DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 2860

Ședința publică din data de 18.11.2015

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE : G_______ S____

JUDECĂTOR : R_____ B______

GREFIER : I____-M____ B_______

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta V__ L____ Consulting SRL împotriva sentinței civile nr. xxxxx din data de 28.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei de ședință, a răspuns apelanta, prin consilier juridic, care depune delegație de reprezentare la dosarul cauzei, lipsind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, tribunalul acordă cuvântul asupra apelului.

Având cuvântul, apărătorul apelantei solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat și modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului-verbal de constatare a contravenției. Cu privire la excepția prescripției, arată că astfel cum s-a menționat și în cuprinsul cererii de apel, instanța a constatat că procesul-verbal a fost comunicat în anul 2014, apelanta considerându-se în termen de a contesta procesul-verbal, însă în considerentele hotărârii se reține faptul că nu este prescrisă totuși și necomunicată la trei ani distanță față de săvârșirea faptei contravenționale. Prin urmare, solicită a se constata că s-a prescris conform OG nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii contravenționale. Depune la dosarul cauzei copia Deciziei nr. 6 în dosarul nr. 14/2014, în cuprinsul căreia se reține faptul că nu se mai pot reține sancțiunile contravenționale pe suport de hârtie, dacă acestea nu sunt semnate de către agentul constatator. Arată că, astfel cum reiese de la dosarul cauzei, procesul-verbal de contravenție a fost semnat electronic, nefiind conform RIL Înaltei Curți de Casație și Justiție încheiat în mod legal, sancțiunea aplicabilă în acest sens fiind nulitatea absolută.

Tribunalul reține cererea de apel spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Deliberand constata ;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 la data de 09.07.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta V__ L____ CONSULTING S.R.L a contestat procesul-verbal de contravenție ___________ R11 NR. xxxxxxx /30.03.2011 încheiat de către C.N.A.D.N.R. S.A. – CESTRIN, solicitând anularea acestuia .

În fapt, petenta a arătat că a fost sancționată cu suma de 250 lei pentru că a circulat la data de 6.11.2010, ora 14,07 pe DN 5KM 28+120M , cu auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, aparținând acesteia, fără a deține rovinietă valabilă.

A susținut, în esență, că procesul verbal este nul pentru lipsa semnăturii agentului constatator. Totodata invoca prescriptia dreptului de a aplica sanctiunea contraventionala, potrivit art.14 alin 1 din OG 2/2001.

Plângerea contravențională a fost motivată în drept pe disp. OG nr.2/2001 și OG nr.15/2002 .

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Prin sentinta civila nr. xxxxx din data de 28.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost respinsa ca neintemeiata plangerea contraventionala, dar si exceptia prescrierii dreptului de a aplica sanctiunea.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut ca prin procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/30.03.2011, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250,00 lei, în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că a circulat la data de 6.11.2010, ora 14,07 pe DN 5KM 28+120M , cu auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX , aparținând acesteia, fără a deține rovinietă valabilă.

S-a reținut că procesul-verbal a fost încheiat pe baza filmării prezentate în planșa foto nr. xxxxxx-xxxxxxxxxx-xxxxxxx, iar acesta a fost întocmit la sediul intimatei fiind generat și semnat electronic de agentul constatator I____ S______.

În conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și cu principiul preeminenței dreptului, verificând mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, instanța a reținut că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2011 sub sancțiunea nulității absolute: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

In ceea ce priveste prescriptia dreptului de a aplica sanctiunea contraventionala, instanta a constatat ca potrivit art 13 din OG 2/2001 „ Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei. Ori, in speta fapta a fost savarsita la 6.11.2010 iar sanctiunea a fost aplicata la data de 30.03.2011 data la care a fost emis procesul verbal de contraventie, asadar in interiorul termenului de prescriptie de 6 luni de la savarsirea faptei.Totodata , potrivit art 14 din acelasi act normativ” Executarea sanctiunilor contraventionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii ori, acesta a fost comunicat contravenientei in data de 12.04.2011, -f 30, asadar cu respectarea termenului prescris de lege, comunicarea facandu-se corect la sediul pe care petenta il avea la acea data, asa cum rezulta, contrar sustinerilor acesteia, chiar din extrasul ORC depus la dosar—f 9.

