ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A___ Operator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 6842

Ședința publică din 08 decembrie 2015

Președinte: F______ V_______ B_____

Grefier: C_______ B______

S-a luat în examinare, prin declinare, plângerea formulată de petentul G____ G_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, împotriva procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/20.06.2015.

La apelul nominal se prezintă martorii G_______ L____ F____ și M_______ A_______, lipsă fiind petentul și reprezentantul intimatului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Plângerea este legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 19 din OUG nr. 80/2013.

S-a făcut referatul cauzei, după care, sub prestare de jurământ se audiază martorii.

Martora M_______ A_______ depune la dosar cerere de despăgubire, constând în decontarea cheltuielilor de transport de la locul său de domiciliu și învederează instanței că deplasarea la instanță s-a făcut cu autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, proprietatea tatălui său-D_____ I__. Depune la dosar copia certificatului de înmatriculare al acestui autovehicul.

Nefiind formulate alte cereri ori probe de administrat și văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă, instanța, socotindu-se lămurită, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și reține cauza spre soluționare.

I N S T AN Ț A

Constată că, prin plângerea înregistrată la Judecătoria P_______ sub nr. 1115/238/22.06.2015, petentul G____ G_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/20.06.2015, pe care îl consideră nelegal și netemeinic.

În motivare, petentul a arătat că în data de 20.06.2015, în jurul orelor 02,10 a fost sancționat contravențional, reținându-i-se și permisul de conducere, pe motiv că ar fi efectuat o depășire neregulamentară, procesul-verbal fiind redactat în totalitate de agentul constatator, fără a i se da posibilitatea de a formula obiecțiuni.

Petentul a mai arătat că nu cunoaște persoana care a semnat procesul-verbal de contravenție la rubrica „martor asistent”, petentul aflându-se în mașină cu alte trei persoane.

Față de cele arătate, petentul a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului-verbal.

În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile OG 2/2001 și OUG nr. 195/2005, iar în probațiune a administrat înscrisuri în copie, respectiv procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/20.06.2015, dovada ________ nr. xxxxxxx/20.06.2015, cartea de identitate.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei P_______, raportat la prevederile art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu motivarea că întrucât contravenția a fost săvârșită în localitatea V___________, județul A___, competența de soluționare a plângerii aparține Judecătoriei A___, solicitând astfel declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Cu privire la fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea valabilității actului de sancționare, arătând că, la data consemnată în procesul-verbal atacat, agentul constatator din cadrul IPJ A___, executându-și atribuțiile de serviciu, a depistat în traficul rutier, în localitatea V___________, județul A___, autoturismul marca VW, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, al cărui conducător auto, în persoana petentului, a încălcat normele rutiere prevăzute de legislația în vigoare, efectuând o manevră de depășire neregulamentară, trecând peste marcajul continuu, depășind autoturismul marca Skoda, cu nr. XXXXXXXXX.

În speța dedusă judecății nu se pune problema probatoriului administrat de petent, iar actele dosarului nu pot fi ignorate în raport de simpla negare a faptei de către petent, care apreciază aleatoriu că agentul de poliție nu putea observa săvârșirea contravenției.

Intimatul consideră că instanța urmează să pronunțe o hotărâre în acord cu practica judiciară internațională în materie (cauza H______ ș.a. contra României).

În aceste cauze reunite, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.

În această situație, în lipsa probelor produse de reclamant și în raport de existența la dosarul cauzei a procesului-verbal de contravenție, intimatul apreciază că singura soluție viabilă ce poate fi adoptată de instanță este respingerea plângerii în contextul existenței faptei contravenționale.

Astfel, în speța dată instanța urmează să aprecieze în raport de concluziile Curții cuprinse în cauza H______ ș.a. contra României potrivit cărora prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, în materia legislației rutiere procesul-verbal de contravenție bucurându-se de prezumția de legalitate până la proba contrară.

Cât privește fapta petentului, intimatul a arătat că aceasta a existat și a fost corect individualizată, fiind aplicat minimul prevăzut de lege pentru fapta săvârșită, aspect ce denotă preocuparea agentului de a aplica prevederile legale raportat la particularitățile cazului și la conduita petentului.

Astfel, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere că fapta petentului a existat și este încadrată juridic corespunzător, procesul-verbal fiind atât temeinic cât și legal întocmit și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, petentului nefiindu-i pricinuită vreo vătămare care potrivit art. 175 alin. 1 din Legea 134/2010 să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.

Situația de fapt reținută în procesul-verbal este rezultatul constatărilor personale ale unui organ de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind investit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca ultim scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.

Deși petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție în baza art. 6 CEDO, veridicitatea constatărilor personale ale organului de poliție nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității.

Aceste indicii trebuiesc furnizate de petent care susține netemeinicia procesului-verbal, neputându-se reduce însă la o simplă susținere a acestuia în sensul negării faptelor imputate. În caz contrar, ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.

