Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – plângere contravențională –

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 60

Ședința publică din 13 ianuarie 2016

Președinte: N______ D_____ C_______

Judecător: O_________ G_______

Grefier: Vințilă C______ B_____

Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul I____ M_____ A_____, cu domiciliul în mun. Suceava, _____________________. 20, ____________, ____________, jud. Suceava, CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 1156 din 12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, ______________. 9, județul Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic P_______ E____ A___ pentru intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, lipsă fiind apelantul I____ M_____ A_____.

Procedura este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța constată că la dosar a fost depusă taxa de timbru judiciar în sumă de 20 lei (fila 7 dosar) și, constatând că nu mai sunt chestiuni prealabile de pus în discuție, acordă cuvântul la dezbateri.

Consilier juridic P_______ E____ A___, pentru intimat, solicită respingerea apelului, pentru motivele dezvoltate pe larg în întâmpinarea de la filele 10 - 11 dosar.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 1156 din 12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul I____ M_____ A_____, cu domiciliul în mun. Suceava, _____________________. 20, ________________________________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 18.09.2014 de către intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, _______________. 9, jud. Suceava, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 18.09.2014, petentul I____ M_____ A_____ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 900 lei, iar ca măsură complementară i-a fost reținut permisul de conducere pe o perioadă de 90 de zile, agentul constatator reținând că la data de 18.09.2014, în jurul orelor 14.30, acesta a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe raza localității DN 17 Poiana Stampei, cu viteza de 103 km/h. Abaterea a fost înregistrată cu aparatul radar Autovision _________ 447 montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx ce aparține I.P.J. Suceava, aparat radar care a fost verificat metrologic, conform copiei după verificarea metrologică a aparatului radar nr. xxxxxxx/01.04.2014 (fila 39).

S-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, republicată.

În conformitate cu art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”.

Conform art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, republicată, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: lit. e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”.

Instanța de fond a reținut că petentul a semnat actul de sancționare, iar la rubrica „alte mențiuni” a consemnat că nu are mențiuni.

Conform dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 18.09.2014, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Verificând forma procesului verbal de contravenție din perspectiva criticilor petentului, instanța a reținut că potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Totodată, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 republicată, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Potrivit acestei anexe, în cazul în care contravenția a fost înregistrată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, procesul-verbal de contravenție trebuie să cuprindă rubrica „fiind înregistrat cu", rubrică ce impune menționarea unor date apte să identifice aparatul radar.

Referitor la critica petentului privind încheierea procesului-verbal de contravenție pe un alt formular (anexa 1A) decât cel prevăzut de lege (anexa 1D), instanța a apreciat că această practică a organului constatator de a folosi un alt formular decât cel prevăzut de lege îl poate vătăma pe petent numai ca urmare a mențiunilor suplimentare pe care formularul anexa 1D le are față de celălalt formular, în speță fiind vorba de mențiunea privind datele de identificare a aparatului radar

Această mențiune are ca scop asigurarea posibilității ca, ulterior încheierii procesului-verbal de contravenție și în cadrul unei eventuale contestații cu privire la acesta, instanța să poată verifica, la cererea petentului, dacă înregistrarea contravenției a fost făcută cu un aparat radar ce corespunde cerințelor prevăzute de art. 4.4 din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, potrivit cărora măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere numai dacă acestea au fost verificate metrologic și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.

Aceste exigențe sunt îndeplinite în cauză, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție fiind menționat că înregistrarea vitezei a fost efectuată cu aparatul radar _________ 447 montat pe autospeciala MAI xxxxx.

Astfel, instanța de fond a înlăturat ca nefondată critica petentului referitoare la nerespectarea modelului anexa 1D, dreptul său la apărare nefiind vătămat prin neutilizarea acestui formular.