Astfel, fapta a fost savarsita, potrivit mentiunilor din procesul verbal in data de 6.11.2010, iar potrivit inscrisului de la f 9, petenta a avut sediul in Calea Crangasi nr 10, __________ __________ pana la 15.11.2010(contract comodat nr 61 ).

Comunicarea s-a facut cu respectarea dispozitiilor art 27 din OG 2/2001, neputandu-se invoca Decizia 10/2013 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, aceasta fiind obligatorie de la momentul publicarii in Monitorul Oficial ori in speta procesul verbal a fost intocmit in anul 2010.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 și făcând apel la principiile generale de drept, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, astfel că, în temeiul art. 249 NCPC, cel care sesizează instanța de judecată având și sarcina probei.

Procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -„cu propriile simțuri”- de către agentul constatator din cadrul intimatei, astfel că acesta face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.

Motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.

O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încalca prezumția de nevinovăție. Dupa cum s-a statuat și în Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no xxxxx/96, § 16, 20 mart. 2001; A_____ c. României, no xxxxx/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.

Fapta descrisă în procesul-verbal corespunde încadrării juridice, astfel că instanța a analizat dacă contestatoarea are calitatea de subiect activ al acestei contravenții, respectiv dacă norma juridică i se adresează.

Conform art.8 din OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.

De asemenea, potrivit art. 7 din același act normativ, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, care sunt definiți de dispozițiile art.1 alin.1 lit.b) din OG nr.15/2002, precum și de dispozițiile art.1 alin.6 lit.a din Ordinul nr. 769/2010 ca fiind persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.

Analizând înscrisurile administrate în cauză, instanța a reținut că autovehiculul cu nr de inmatriculare XXXXXXXXX este detinut si utilizat de petenta, aceasta necontestand utilizarea autovehiculului.

Petenta nu a invocat aspecte de netemeinicie astfel ca față de considerentele arătate, apreciind că la încheierea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției s-au respectat dispozițiile legale incidente, instanța a respinge plângerea formulată, ca neintemeiată.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel petenta considerand ca instanta de fond a solutionat in mod gresit plangerea atat sub aspectul neretinerii prescrierii dreptului de a se mai aplica sanctiunea contraventionala cat si a plangerii pe fond, in conditiile in care procesul verbal a fost comunicat la data de 27.06.2014 iar judecatoria a refuzat sa faca aplicarea legii contraventionale mai favorabile astfel cum prevede art. 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

In drept au fost invocate prevederile art. 466 si urm. ncpc. OG nr. 2/2001 si OG nr. 15/2002.

Prin intampinarea formulata intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

In drept au fost invocate prevederile art. 471 alin. 5 cpc, OG nr. 15/2002 si OG nr. 2/2001.

In apel nu au fost administrate probe noi.

Analizînd actele și lucrările dosarului, tribunalul constata ca instanța de fond în mod gresit a apreciat ca atata exceptia prescrierii dreptului de a aplica sanctiunea contraventionala, dar si plangerea contraventionala, sunt neintemeiate.

Astfel, cat priveste exceptia prescrierii dreptului de aplicare a sanctiunii contraventionale, tribunalul constata pe de o parte, ca prin raportare la data comunicarii procesului verbal catre petenta, dar si prin raportare la Decizia 10/10.06.2013 în Recursul în Interesul Legii potrivit căreia: ”În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, in mod nelegal, instanta de fond a concluzionat ca dreptul intimatei de aplicare a sanctiunii contraventionale nu s-a prescris. In acest sens tribunalul mentioneaza si ca aplicabilitatea deciziei ICCJ fiind obligatorie pentru instante, de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial, asa cum impune art. 517 alin. 4 cpc, situatie incidenta si in speta, chiar daca la data intocmirii procesului verbal de afisare nu era inca pronuntata aceasta decizie.