În lipsa indicării unor minime indicii de netemeinicie a procesului-verbal, intimatul consideră că se respectă în cauza dedusă judecății cerința de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit prin recunoașterea valorii probatorii a procesului-verbal întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului constatator.

Cât privește temeinicia procesului-verbal, intimatul apreciază că procesul-verbal nu este un simplu act de acuzare, întrucât el conține și constatarea faptei făcută de agentul constatator, precum și sancțiunea aplicată.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001 reiese că procesul-verbal nu numai că nu este lipsit de forță probantă, dar face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care trebuie făcută de petentă în raport strict de fapta reținută prin procesul-verbal.

Petentul nu a motivat în niciun fel în ce constă netemeinicia procesului-verbal și nu a adus dovezi în sprijinul nevinovăției afirmate, dovezi care să arate în concret ce a determinat nerespectarea de către petent a legislației care să ducă la infirmarea celor reținute prin procesul-verbal întocmit.

Principiul legalității aplicabil dreptului administrativ, în general și materiei contravenționale în special, presupune că rezultatul interpretării legii contravenționale să fie concordat cu voința legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat extinctiv sau restrictiv.

Petentul a avut posibilitatea de a se apăra împotriva prezumției de legalitate a procesului-verbal de contravenție, atât prin dreptul la formularea de obiecțiuni ce au fost înserate în conținutul procesului-verbal de către agentul constatator, cât și prin plângerea adresată instanței, însă afirmația acestuia conform căreia fapta descrisă nu este cea reală nu poate conduce la înfrângerea celor constatate de polițist, neputându-se astfel afirma că a fost încălcată prezumția de nevinovăție.

Față de aceste considerente, intimatul a solicitat respingerea plngerii ca neîntemeiată și menținerea valabilității actului de sancționare.

În probațiune, intimatul a depus la dosar înscrisuri în copie, respectiv referat din data de 07.07.2015, declarația numitului G_______ L____ F____.

Prin sentința civilă nr. 1081/17.09.2015, Judecătoria P_______ a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei A___, dosarul fiind înregistrat la această instanță la data de 26.10.2015.

În cauză s-a administrat și proba cu martorii G_______ L____ F____ și M_______ A_______.

Din probele administrate în cauză, instanța reține, în fapt, următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție __________ nr. xxxxxx/20.06.2015 s-a reținut că, la aceeași dată, în jurul orelor 02¹⁰ petentul a condus autovehiculul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 7 ____________________________, direcția de mers A___-D___, iar la un moment dat a efectuat manevra neregulamentară de depășire a autoturismului marca Skoda, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe trecerea de pietoni semnalizată și marcată corespunzător.

Petentul a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 120 alin. 1 lit. e) din HG 1391/2006, fiindu-i aplicată sancțiunea prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr. 195/2002, respectiv o amendă de 390 lei, dispunându-se totodată, sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru 30 de zile, fiind luată și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere în conformitate cu prevederile art. 111 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 195/2002.

Sub aspect formal, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție este legal încheiat, cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.

Sub aspectul temeiniciei, starea de fapt reținută, respectiv efectuarea manevrei de depășire în dreptul unei treceri de pietoni, a fost constatată în mod direct de agentul rutier (ex proprii sensibus). Pe de altă parte petentul a recunoscut săvârșirea faptei în momentul încheierii procesului verbal semnându-l, iar la rubrica obiecțiuni fiind trecute cele declarate de acesta și anume „nu am de menționat nimic”.

De asemenea din declarațiile celor doi martori audiați rezultă fără dubiu că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa. Pe de o parte martora M_______ A_______, care se afla cu petentul în mașină, relevă faptul că acesta a inițiat o manevră de depășire a mai multor autotvehicule și fiindcă nu a mai avut loc să se încadreze pe sensul său de mers înainte de trecerea de pietoni, a finalizat manevra de depășire după trecerea de pietoni. Pe de altă parte martorul asistent G_______ F____ declară că se afla în al doilea autoturism, oprit spre a acorda prioritate pietonilor ce traversau drumul național prin dreptul morii din ___________________________ observat că a fost depășit de către petent.

În cauză, câtă vreme nu este vorba despre o contravenție rutieră ce nu se impune a fi constatată cu un mijloc tehnic, ci despre o faptă contravențională constatată de agent prin propriile simțuri, nu pot fi primite criticile care vizează lipsa probelor foto sau video. De asemenea, cu privire la prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul este de menționat că, într-adevăr, în materie contravențională operează această prezumție, dar operează și prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, ambele relative, astfel că sarcina probei este împărțită între organul constatator și contestator, iar în situația faptelor contravenționale constatate personal de agent sarcina probei revine petentului, pentru a dovedi o altă stare de fapt decât cea reținută.