Raportat la susținerea petentului în sensul că intimatul nu a depus dispozitivul zilei de 18.09.2014 care să ateste dirijarea operatorului radar pe segmentul respectiv de drum, instanța de fond a reținut că nici acest aspect nu este relevant, întrucât polițistul, în calitate de agent constatator, conform art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002, nu acționează în trafic în baza unui ordin de serviciu, acesta având nu doar dreptul, ci și obligația de a constata și sancționa faptele contravenționale comise la regimul rutier, în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. 1 pct. 10 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române. De asemenea, conform art. 179 din HG 1391/2006, poliția rutieră poate acționa pentru prevenirea și constatarea unor încălcări ale normelor privind deplasarea în siguranță pe drumurile publice, a tuturor participanților la trafic, polițistul rutier având ca atribuție principală tocmai constatarea și aplicarea sancțiunilor în cazul contravențiilor aflate în competența sa. Rezultă astfel că, tocmai legea abilitând polițistul rutier să acționeze în sensul arătat, nu este necesară existența, în plus, a unui ordin de serviciu care să prevadă aceeași abilitare pentru un anumit membru al poliției rutiere.

Instanța a apreciat, astfel, că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de legalitate.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța de fond a reținut faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).

Având în vedere aceste principii, instanța de fond a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

În prezenta cauză, instanța de fond a constatat că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina petentului I____ M_____ A_____ prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, împrejurările reținute în procesul-verbal fiind susținute de probele administrate.

Astfel, din probele administrate reiese că viteza autoturismului condus de petent, de 103 km/h, a fost înregistrată cu mijloc tehnic montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx ce aparține IPJ Suceava.

Cinemometrul utilizat este verificat metrologic conform art.109 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, fiind autorizat să efectueze înregistrări în regim staționar și de deplasare (buletin de verificare nr. xxxxxxx/01.04.2014, cu valabilitate 1 an – fila 39), iar agentul constatator este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului de rutier și de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor (atestat fila 39).

Instanța nu a reținut apărarea petentului privind incidența marjei de eroare în măsurarea vitezei, deoarece respectarea acesteia și precizia cinemometrului se stabilesc numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model (omologare) și verificărilor metrologice periodice. Cerințele menționate nu se aplică în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, în condiții normale de utilizare. Această concluzie rezultă din aceea că erorile maxime tolerate sunt cuprinse în Capitolul 3.1 „Cerințe metrologice” din N.M.L. nr.021-05 (aprobată prin Ordinul B.R.M.L. nr.301/2005, publicat în M.O. nr. 1.102 bis/7.12.2005) și nu în Capitolul 3.3 referitor la „Cerințe tehnice de funcționare cu caracter general”.Or, dacă marjele precizate anterior se aplicau în funcționarea propriu-zisă a aparatelor radar, ar fi existat prevederi corespunzătoare în capitolul referitor la utilizarea lor.

Instanța a reținut că fotografiile depuse la filele 33-37 cuprind toate mențiunile prevăzute de art.3.5.1 din NML 021-05/07.12.2005, iar, contrar susținerilor petentului, din succesiunea lor cronologică rezultă că autovehiculul din prima fotografie este același cu cel pus în evidență clar în fotografia 5, respectiv autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX. Or, în fotografia nr.1, acesta a fost înregistrat circulând cu viteza de 103 km/h.

Analizând imaginile foto, precum și înregistrarea video (fila 40), s-a putut constata, fără echivoc, faptul că autoturismul depistat de aparatul radar se afla în interiorul localității, pe marginea șoselei observându-se existența caselor.

În consecință, instanța a reținut că prezumția de nevinovăție a petentului a fost răsturnată de către intimat care a depus probe tehnice din care reiese comiterea faptei așa cum este reținută în procesul verbal atacat, iar la constarea abaterii au fost respectate toate normele legale incidente.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.

Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

În acest sens, s-a reținut că fapta săvârșită de petent este sancționată de art. 102 alin.3 OUG nr. 195/2002, republicată, cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (de la 9 la 20 puncte-amendă, iar un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Astfel, instanța de fond a apreciat ca agentul constatator a procedat în mod corect la individualizarea acestei sancțiuni, ținând cont de împrejurările concrete ale faptei și de persoana contravenientului, fapta de a depăși viteza legală cu 53 km/h, în interiorul unei localități, într-un interval orar în care traficul nu este degajat, având un grad de pericol social ridicat, ce justifică menținerea sancțiunii aplicate.

Prin raportare la criteriile prevăzute în art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, pericolul social ridicat al faptei nu permite aplicarea avertismentului și nici reducerea sancțiunii contravenționale, având în vedere că agentul constatator a aplicat o sancțiune spre minimul special prevăzut de lege.

