Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2016:381.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 11/2016

Ședința publică de la 12 Ianuarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A____ M______ M________

Judecător M_____ D______ I_____

Grefier C______ P___

Pe rol judecarea apelului privind pe apelantul B_____ H_________ V_____ și pe intimatul I.P.J. D___, formulat împotriva sentinței civile nr. 8390 din 17 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria C______.

La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei a răspuns av. A____ P_________ pentru apelant, lipsind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constatându-se dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului.

Av. A____ P_________ pentru apelant a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea de plata amenzii și înlăturarea măsurilor complementare.

INSTANȚA

Asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8390 din 17 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria C______ s-a respins plângerea formulată de B_____ H_________ împotriva procesului verbal scria CP nr. xxxxxxx din data de 17.09.2014.

Împotriva sentinței nr. 8390/17.06.2015 pronunțate de Judecătoria C______ pe care consider nelegală și netemeinică a formulat apel B_____ H_________, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot sentinței în sensul admiterii acțiunii, anularea procesului verbal de contravenții exonerarea de plata amenzii și înlăturarea măsurilor complementare.

În motivare, a arătat că, în procesul verbal atacat nu se arată unde au înregistrat această viteză, pe ce drum/tronson drum, arătându-se doar că era în localitate, ceea ce echivalează cu lipsa descrierii faptei contravenționale, împrejurare ce se sancționează cu nulitatea absolută a procesului-verbal în conformitate cu art. 17 din OG. nr. 2/2001.

Astfel, aparatul radar era unul mobil, aflat pe autoturismul MAI xxxxx, ce rula pe sensul opus sensului său de mers, în afara localității iar înregistrarea radar a fost efectuată într-o curbă, la limita localității, așa cum se observa în înregistrarea foto.

De asemenea, consideră că procesul verbal atacat este lovit de nulitate pentru nerespectarea condițiilor de formă obligatorii la încheierea procesului verbal întrucât nu s-a utilizat modelul prevăzut în anexa 1D.

La stabilirea vitezei de deplasare trebuia să se țină seama de viteza rezultată în urma luării considerație a erorii tolerate pentru măsurarea vitezei, conform pct. 3.1 privind Cerințe metrologice din NORMA DE METROLOGIE LEGAL NML 021 - 05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)"

A dovedit, cu martorul audiat, starea de fapt reala legata de locul săvârșirii presupuse contravenții si ca, de asemenea, purta centura de siguranța. In ceea ce privește martorul asistent, a solicitat să se observe ca nu este consemnat nici un martor.

În subsidiar solicită schimbarea în parte a sentinței apelate și aplicarea sancțiunii avertismentului și înlăturarea măsurii de suspendare a permisului de conducere.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data 17.09.2014, s-a reținut în sarcina petentului că, în data de 17.09.2014, ora 10,01 a condus autoturismul VW cu nr. XXXXXXXXX, pe DN 6 R______, în localitate, cu viteza de 103 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto MAI xxxxx. Nu a purtat centura de siguranta.

Referitor la pretinsele cauze de nulitate ale actului de contravenție - lipsa descrierii faptei, întrucât nu se menționează tronsonul de drum - art. 17 din O.G. 2/2001 prevede că doar „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal” se sancționează cu nulitate absolută – reprezintă cazuri de nulitate relativă, care nu pot atrage desființarea actului decât în ipoteza în care s-ar aduce dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată în altă modalitate. Or, apelantul nu a prezentat nici o dovadă că i-ar fi fost cauzată vreo vătămare în acest mod, acesta având posibilitatea să conteste actul de contravenție și să prezinte în fața instanțelor judecătorești – Judecătorie și Tribunal - toate probele pe care le considera necesare pentru a dovedi că situația de fapt descrisă de agentul constatator nu corespunde realității. Mai mult, contravenția fost descrisă în cuprinsul procesului-verbal, indicându-se și locul săvârșirii acesteia, respectiv, DN 6 R______, în localitate.

Referitor la faptul că nu a fost menționat în cuprinsul actului un martor care să confirme săvârșirea contravenției, disp. art. 19 alin. 1 din O.G. 2/2001 statuează că "În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor", neexistând obligația pentru agentul constatator de a indica vreun martor care să ateste săvârșirea faptei de către contravenient.

Cât privește susținerea că procesului-verbal nu ar fi fost încheiat conform anexei 1 D prevăzută în Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, instanța reține că, într-adevăr, potrivit art. 181 alin. (1) din HG nr. 1391/2006, "În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul".

În speță, procesul-verbal a fost încheiat pe formularul standard (Anexa 1A), însă actul de contravenție atacat conține toate mențiunile cerute de legiuitor, inclusiv mențiunile speciale prevăzute în Anexa nr. 1D, respectiv ________________ radar care a înregistrat viteza autovehiculului condus de apelantul-petent.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).

In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice , iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A_____ c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).

Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.

Ținând seama că, în dosarul Judecătoriei C______, se află la filele 18 fotografiile în care apare înregistrat autoturismul condus de recurentul-petent (care certifică faptul că vehiculul rula cu viteza de 103 km/h), iar la fila 17 se află dovada de verificare metrologică a cinemometrului de control rutier tip R____ _________ 110 montat pe autoturismul marca Dacia L____ având nr. de înmatriculare MAI34607 (care atestă faptul că respectivul aparat fusese verificat metrologic în data de 19.03.2014 și funcționa la parametrii optimi, rezultatul verificării fiind valabil un an), în mod corect prima instanță a constatat că situația de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție este conformă realității, astfel încât, în mod legal și temeinic, apelantul-petent a fost sancționat contravențional.

