Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Codul operatorului de date personale: 4481

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 198/Rca/2013

Ședința publică de la 18 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE - M_____ S____

Judecător - C_____ G_______ I______

Judecător - G______ E____ V_____

Grefier - G_______ A_____

Pe rol judecarea recursului în materia contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul C_____ A_____, cu domiciliul în G_____, __________________, județul G_____, împotriva Sentinței civile nr.5844/09.09.2012 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului B_____, cu sediul în B_____, ________________________.10-12, județul B_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul C_____ A_____ și intimatul I.P.J.B_____.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză este la primul termen de judecată, recursul a fost declarat în termen, motivat, cererea este scutită de plata taxei de timbru și timbru judiciar, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

T R I B U N A LU L

Asupra recursului civil de față:

Prin sentința civilă nr.5844/09.09.2012 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-a dispus respingerea plângerii contravenționale formulate de petentul C_____ A_____ împotriva procesului verbal de contravenție _______ nr. xxxxxxx/27.09.2012 întocmit de intimatul I____________ de Poliție al Județului B_____.

Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx întocmit de intimată la 27.09.2012 (fila 4), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 971 lei (4+9 puncte amendă), reținerea permisului de conducere pentru 30 de zile și reținerea certificatului de înmatriculare – art.100 alin.3 lit. e), pentru încălcarea art.120 alin.1 lit.i din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002 aprobat prin HG nr.1391/2006 (în continuare regulament), respectiv art.103 alin.1 pct.35 pentru încălcarea art.148 pct.11 din regulament, reținându-se că la data de 27.09.2011, ora 16:55, petentul a condus autoturismul marca OPEL cu nr.TX2845XB pe DN 2B, iar la intersecția cu DJ 202B s-a angajat în depășirea unui autotractor care tracta două remorci, încălcând marcajul simplu continuu și intrând pe sensul opus de mers pentru efectuarea manevrei; de asemenea, autoturismul avea folii de culoare neagră pe geamurile laterale față și spate.

Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului, dar acesta a refuzat să semneze, agentul constatator consemnând că petentul are de făcut obiecțiuni, dar refuză să semneze; conducătorul auto se afla singur în mașină. Procesul-verbal i-a fost comunicat la data de 10.10.2011.

În drept, conform art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 alin.7 și art.17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Sub acest aspect, petentul a susținut că nu au fost respectate prevederile art.19 alin.2 din OG nr.2/2001, acreditând ideea că la rubrica „martor” a semnat de fapt celălalt agent constatator din moment ce la locul faptei nu era nici un martor, solicitând identificarea martorului. Instanța a reținut că rolul martorului asistent este acela de a confirma refuzul petentului de a semna ori împrejurarea că acesta nu poate să semneze. Instanța a constatat că în cauză petentul nu neagă că ar fi refuzat să semneze, recunoscând faptul că procesul-verbal a fost încheiat în prezența sa, la momentul în care a fost oprit în trafic. De altfel, petentul a depus și dovada de comunicare a procesului-verbal, de unde rezultă în mod clar că acesta nu a primit copie de pe acesta la momentul opririi în trafic, refuzând să semneze.

Nulitatea procesului-verbal ar fi putut să intervină, în condițiile prevăzute de art.105 alin.2 teza I C.proc.civ., doar în măsura în care a) actul este întocmit cu nerespectarea formelor legale sau de un funcționar necompetent; b) s-a pricinuit părții o vătămare și c) vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Din interpretarea per a contrario a tezei finale a art.105 alin.2 rezultă că, în măsura în care nu este o nulitate expresă, ci una virtuală (astfel cum este și cea de la art.19 alin.2), cel care o invocă trebuie să dovedească o vătămare. În cauză însă, petentul nu a invocat vreo vătămare. Chiar dacă agentul constatator ar fi semnat la respectiva rubrică, pentru a atesta că petentul refuză să semneze, petentului nu i s-ar fi adus vreun prejudiciu, din moment ce nu contestă refuzul de a semna. Rolul martorului din procesul-verbal este acela de a atesta o asemenea împrejurare, iar nu acela de a relata împrejurările în care s-a comis fapta cu privire la care este posibil să nu cunoască nici un element de fapt.