Tot prin raportare la gradul de pericol social ridicat și în vederea preîntâmpinării săvârșirii altor fapte interzise de lege și înlăturării stării de pericol generată de conducerea pe drumurile publice cu depășirea limitei de viteză, instanța de fond a considerat că se impune menținerea și a sancțiunii complementare.

Pentru aceste motive, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul I____ M_____ A_____ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 18.09.2014 de către intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava.

Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel, în termen legal, petentul I____ M_____ A_____.

În motivare, a arătat că procesul verbal a fost încheiat potrivit modelului prevăzut de exemplarul nr. 2 și nicidecum conform anexei nr. 1D, astfel după cum era cerința imperativă a textului de lege, ceea ce atrage după sine nelegalitatea acestuia, și pe cale de consecință, nulitatea absolută.

Un alt motiv de apel a fost faptul că instanța de fond nu a făcut nici un fel de referire la solicitarea apelantului de a se înainta o adresă către Institutul Național de Metrologie Legală, nesocotind această solicitare cu totul.

De asemenea, instanța de fond trebuia să aprecieze că măsurarea vitezei autoturismului condus de apelant face dovada absolută până la limita minimă de la care începe eroarea de măsurare.

În procesul verbal contestat nu este specificat sensul de mers pe care circula apelantul și pe care a fost oprit.

În înregistrarea video și în planșele foto depuse la dosar apar două autovehicule, astfel încât nu se poate ști care dintre cele două rula cu viteza înregistrată de aparatul radar.

De asemenea, buletinul de verificare metrologică și atestatul de operator radar sunt total neinteligibile, probabil intimatul încercând să ascundă niște lipsuri grave.

Prin întâmpinarea formulată intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.

În primul rând a fost invocată excepția nulității cererii de apel ca nesemnată.

Față de motivele de apel, s-a arătat că sentința atacată este legală și temeinică, instanța a analizat motivele de legalitate, iar sub aspectul temeiniciei raportat la întreg materialul probator, a confirmat fapta reținută în sarcina petentului, acesta nefăcând dovada respectării dispozițiilor legale. Instanța a analizat acțiunea petentului, inclusiv prin prisma practicii C.E.D.O. în materie contravențională, concluzionând în mod corect că sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptei contravenționale. Mai mult decât atât, procesul verbal, prin el însuși, reprezintă un mijloc de probă a situației de fapt, cuprinzând constatările unui funcționar public, abilitat în mod expres de lege să facă aceste constatări.

S-a menționat faptul că aparatul radar măsoară vitezele în regim staționar și în regim de deplasare, conform Buletinului de verificare metrologică eliberate de Laboratorul de metrologie, document care corespunde prevederilor înscrise în nNorma de Metrologie Legală 021 – 05 din 23.11.2005, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța are competența de a aprecia numai asupra îndeplinirii de către aparatele tehnice de măsurare a criteriilor legale care le fac apte a fi utilizate în efectuarea măsurătorilor de interes public. În eventualitatea în care s-ar pune în discuție realitatea valorii absolute a vitezei înregistrate de aparat, s-a precizat că Poliția nu are competența de a emite judecăți, singura instituție căreia i-ar putea reveni sarcina întocmirii unei expertize tehnice fiind cea a expertului tehnic judiciar, asistat cel puțin de un expert parte din cadrul Biroul Român de Metrologie Legală.

Potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Pe cale de consecință, s-a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală și implicit sancțiunea complementară.

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc. civilă, Tribunalul reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 18.09.2014, petentul I____ M_____ A_____ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 900 lei, iar ca măsură complementară i-a fost reținut permisul de conducere pe o perioadă de 90 de zile, agentul constatator reținând că la data de 18.09.2014, în jurul orelor 14.30, acesta a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 17, pe raza localității Poiana Stampei, cu viteza de 103 km/h. Abaterea a fost înregistrată cu aparatul radar Autovision _________ 447 montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI xxxxx ce aparține I.P.J. Suceava, aparat radar care a fost verificat metrologic, conform copiei după verificarea metrologică a aparatului radar nr. xxxxxxx/01.04.2014 (fila 39).

S-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002, republicată.

