Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. xxxxx

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.10.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: S_____ B____

GREFIER: A________ M_______

Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe petentul B_______ S____ C_________ și pe intimata Direcția G_______ de Poliție a Municipiului București – Brigada de Poliție Rutieră, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 19.10.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea petentului de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 26.10.2015, când a hotărât următoarele:

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.04.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, contestatorul B_______ S____ C_________ a formulat, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – Brigada Rutieră, plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx/24.04.2015, prin care a fost constatată și sancționată contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002.

În motivarea cererii, petentul a învederat că intimata a constatat prin procesul-verbal că „a condus auto XXXXXXXX (Porsche) sub influența băuturilor alcoolice, fiind testat cu aparatul DRAGER ________. ARUB – 0778, iar la poziția xxxxx a indicat o valoare de 0,35 mg/l alcool pur”.

Petentul a considerat netemeinic și nelegal procesul-verbal contestat, deoarece, așa cum a menționat și în actul sancționator, a consumat două pahare de vin cu 3 ore înainte de a fi oprit de echipajul de poliție. Astfel, aceste pahare de vin au fost consumate în timpul serii, ultimul pahar fiind terminat în jurul orei 9:30, în timpul mesei de seară. Petentul a arătat că niciun moment în această perioadă și nici după, până la momentul testării, nu i-au fost alterate în niciun fel capacitățile de gândire, vedere sau de coordonare a mișcărilor. La rubrica obiecțiuni a făcut mențiune despre cantitatea de alcool consumată, întrucât știa că această cantitate de alcool, consumată în timpul mesei, raportat la greutatea și înălțimea sa, nu îl influențează în niciun fel după o perioadă de 3 ore.

Petentul a menționat că agentul constatator i-a adus la cunoștință faptul că se poate prezenta la IML pentru recoltarea probelor biologice, însă, având în vedere ora târzie și faptul că a doua zi trebuia să se prezinte la serviciu de dimineață, a hotărât să nu solicite recoltarea de probe biologice. A mai arătat că, întrucât a fost nesigur de rezultate evidențiate de aparatul utilizat de către agentul constatator, a doua zi a solicitat și a obținut mai multe informații legate de rezultate acestor aparate și de posibilitatea existenței alcoolului în corp în condițiile în care menționate, concluzia fiind, având în vedere perioada de timp scursă de la consum și până la testare, că rezultate indicate de aparatul utilizat au fost eronate.

În ceea ce privește valabilitatea rezultatelor aparatului utilizat și condițiile pe care acesta trebuie să le îndeplinească, petentul a învederat că aparatele folosite pentru măsurarea alcoolului în aerul expirat sunt de două feluri: etilometre și etiloteste.

Conform art. 2 din Anexa Ordinului nr. 120/2005 privind aprobarea Normei de Metrologie legală NML nr. 012-05 „Etilometre” emis de Biroul Român de Metrologie Legală, etilometrul este mijlocul de măsurare destinat măsurării automate a concentrației masice de etanol în aerul alveolar expirat de către o persoană, iar etilotestul este mijlocul de detecție care semnalează prezența etanolului în aerul alveolar expirat și, în cazul în care furnizează informații de măsurare, acestea nu sunt considerate suficient de exacte, astfel încât să asigure garanțiile necesare pentru constituirea de probe judiciare privind consumul de alcool.

Petentul a arătat că singurele aparate reglementate de legislația noastră și care pot fi omologate și verificate metrologic, drept urmare, ale căror rezultate pot constitui mijloace de probă, sunt etilometrele.

Petentul a învederat că singurul aparat de măsurare a alcoolului din aerul expirat prevăzut în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal este etilometrul. Astfel, pentru ca acest aparat să poată fi utilizat, acesta trebuie să dețină aprobarea de model, verificarea metrologică inițială și verificarea metrologică periodică la 1 an. Petentul a menționat că în această listă nu este inclus și etilotestul, acesta neconstituind un aparat verificat de către B.R.M.L.

Conform art. 88 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/xxxxx, stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. Astfel, agentul constatator este obligat a utiliza, în vederea stabilirii concentrației de alcool în aerul expirat, un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, tocmai pentru înlăturarea oricărei erori cu ocazia controlului.

Petentul a învederat că în procesul-verbal de contravenție încheiat agentul constatator nu a menționat dacă aparatul utilizat este un etilometru sau un etilotest, în acest din urmă caz, dat fiind că B.R.M.L. a stabilit că rezultatele acestuia nu sunt concludente, rezultatul testării nu poate face dovada săvârșirii contravenției.