În ceea ce privește mențiunea din procesul-verbal cum că petentul era singur în mașină, instanța nu a apreciat-o ca fiind un motiv de nelegalitate; instanța i-a oferit petentului posibilitatea să dovedească contrariul prin ascultarea celor care se aflau cu petentul în mașină; oricum, nu se înțelege care este relevanța acestei mențiuni cu privire la săvârșirea sau nu a faptei. Din audierea martorilor, instanța a apreciat că într-adevăr aceștia se aflau în mașină, însă în egală măsură instanța a considerat că agentul, din cauza foliilor negre aplicate pe geamurile laterale ale autovehiculului (contravenție cu privire la care petentul nu invocă absolut nici un motiv de netemeinicie sau nelegalitate), nu a observat alte persoane.

Petentul a învederat de asemenea instanței că agentul constatator nu a putut să-i indice locul în care s-a săvârșit contravenție. Din acest punct de vedere, instanța, văzând procesul-verbal, a constatat că locul săvârșirii contravenției este mai mult decât suficient de bine individualizat, respectiv DN 2B, la intersecția cu DJ 202B. Din acest punct de vedere, susținerile petentului sunt neîntemeiate.

Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, prin art.120 alin.1 lit.i din Regulament, se interzice depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus […]. De asemenea, potrivit art.100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2001, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: […] e) nerespectarea regulilor privind depășirea.

În legătură că cea de-a doua contravenție, potrivit art.148 pct.11 din Regulament, se interzice conducătorului de autovehicul să aibă aplicate folii sau tratamente chimice pe parbrize, lunetă ori pe geamurile laterale, care restrâng sau estompează vizibilitatea, atât din interior, cât și din exterior, cu excepția celor omologate și certificate, prin marcaj corespunzător, de către autoritatea competentă, faptă ce constituie contravenție potrivit art.103 alin.1 pct.35 și sancționată cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu reținerea certificatului de înmatriculare. În privința acestei din urmă sancțiuni nu se invocă niciun aspect de nelegalitate.

Instanța a constatat că, prin raportare la descrierea faptelor din procesul-verbal, acestea au fost corect încadrate în textele legale sus-menționate, sancțiunile fiind de asemenea legal aplicate, în funcție de limitele prevăzute de lege (art.98 alin.4 lit.b, art.100 alin.3 lit.e, respectiv art.98 alin.4 lit.d, art.112 alin.1 lit.l).

Referitor la temeinicia procesului-verbal, petentul precizează în esență că fapta nu există, deoarece nu a depășit pe linia continuă, iar pe o distanță de cel puțin 5 km nu exista nici un marcaj continuu, nici în față, nici în spate.

Având în vedere că agentul constatator a observat, prin propriile simțuri, săvârșirea faptei imputate petentului, instanța a apreciat drept neverosimile susținerile petentului și a martorilor audiați. Instanța a considerat că aceștia sunt evident părtinitori; astfel, deși petentul nu învederează faptul că a fost oprit abia după câțiva kilometri de la săvârșirea faptei, martorii declară același lucru, cu precizie (ceea ce ridică semne de întrebare), că după 10 min din momentul în care petentul a depășit mașina de poliție au auzit sirenele și au fost opriți. Nici petentul și nici martorii nu se referă la tractorul cu două remorci ce apare la descrierea faptei în procesul-verbal, deși instanța apreciază că, în măsura în care se invocă netemeinicia ar fi trebuit ca petentul să arate că nu a depășit un asemenea vehicul sau că, deși l-a depășit, nu a încălcat linia continuă sau că nu a intrat pe sensul opus de mers. Lipsa oricărui comentariu în acest sens este încă un motiv pentru care instanța a apreciat ca neverosimile cele alegate de petent și de martori.

Pe de altă parte, martora precizează că nu a observat dacă petentul a depășit sau nu linia continuă, iar martorul arată că nu a văzut vreo linie continuă; este greu de crezut că un pasager poate avea o atât de mare atenție asupra drumului pentru a putea spune cu exactitate că nu a văzut nicio linie continuă pe o distanță de 7-9 km de la săvârșirea faptei (deși, cum am arătat, petentul nu a învederat faptul că a fost oprit abia după câțiva km de la săvârșirea faptei);

Prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul nu este una absolută, ci relativă. Or, în cauză, instanța a apreciat drept credibile cele consemnate de agentul constatator. Nu există niciun indiciu că acesta, în calitate de agent al statului, ar fi acționat cu rea-credință, consemnând fapte nereale sau că ar fi avut vreun interes în sancționarea petentului.

