R O M A N I A

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECTIA A-II-A CIVILĂ, DE C_________ AD-TIV SI FISCAL

DECIZIA NR. 447/R/2014DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 19 martie 2014

Președinte: T________ I____- judecător

B______ M______ L______ - judecător

I___ I___ E____ - judecător

B___ A______ E____ - grefier

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul petent V_____ I__ B_____ împotriva sentinței civile nr. 4675/28.11.2013, pronunțată de Judecătoria D___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzelor nu se prezintă niciuna din părți deși au fost legal citate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra recursului civil de față constată:

Prin Sentința civilă nr. 4675/28.11.2013 pronunțată de Judecătoria D___ în dos. nr. XXXXXXXXXXXXX s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul V_____ I__ B_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, împotriva procesului verbal de contravenție _______.P. nr. xxxxxxx încheiat la data de 1 octombrie 2012.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin procesul verbal contestat petentului i s-a aplicat o amendă contravențională de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 120 lit. i și h din anexa 1 la HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 reținându-se în sarcina acestuia că în data de 01.10.2012, în timp ce conducea autoturismul marca SKODA cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, pe DN 76, a efectuat manevra de depășire a unui autovehicul peste marcajul dublu continuu, în zona de acțiunea a indicatorului „depășirea interzisă”.

Verificând legalitatea procesului verbal potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța a constatat că au fost respectate dispozițiile legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută.

Pe fondul cauzei, s-a avut în vedere că actul de constatare a prezumției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, că aceste prezumții sunt acceptate și prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu singura condiție de a se respecta anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe și concludente. Deși instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil, susținerile acestuia, cum că nu a comis fapte reținută în sarcina sa, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborate cu declarațiile petentului.

S-a mai reținut că fapta săvârșită de petent a fost înregistrată cu aparatul radar, iar din planșele foto depuse de intimat rezultă în mod clar că petentul a efectuat depășirea unui alt vehicul pe segmentul de drum având marcaj longitudinal dublu pe axul drumului.

Împotriva hotărârii pronunțate, în termen, petentul V_____ I__ B_____ a declarat recurs, solicitând modificarea acesteia în sensul anulării procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii contravenționale și pe cale de consecință redobândirea dreptului de a conduce.

În motivarea recursului s-a susținut că instanța în mod greșit a respins motivul de anulare a procesului verbal de contravenție constând în faptul că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce nu respectă dispozițiile legale, nefiind aplicată în funcție de gravitate care trebuie apreciată în concret în funcție de împrejurările producerii faptei, deoarece abaterea reținută nu a pus în pericol circulația rutieră și nici nu s-a ținut cont de argumentul că autovehiculul care a fost depășit avea o viteză sub limita legală.

În final, s-a mai susținut că motivarea este în vădită disonanță atât cu principiile juridice fundamentale cât și cu jurisprudența Curții Constituționale și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului. Sarcina probei vinovăției contravenției aparține organului administrativ, iar prezumția relativă de legalitate de care se bucură procesul verbal a fost răsturnată prin simpla contestare a acestuia. Totodată, recurentul a apreciat că în mod greșit a fost respinsă plângerea contravențională doar pe baza planșelor foto și a buletinului de verificare metrologică.

În drept au fost invocate disp. art. 304 pct.7, 8, 9 din C.pr.civ.

Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru.

Prin întâmpinare formulată, intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara a solicitat respingerea recursului.

Analizând hotărârea atacată, raportat la motivele invocate, instanța reține următoarele:

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și ca urmare procesul verbal de contravenție trebuie să respecte cerințele formale ale unui act de acuzare. Cu toate acestea, prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal de contravenție este acceptată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu singura condiție ca petentul să se bucure de o prezumție de vinovăție și de dreptul la apărare. Aceste prezumții nu au caracter absolut, iar prezumția simplă a veridicității operează doar până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal. Totodată, persoana sancționată poate să uzeze de orice mijloc legal de probă pentru a dovedi împrejurarea că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității.

În același sens, potrivit deciziei nr. 580/2008 a Curții Constituționale, plângerea îndreptată împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției urmează anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul verbal de contravenție.

În speță, astfel după cum în mod corect a reținut instanța de fond, deși petentul a susținut că nu a comis fapta pentru care a fost sancționat, nu a adus nici o probă în sprijinul afirmațiilor sale. Dimpotrivă, chiar din cuprinsul motivelor de recurs rezultă implicit că petentul a comis fapta, respectiv că a efectuat depășirea autoturismului marca Ford, argumentând că aceasta „avea o viteză sub limita legală, circulând cu mai mult de 10 km/oră sub limita legală pentru acel sector de drum”. Or această apărare nu poate fi avută în vedere, neînlăturând caracterul contravențional al faptei.

În plus, intimatul a dovedit fapta, din planșele fotografice depuse la dosar, rezultând fără putință de tăgadă că depășirea a fost efectuată în curbă și trecând peste marcajul linie continuă. Deși la dosar au fost depuse acte privind omologarea și verificarea metrologică a aparatului radar, aceste aspecte exced cauzei, nefiind în prezența unei contravenții constând în depășirea limitei de viteză, ci a unei depășiri neregulamentare, confirmate de planșele foto.

Cu privire la individualizarea sancțiunii, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în mod pe deplin justificat apreciind că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei comise, întrucât prin manevra efectuată contravenientul a pus în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.

Ca urmare, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.

Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul introdus de către recurentul-petent V_____ I__ B_____ împotriva sentinței civile nr. 4675/2013 pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 19.03.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

Tãnãsescu IrinaBuligan M______ LilianaIoja I___ E____

GREFIER,

B___ A______ E____

T.I./B.A.E. – red. 2 ex.

17.04.2014

-jud. fond – R____ M__________