În drept, au fost invocate prevederile O.U.G. nr. 195/2002, R.A.O.U.G. nr. 195/2002, Norme și instrucțiuni B.R.M.L.

În susținerea cererii, petentul a depus, în original: proces-verbal ________ nr. xxxxxxx/24.04.2015 (fila 5) și, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: dovada ________ nr. xxxxxxx (fila 5), carte de identitate (fila 7).

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanței depuse la dosar (fila 8).

La data de 13.05.2015, respectiv 19.05.2015, prin serviciul registratură, petentul a depus precizările solicitate de instanță la care a atașat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: notă de plată (fila 19), carte de identitate (fila 27).

La data de 15.06.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, la data de 24.04.2015, petentul a condus auto XXXXXXXX (Porsche) sub influența băuturilor alcoolice, fiind testat cu aparatul DRAGER ________. ARUB – 0778, iar la poziția xxxxx a indicat o valoare de 0,35 mg/l alcool pur.

Astfel, potrivit art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune.

Intimata a învederat că procesul-verbal îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.

Intimata a precizat că, la momentul încheierii procesului-verbal, petentul și-a recunoscut fapta, prin mențiunea consemnată în rubrica special desemnată a procesului-verbal: „am consumat 2 pahare de vin acum 3 ore.”

Motivul pentru care procesul-verbal prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie este încrederea în faptul că organul emitent (agentul în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. De asemenea, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.

Astfel, în sistemul de drept român, contravenția este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică în mod necesar dovedirea pretențiilor ridicate de cel care le afirmă, în acest sens fiind și Decizia nr. 319A/19.06.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. xxxxx/299/2013.

Totodată, în sistemul european de protecție a drepturilor omului, fapta este calificată și ca fiind acuzație în materie penală, Curtea Europeană a Drepturilor Omului făcând aplicarea unor criterii de delimitarea în materia civilă (hotărârea A_____ contra României, cauza W.S. contra Poloniei). Astfel, sancțiunea aplicată pentru contravenția săvârșită nu implică conotații pe care petentul le-ar suporta în aceeași măsură precum o pedeapsă penală, în cazul de față aflându-ne în prezența unei contestații civile, petentul având sarcina probei potrivit dreptului comun, respectiv art. 249 C.pr.civ., conform căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

De altfel, prin Decizia nr. 83/08.03.2002 a Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile O.G. nr. 2/2001 sunt în deplină în concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. Totodată, Curtea a arătat că O.G. nr. 2/2001 respectă atât procedural, cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenția și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

De asemenea, intimata a solicitat să se aibă în vedere faptul că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă, cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a precizat că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.

Astfel, procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind contravenientului, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., iar, potrivit art. 270 C.pr.civ., „înscrisul autentic face deplina dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”.

Având în vedere cele prezentate, intimata a solicitat amendarea petentului pentru introducerea cu rea-credință a plângerii în temeiul art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pr.civ.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.

În susținerea întâmpinării, intimata a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: rezultat alcotest (fila 68).

La data de 21.07.2015, prin serviciul registratură, petentul a depus răspuns la întâmpinare.

La data de 18.09.2015, prin serviciul registratură, petentul a depus, în original, opinie expertală extrajudiciară (fila 84).

La data de 15.10.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: buletin de calibrare (fila 96).

Instanța a încuviințat, pentru petent, proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorilor T___ F_____ G_____ și S_______ A_____ (declarații – filele 97 și 98) iar, pentru intimată, proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/24.04.2015 (fila 5) contestatorul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 cu amendă în cuantum de 875,5 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile.

În sarcina contestatorului, s-a reținut că, la data de 24.04.2015, ora 00:30, pe ___________________________. Ceasornicului, a condus auto XXXXXXXX (Porsche) sub influența băuturilor alcoolice, fiind testat cu aparatul DRAGER ________. ARUB – 0778, iar la poziția xxxxx a indicat o valoare de 0,35 mg/l alcool pur.

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, instanța reține că petentul nu a invocat nici nerespectarea unor condiții de formă sancționate cu nulitatea relativă a procesului-verbal.

Totodată, instanța constată că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, în raport de probele administrate în cauză, situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității.

Astfel, potrivit art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune.