In plus, cat priveste legalitatea intocmirii procesului verbal, tribunalul retine ca acesta este lovit de nulitate din urmatoarele considerente;

In primul rand se retine prescrierea dreptului intimatei de a mai aplica sanctiunea contraventionala si implicit nelegala incheiere a procesului verbal de constatare a contraventiei, ca urmare a incalcarii prevederilor art. 9 alin. 2 si 3 din OG nr. 15/2002.

Astfel, conform art.9 alin. 2 si 3 din O.G. nr.15/2002 asa cum aceasta a fost modificata prin Legea nr.144/2012 prevede ca :” (2) Începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. (3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).”

Asadar, din dispozitiile legale precitate, care au caracter de norma speciala in raport cu dispozitiile O.G. nr.2/2001, reiese ca s-a prevazut un termen special pentru întocmirea procesului-verbal, respectiv 30 de zile de la data constatării contravenției.

In ceea ce priveste data constatarii contraventiei, fata de dispozitiile art. 9 alin.2 din O.G. nr.15/2002, rezulta ca, data constatării contravenției este in fapt aceea a imortalizării momentului cand autoturismul trece prin dreptul camerelor de supraveghere, in speta aceasta fiind 6.11.2010.

Astfel, pentru contraventia prevazuta de art. 8 alin. 1 din OG nr.15/2002, constata ca potrivit art.9 alin. 2, aplicarea sanctiunii prin intocmirea procesului-verbal este conditionata de respectarea unui termen special de 30 de zile de la data constatarii contraventiei, care este data inregistrarii faptei cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate, iar nu data intocmirii procesului-verbal, asa incat, tribunalul retine, din aceasta perspectiva, ca procesul verbal analizat in cauza din data de 30.03.2011 si comunicat petentei la data de 09.05.2011, a fost incheiat si comunicat cu depasirea termenului de 30 de zile de la data constatarii faptei contraventionale prevazut de art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002.

Or, in aceste conditii, tribunalul constata ca la data incheierii procesului verbal contestat in cauza, dreptul intimatei de a aplica sancțiunea contravenționala era prescris, procesul-verbal incheiat in aceste conditii fiind nelegal pentru acest motiv.

Totodata, tribunalul mentioneaza si ca aplicarea acestor norme este obligatorie in speta si prin prisma principiului legii contraventionale mai favorabile, putand fi avuta in vedere si din oficiu.

In plus, tribunalul retine ca procesul verbal este nelegal si prin raportare la decizia nr.6/2015 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art.4 pct.1-4 și art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.1 lit.a, alin.2 și alin.3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, ipoteza incidenta si in speta de fata, aplicarea acestei decizii fiind, de asemenea, obligatorie si in cazul proceselor in curs de solutionare, chiar daca solutia nu era pronuntata la data incherierii procesului verbal analizat, conform art. 517 alin. 4 cpc..

Tribunalul retine, de asemenea, ca analizarea celorlalte argumente invocate de petenta in cadrul plangerii dar si in cererea de apel, a devenit inutila intrucat constatarea nelegalitatii actului este suficienta pentru ca instanta sa admitea apelul in baza art. 480 alin. 1 si 3 cpc si sa schimbe în tot sentința apelată nr. xxxxx din data de 28.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în sensul că admite plângerea și anulează procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/30.03.2011, incheiat de intimata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta V__ L____ Consulting SRL, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în bucurești, sector 2, _______________________. 55, _____________>împotriva sentinței civile nr. xxxxx din data de 28.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, sector 6, ___________________. 401A.

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite plângerea și anulează procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/30.03.2011.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2015.

Președinte Judecător

G_______ S____ R_____ B______

Grefier

I____-M____ B_______

Red/thred. jud.G.S.

4ex/

Judecătoria Sectorului 1 București/jud. fond M______ T_____