prev. art. 15 alin. 2 din Constituție, care consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii și potrivit cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.

Având în vedere aceste aspecte, instanța constată că, în cauza de față, între momentul constatării faptei contravenționale și momentul în care procesul-verbal poate fi pus în executare, a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de a doua este mai favorabilă, sub aspectul termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contravențională.

Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, instanța constată că legea contravențională mai favorabilă sub acest aspect retroactivează, procesele-verbale încheiate anterior intrării sale în vigoare fiind supuse condiției de legalitate a fi întocmite și comunicate în termen de 30 de zile de la data constatării faptei.

Față de motivele anterior expuse, având în vedere că fapta reținută în sarcina petentei a fost constatată în data de 23.08.2011, iar procesul verbal de constatare și sancționare a acesteia a fost întocmit la data de 31.01.2012, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, instanța reține că la data întocmirii actului administrativ atacat răspunderea contravențională a petentei era prescrisă.

În raport de această concluzie, instanța consideră că nu se mai impune analizarea motivelor de fapt și de drept invocate de către petentă în susținerea plângerii.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs înregistrat în data de 17.07.2015 C_____ SA solicitând respingerea plângerii contravenționale în totalitate. În motivare a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că Legea nr. 144/2012 a instituit un alt termen de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale, respectiv termenul de 30 de zile de la data constatării contravenției.

Intimata a arătat că potrivit art.13 alin.1 din O.G.2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, termen legal de prescripție respectat de C.N.A.D.N.R. în prezenta cauză.

A mai arătat că potrivit dispozițiile art.14 alin.1 din O.G.2/2001 „executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”, prevederi legale respectate de intimată.

Din interpretarea prevederilor de mai sus rezultă că la apariția Legii nr.144/xxxxx intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de trecere de 30 de zile de la data constatării contravenției nu se poate încheia alte procese verbale , limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile și în nici un caz, art.9 alin.3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

Analizând actele dosarului și motivele de recurs invocate, tribunalul reține că Legea nr. 144/2012 a modificat termenul de prescripție a aplicării sancțiunii, având caracterul unei legi contravenționale mai favorabile sub acest aspect, care retroactivează.

În acest sens, potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Conform art. 14 alin. 1, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.

Pe de altă parte, art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/ 2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012, prevede că procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1.

Comparând prevederile normei speciale cu cele ale legii generale în materie contravențională, se constată că, dacă în ceea ce privește termenul de comunicare a procesului-verbal de sancționare, nu sunt diferențe esențiale, respectiv 30 de zile, față de 1 lună, referitor la termenul de aplicare a sancțiunii amenzii, acesta diferă semnificativ, respectiv 30 de zile, față de 6 luni.

Cum în legea specială nu sunt prevăzute expres sancțiunile care intervin în cazul nerespectării acestor termene, devin aplicabile dispozițiile normei generale, respectiv prescripția aplicării și cea a executării sancțiunii amenzii contravenționale.

Tribunalul apreciază că, pe lângă interdicția încheierii altor procese verbale de sancționare în intervalul celor 30 de zile ulterioare momentului comunicării unui prim astfel de act sancționator, legea nouă a impus și un termen special de prescripție a sancționării contravenționale, de 30 de zile, de la momentul constatării contravenției și până la întocmirea procesului verbal de contravenție.

În acest sens, nu se poate vedea care a fost rațiunea legiuitorului la modificarea O.G. nr. 15/ 2002, în cazul în care, raportat la norma generală, s-ar fi schimbat doar termenul de comunicare a procesului-verbal de sancționare, de la 1 lună la 30 de zile.

În ceea ce privește momentul constatării faptei, raportat la specificul acestei contravenții, tribunalul reține că, potrivit art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/ 2002, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Totodată, potrivit art. 11 alin. 1 din Ordinul nr. 769/ 2010, constatarea contravențiilor prevăzute la art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, se efectuează cu ajutorul mijloacelor tehnice, parte a SIEGMCR, care, conform alin. 2 lit. b, pot fi dispozitive amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, respectiv sisteme de camere video, fixe sau mobile și care au rolul de a identifica, în regim static ori dinamic, numărul de înmatriculare al vehiculului, în vederea interogării bazei de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul verificat.

A___. 3 stipulează că, în cazul utilizatorilor români, dacă se constată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute la alin. 2 lit. b, lipsa rovinietei valabile pentru vehiculul verificat, în baza datelor privind utilizatorul acestuia furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția regim permise de conducere și înmatriculare vehicule, personalul abilitat aplică sancțiunea și încheie procesul-verbal de constatare a contravenției. Conform alin. 5 procesul-verbal de constatare a contravenției prevăzut la alin. 3 se încheie ulterior, în lipsa contravenientului.

Potrivit alin. 7 procesul-verbal de constatare a contravenției, încheiat conform alin. 3 sau 6, se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.

Sintetizând aceste dispoziții legale, tribunalul reține că, în cazul comiterii contravențiilor incriminate de O.G. nr. 15/ 2002, atunci când sunt utilizate sisteme de camere video amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, ca în cauza de față, constatarea abaterii se face în momentul folosirii respectivului dispozitiv, care identifică numărul de înmatriculare al vehiculului, și, prin interogarea bazei de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul verificat, se poate stabili lipsa rovinietei.

Ulterior acestui moment, în baza datelor privind utilizatorul autovehiculului, furnizate de Ministerul Administrației și Internelor, se aplică sancțiunea și încheie procesul-verbal de constatare a contravenției.

Față de specificul modalității de constatare a unor astfel de abateri, având în vedere și modificările legislative survenite, tribunalul apreciază că momentul constatării faptei este cel al utilizării dispozitivului omologat, când se realizează captura fotografică a autovehiculului, moment de la care agentul constatator are obligația ca, în termen de 30 de zile, să obțină datele utilizatorului acestuia furnizate de Ministerul Administrației și Internelor și să încheie actul sancționator, în cazul depășirii acestui termen survenind prescripția aplicării sancțiunii contravenționale.

În aceeași măsură, după cum, noua lege contravențională, modificând condițiile de tragere la răspundere, prin modificarea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii, are caracterul unei legi mai favorabile, ea este pe deplin aplicabilă în cauză.

Față de cele de mai sus, instanța de control judiciar constată că deoarece procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.

Având în vedere cele expuse, față de normele legale incidente, în baza art.. 312 alin.(1) C. pr. civ., instanța va respinge, ca neîntemeiat, recursul formulat de apelanta - intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, în contradictoriu cu intimatul - petent împotriva sentinței civile nr. 2830 din data de 14.02.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta – intimata C_____, cu sediul în București, ______________. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2830 din data de 14.02.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata ___________________, cu sediul în București, F____ A_____, nr. 2, sector 6, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 octombrie 2015.

PREȘEDINTE,

C_______ I______

JUDECĂTORI,

N_____ G_______

R____ C_________ M_______ F____

GREFIER,

C_______ E____ M_______

RED. CI / TEHNORED.CEM

2EX/ 26.10.2015

d.f. XXXXXXXXXXXXX- Jud. Ploiești

j.f. – A____ G_____