Instanța reține că persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, iar persoana sancționată are posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt.

Instanța apreciază că prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate nu este încălcată prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, având în vedere și posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, astfel încât se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.

Instanța reține că petentul a fost testat cu aparatul aparatul etilotest marca DRAGER ________. ARUB – 0778, ce a fost calibrat la data de 14.07.2014 (buletin de calibrare – fila 96).

Așa cum rezultă din art. 2 din Anexa la Ordinul nr. 120/2005 privind aprobarea Normei de Metrologie legală NML nr. 012-05 „Etilometre”, etilotestul este mijlocul de detecție care semnalează prezența etanolului în aerul alveolar expirat și, în cazul în care furnizează informații de măsurare, acestea nu sunt considerate suficient de exacte, astfel încât să asigure garanțiile necesare pentru constituirea de probe judiciare privind consumul de alcool.

Potrivit art. 88 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

De asemenea, instanța reține că, așa cum prevede art. 88 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, stabilirea prezenței alcoolului în aerul expirat sau testarea preliminară a prezenței în organism a unor substanțe psihoactive se face de către poliția rutieră, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate.

Coroborând toate aceste dispoziții legale, instanța constată că identificarea alcoolului în aerul expirat se face cu mijloace certificate, în timp ce măsurarea concentrației de alcool se face cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

Având în vedere dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, instanța apreciază că pentru stabilirea contravenției reținute în sarcina petentului nu sunt necesare operațiuni de măsurare, fiind suficiente doar operațiunile de stabilire a prezenței alcoolului în aerul expirat. Astfel, spre deosebire de infracțiunea prevăzută de art. 336 C.pen., în cazul contravenției, legea nu condiționează existența acesteia din urmă de depășirea unei valori-prag, motiv pentru care rezultatul măsurătorii nu prezintă niciun fel de relevanță.

Pe cale de consecință, instanța apreciază că în cauză nu era necesară testarea petentului cu un mijloc verificat metrologic (etilometru), agentul constatator procedând în mod legal la întocmirea procesului-verbal de contravenție pe baza testării făcute cu etilotestul (fila 68), mijloc pentru care se efectuase calibrarea anuală.

Așa cum rezultă din declarațiile martorilor T___ F_____ G_____ și S_______ A_____ (fielele 97 și 98), în seara zilei de 23.04.2015, petentul a consumat băuturi alcoolice. De altfel, însuși acesta recunoaște acest fapt în plângerea contravențională formulată.

Instanța nu poate avea în vedere opinia expertală extrajudiciară depusă la dosar (fila 84), deoarece aceasta se bazează pe simple presupuneri ale medicului legist, în condițiile în care, la momentul controlului efectuat de agentul rutier, petentul se afla sub influența băturilor alcoolice, aparatul DRAGER indicând prezența alcoolului în aerul expirat.

Având în vedere că din probele propuse de petent nu rezultă că, la momentul efectuării testării, acesta nu prezenta urme de alcool în organism, instanța reține că declarațiile martorilor și opinia expertală extrajudicială nu sunt prin ele însele susceptibile să înlăture prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat, motiv pentru care urmează să le înlăture.

Deși petentul a susținut că nu i-au fost alterate în niciun fel capacitățile de gândire, vedere sau de coordonare a mișcărilor, instanța reține că acest fapt nu are nicio relevanță, deoarece fapta constituie contravenție chiar în lipsa existenței unei stări de ebrietate a conducătorului auto.

Pe cale de consecință, instanța constată că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că, în mod corect, a fost reținută în sarcina contestatorului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002.

În ceea ce privește legalitatea sancțiunii aplicate, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantum minim respectă dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, având în vedere și necesitatea respectării regulilor minime de circulație rutieră pentru a nu pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, conducători auto sau pietoni, petentul nefăcând dovada unor împrejurări care să justifice diminuarea amenzii sau aplicarea sancțiunii avertismentului.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat a fost legal și temeinic întocmit, și, pe cale de consecință, urmează a respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea formulată de contestatorul B_______ S____ C_________, cu domiciliul în București, ________________________, _____________, ____________, ________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimata Direcția G_______ de Poliție a Municipiului București – Brigada de Poliție Rutieră, cu sediul în București, _______________________. 9-15, sector 3, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.10.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

S_____ B____ A________ M_______

Red./Thred.: SB

4ex/27.10.2015