Apelantul-petent nu a prezentat nicio dovadă care să conducă la concluzia că aparatul radar care a măsurat viteza automobilului pe care-l conducea ar fi funcționat în mod defectuos, ci încearcă să acrediteze ideea că instanța de fond ar fi trebuit să scadă din viteza indicată de cinemometru 3 km, dând eficiență prevederilor art. 3.1.1. din NML 021-05/2005, care statuează că: "pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează numai în regim staționar, eroarea maximă tolerată este de: + 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h";

Or, deși există posibilitatea ca radarul radar care a măsurat viteza autovehiculului pe care-l conducea intimatul-petent sa fi fost afectat de o eroare maximă de + 3 km/h, nu există nici un temei juridic pentru ca instanța de fond să considere – în mod automat -, că marja de eroare nu putea fi decât în defavoarea conducătorului auto.

De altfel, verificarea cerințelor cuprinse în N.M.L. 021-05 se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, marja de eroare tolerată nefiind aplicată la utilizarea propriu-zisă a cinemometrelor. Astfel, atunci când utilizează aparatele radar la măsurarea vitezei autoturismelor aflate în trafic, agenții constatatori înscriu în actele de contravenție valoarea efectivă indicată de cinemometre, fără a adăuga sau a scădea un anumit nr. de km.

Prin urmare, dubiul invocat de petent nu are un caracter rezonabil - respectiva calitate fiind esențială pentru a atrage aplicarea principiului "in dubio pro reo" (orice dubiu profită pârâtului - astfel încât, în mod corect, prima instanță a apreciat că nu este judicios a presupune că petentul a circulat cu o viteză inferioară celei de 103 km/h, această posibilitate pur teoretică neputând fi primită în absența unor probe sau cel puțin a unor indicii temeinice că aparatul radar ar fi măsurat viteza în mod eronat și că respectiva eroare ar fi constat în măsurarea unei viteze mai mari – și nu mai mici -, decât cea reală.

Cu privire la declarația martorei audiate, Tribunalul apreciază că, în mod corect a fost înlăturată de către prima instanță, fiind contrazisă de celelalte probe din dosar, respectiv planșele foto depuse de către intimat. Astfel, din planșe se poate observa cu ușurință că petentul se afla în localitate, cât și faptul că acesta nu purta centura de siguranță.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul – verbal.

Cu privire la cererea recurentului de înlocuire a sancțiunii contravenționale cu avertisment, potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" , iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".

Instanța consideră că agentul constatator a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 la individualizarea sancțiunii. Astfel, ținând seama de gradul de pericol social relativ ridicat al faptei săvârșite – conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu o viteză de 103 km/h pe un sector de drum cu limita de 50 km/h - instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, aceasta din urmă nefiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, acela de a determina recurentul-petent să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.

prevederi din Art. 196 din capitolul VII, sectiunea 2, subsectiunea 1 (Regulament din 2006) la data 01-dec-2006 pentru Art. 102 din capitolul VII

Art. 196
(1) Conducatorului de autovehicul sau tramvai, depistat în trafic încalcând o norma rutiera pentru care se dispune sanctiunea contraventionala complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce si care prezinta la control dovada înlocuitoare a permisului de conducere retinut pentru o fapta savârsita anterior, aflata în termenul de valabilitate, i se retine dovada prezentata si i se elibereaza o noua dovada, a carei valabilitate nu poate depasi termenul de valabilitate al primei dovezi.
(2) Daca cea de-a doua fapta este una dintre cele prevazute la art. 102 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, politistul rutier elibereaza titularului permisului o dovada înlocuitoare fara drept de circulatie.
(3) Dovada înlocuitoare a permisului de conducere, retinuta în conditiile prevazute la alin. (1), se trimite la serviciul politiei rutiere al judetului care îl are în evidenta pe contravenient, împreuna cu raportul de retinere.
Art. 197
(1) Permisul de conducere al unei persoane declarate inapta din punct de vedere medical de catre o institutie medicala autorizata se retrage de catre serviciul politiei rutiere pe raza caruia îsi desfasoara activitatea medicul de familie care are în evidenta persoana respectiva.
(2) Seful serviciului politiei rutiere dispune retragerea permisului de conducere si îl pastreaza la sediul unitatii pâna la încetarea cauzelor pentru care a fost retras. în situatia în care conducatorul de autovehicul sau tramvai are domiciliul ori resedinta pe raza altui judet, seful serviciului politiei rutiere care a dispus masura tehnico-administrativa trimite permisul de conducere la serviciul politiei rutiere din judetul care îl are în evidenta, împreuna cu un raport de retragere.

Pentru aceste considerente, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 N. C.pr.civ. și va respinge apelul formulat, ca fiind neîntemeiat

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul privind pe apelantul B_____ H_________ V_____, cu domiciliul ales la Cabinet av. A____ P_________, cu sediul în C______, _________________. 14, ___________. 2. apt. 2, jud. D___ și pe intimatul I.P.J. D___, cu sediul în C______, ___________________, jud. D___, formulat împotriva sentinței civile nr. 8390 din 17 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria C______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2016.

Președinte, A____ M______ M________		Judecător, M_____ D______ I_____
	Grefier, C______ P___

Red. 4 ex/22.01.2016

AMM/C.P.

Ianuarie 2016

Jud. fond RMT