De altfel, în acord cu jurisprudența CEDO (N____ c. României, G_______ c. României, H______ c. României), simpla contestare a stării de fapt, în lipsa unor probe pertinente și credibile care să demonstreze susținerile petentului, cum este cazul în speță, nu poate conduce la anularea procesului-verbal de contravenție pe motiv că acesta nu corespunde realității, fiind cunoscut că, până la proba contrară, procesul-verbal constituie proba că persoana în cauză a comis fapta care îi este imputată, bucurându-se de prezumția relativă de adevăr și răspundere a contestatorului fără de care ar fi practic imposibilă sancționarea unor încălcări a legislației în materia circulației rutiere.

În analiza temeiniciei procesului verbal, o primă prezumție luată în considerare de instanță este aceea de recunoaștere dedusă din semnarea de către petent a procesului verbal cu mențiunea expresă că nu are de formulat obiecțiuni. Este greu de acceptat că o persoană semnează un act de sancționare fără obiecții, asumându-și astfel constatările efectuate prin acesta, în condițiile în care fapta imputată prin acest act nu este una reală. În plus, petentul nu a oferit în cursul procesului nicio explicație pentru această recunoaștere inițială, apărările sale fiind, sub acest aspect, incomplete.

Cea de-a doua prezumție este aceea de validitate a procesului verbal. Astfel, procesul verbal, în special când este întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului instrumentator, cum este cazul în speță, se bucură de o prezumție de validitate și, în măsura în care nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă. În raport de principiile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore (in acest sens cauza Lauko imp. Slovacia, hotărâre din 2 septembrie 1998, § 64), fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat in fața unei instanțe, având implicit si valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act de același gen, acordarea unei relevanțe probatorii acestuia să contravină Convenției.

Față de cele de mai sus, având în vedere pe de o parte prezumția de validitate a procesului verbal, iar pe de altă parte cele declarate de martorii audiați, din care rezultă că petentul a efectuat manevra de depășire pe trecerea de pietoni, instanța consideră că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

Pentru aceste considerente, reținând legalitatea și temeinicia procesului verbal, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța urmează a respinge plângerea ca neîntemeiată.

Având în vedere că potrivit art. 326 din Cod procedură civilă (2010) martorul are dreptul la rambursarea cheluielilor de transport, cazare și masă dacă este din altă localitate, precum și dreptul la despăgubiri pentru acoperirea veniturilor pe care le-ar fi obținut în perioada de timp alocată deplasării și prezentării sale la proces, instanța va admite cererea martorei M_______ A_______ și va obliga petentul să îi plătească acesteia suma de 500 lei reprezentând cheltuieli transport și despăgubiri.

Potrivit art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a) instanța poate sancționa cu amendă judiciară cuprinsă între 100 de lei și 1000 de lei introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice.

Instanța consideră că petentul a formulat cu rea-credință prezenta contestație împotriva procesului verbal de contravenție având drept unic scop amânarea aplicării sancțiunii complementare a suspendării permisului de conducere.

În acest sens petentul a introdus plângerea la o instanță necompetentă în ciuda mențiunii explicite din cuprinsul procesului verbal în care se indica faptul că instanța competentă a soluționa eventuala contestație este Judecătoria A___. În felul acesta petentul a urmărit tergiversarea soluționării procesului în scopul prelungirii perioadei de amânare a aplicării sancțiunii complementare.

Față de modul de săvârșire a faptei reținut de instanță, plângerea formulată de petent apare ca fiind vădit netemeinică. Astfel, ambii martori relevă faptul că acesta a depășit o coloană de mașini oprită la trecerea de pietoni pentru a acorda prioritate acestora. Or, efectuarea unei depășiri de o astfel de amploare presupunea atenție din partea petentului astfel că apare ca fiind improbabil ca acesta să nu fi observat că a efectuat respectiva manevră pe o trecere de pietoni. Că petentul a fost conștient de încălcarea normelor legale rezultă și din atitudinea sa de a nu formula obiecțiuni, declarând că nu are nimic de menționat.

Toate cele de mai sus conduc instanța la concluzia că petentul și-a exercitat cu rea-credință dreptul e a contesta procesul verbal de contravenție, cunoscând că plângerea pe care o formulează este vădit netemeinică, având drept unic scop tergiversarea aplicării sancțiunii complementare a suspendării permisului de conducere, motiv pentru care va aplica acestuia o amendă judiciară de 1000 de lei.

Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul G____ G_______, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în _____________________, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție al Județului A___, cu sediul în A___, __________________, nr. 17-21, județul A___.

Obligă petentul să plătească martorei M_______ A_______ suma de 500 lei reprezentând cheltuieli transport și despăgubiri.

În baza art. 187 alin. 1 lit. a din Cod procedură civilă (2010) aplică petentului o amendă de 1000 lei .

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare în privința amenzii.

Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se poate depune la Judecătoria A___.

Pronunțată în ședința publică azi 08.12.2015.

Președinte,Grefier,

F______ V_______ B_____ C_______ B______

FVB/CB/ 15.12.2015/4 ex. din care 2 ex. se ________________________> - G____ G_______-Bezdead, nr. 1402, jud. Dâmbovița

- I____________ de Poliție a Județului A___-A___, __________________. 17-21, județul A___