În ceea ce privește cealaltă contravenție, petentul nu a invocat vreun motiv de netemeinicie.

În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentului o amendă în cuantum de 871 lei, 268 lei pentru fapta contestată, de minimul prevăzut de art. 98 alin.4 lit.b din OUG nr.195/2002 și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, respectiv 603 lei pentru fapta necontestată, de asemenea minimul prevăzut de art.98 alin.4 lit.d din ordonanță, precum și reținerea certificatului de înmatriculare (art.112 alin.1 lit.l).

Având în vedere elementele prevăzute de art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001, instanța a considerat că petentul a pus în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic prin efectuarea depășirii pe linia continuă, riscând ca din sens opus să apară un autoturism.

În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a respins plângerea, ca neîntemeiată și a menținut procesul-verbal, ca fiind legal și temeinic întocmit.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs recurentul C_____ A_____ care a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât nu a avut în vedere probele administrate în apărare.

A mai susținut recurentul că în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare proba testimonială administrată de el considerând că aceștia ar fi părtinitori.

A mai învederat recurentul că deși i s-a imputat săvârșirea contravenției într-un anumit loc procesul verbal a fost încheiat la o distanță de 7-8 km.

Recurentul precizează că hotărârea recurată prezintă o ________ greșeli materiale.

Recurentul a solicitat admiterea recursului și modificarea soluției adoptate de către prima instanță în sensul admiterii plângerii sale contravenționale. În subsidiar acesta a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Legal citată intimata nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la termenul fixat de către instanța de recurs pentru a-și preciza poziția procesuală.

Recursul nu este fondat.

Obligatia instantei de a-si motiva hotararea adoptata, consacrata legislativ in dispozitiile art. 261 c.p.c, are in vedere stabilirea in considerentele hotararii a situatie de fapt expusa in detaliu, incadrarea in drept, examinarea argumentelor partilor si punctul de vedere al instantei fata de fiecare argument relevant si, nu in ultimul rand, rationamentul logico-juridic care a fundamentat solutia data.

Aceste cerinte legale, impuse de insasi cerinta infaptuirii justitiei, au fost respectate de instanta de fond, iar faptul ca solutia adoptata il nemultumeste pe recurent nu poate inlatura rationamentul logico-juridic clar explicitat si intemeiat pe considerente de drept. Greselile materiale invocate de recurent nu pot constitui motiv de recurs neavand relevanta asupra soltiei juridice

In cauza motivarea hotararii recurate raspunde tuturor exigentelor legale deoarece examineaza efectiv apararile si sustinerile partilor, explicand in termeni accesibili situatia de fapt si dezlegarea in drept statuata de instantaIn ceea ce priveste solicitarea petentului de a i fi inlocuita amenda contraventionala cu avertisment tribunalul apreciaza ca in mod corect instanta a considerat ca fapta petentui de a depasi pe marcajul pietonal prezinta pericol social prin aceea ca pune in pericol siguranta celorlalti participanti la trafic.

Analizand hotararea atacata tribunalul retine ca nu exista motive de ordine publica care sa fie invocate din oficiu hotararea instantei de fond fiind legala, iar sub asepctul temeinicie nu s-a invocat nici un motiv care sa fi avut in vedere de instanta de control judiciar .

Avand in vedere aceste considerente, tribunalul apreciaza ca recursul este nefondat urmand ca in temeiul disp art 312/1 c.p.c sa il respinga ca atare si sa mentina hotatarea instantei de fond ca fiind temeinica si legala.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul C_____ A_____, cu domiciliul în G_____, __________________, județul G_____, împotriva Sentinței civile nr.5844/09.09.2012 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului B_____, cu sediul în B_____, ________________________.10-12, județul B_____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 18 aprilie 2013

Președinte, M_____ S____	Judecător, C_____ G_______ I______	Judecător, G______ E____ V_____
	Grefier, G_______ A_____

Red. C.G.I______

Dact. S.M.. 19 Aprilie 2013

Jud.fond-V_______ M____