În mod corect instanța de fond a reținut că sub aspectul legalității procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate absolută care să poată fi invocate de instanță din oficiu.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat se are în vedere jurisprudența CEDO care în cauza Ozturk contra Germaniei, a statuat că: „distincția dintre contravenții si infracțiuni existenta în legislația interna a unora dintre statele semnatare ale convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție, a acuzațiilor în materie penala”, iar în cauza A_____ contra României s-a reținut că:”acuzația adusă petentului este o acuzație penala în sensul convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravenționala de prezumția de nevinovăție, care a fost instituita cu scopul de a proteja indivizii fata de posibilele abuzuri din partea autorităților” motiv pentru care sarcina probei în procedura contravenționala desfășurata în fata instanței de judecata revine în primul rând organului constatator și nu petentului. Totuși, în aceeași cauza (A_____ contra României) s-a recunoscut dreptul oricărui sistem juridic de a cunoaște prezumții de fapt si de drept, însa în materie penala, acestea nu pot sa depășească limite rezonabile.

În mod constant, jurisprudența națională a creat o prezumție relativă de veridicitate a mențiunilor cuprinse în procesul verbal de contravenție întocmit cu respectarea cerințelor de forma prevăzute de OG nr. 2/2001 .

Tribunalul reține că din probele administrate, respectiv înregistrarea video, nu s-a demonstrat dincolo de orice îndoială existența faptelor, respectiv că autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX a circulat la data de 18.09.2014, pe DN 17, pe raza localității Poiana Stampei, cu viteza de 103 km/h.

Aceasta întrucât deși viteza s-a măsurat cu aparatul radar (cinemometru) omologat și verificat metrologic, înregistrarea video depusă la dosar nu susține temeinicia faptei prevăzute de art. 108 al.1 lit. d pct.3 din O.G. nr.195/2002 reținute în sarcina petentului în condițiile în care inițial la ora 14:30:45,frame 6073, la T este menționată viteza 59km/h, iar la F apare o viteză diferită și anume 103km/h .Ulterior la 14.30:45, frame 6087 apare la T viteza de 595km/h ,iar la F viteza 89km/h..Totodată se observă că se deplasau simultan mai multe vehicule.

Aceste împrejurări, sunt apreciate de instanță ca dincolo de limitele rezonabile ale prezumțiilor de fapt recunoscute chiar de jurisprudența românească în materie și de care face vorbire CEDO în cauza A_____ contra României și, făcând aplicarea principiilor „in dubio pro reo” (dubiul profita învinuitului) și „in dubio quod minimum in dubio quod mitrius” (în caz de îndoiala se ia în considerare ceea ce este mai puțin împovărător), Tribunalul conchide că organul constatator nu a probat, fără dubiu, săvârșirea contravenției de către apelant.

În consecință cum din probele administrate în prezenta cauză nu rezultă cu certitudine că apelantul ar fi săvârșit la data de 18.09.2014 contravenția reținută în sarcina sa în procesul verbal de constatare a contravenției contestat,iar cum dubiul îi profită petentului,va admite apelul, iar în baza art. 480 al.2 C.proc.civ. va schimba în tot sentința civilă nr. 1156/12.12.2014pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, va admite plângerea și va anula procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 18.09.2014.

Totodată va dispune restituirea sumei de 405 lei achitată cu chitanța locală nr. 8821 D___ 2014 din 19.09.2014 reprezentând jumătate din minimul amenzii.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Admite apelul declarat de petentul I____ M_____ A_____, cu domiciliul în mun. Suceava, _____________________. 20, __________________________, jud. Suceava, CNP xxxxxxxxxxxxx, împotriva sentinței civile nr. 1156 din 12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, ______________. 9, județul Suceava..

Schimbă în tot sentința civilă nr. 1156/12.12.2014pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei.

Admite plângerea .

Anulează procesul verbal ________ nr. xxxxxxx din 18.09.2014.

Dispune restituirea sumei de 405 lei achitată cu chitanța locală nr. 8821 D___ 2014 din 19.09.2014 reprezentând jumătate din minimul amenzii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător, Grefier, N______ D_____ C_______ O_________ G_______ Vințilă C______

Red. O.G.

Judecător fond: S_________ L.R.

Tehnored. V.C. 4 ex. 22.02.2016