Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă nr. 2060

Ședința publică de la 18 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ J______ N___

JUDECĂTOR A________ L____ N_____

JUDECĂTOR I____ -L____ O______-D__

GREFIER C_____ G____

S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurenta intimată D.R.G.F.P.G_____ P_____ AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR – DIRECȚIA REGIONALĂ P_____ ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C________, cu sediul în mun.G_____ __________________, jud.G_____, în contradictoriu cu intimata petentă S.C.O__ MARKETING SRL,cu sediul în mun.București, ________________________________, Oval B, nr.22, _________________________ sentinței civile nr.6377/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 11.12.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei decizii, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 18.12.2013, când s-au decis următoarele:

TRIBUNALUL,

Asupra recursului de fata constata urmatoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.04.2012 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petenta S.C. O__ P_____ MARKETING S.R.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C________, instanța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție nr. 48/09.03.2012 și restituirea sumei achitate de 10.000 lei, reprezentând minimul amenzii, iar – în subsidiar – înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

În motivare, petenta a arătat că la 13.01.2012 agenții constatatori au efectuat un control inopinat la Stația de distribuție carburanți pentru autovehicule nr. 32 din __________________________, stație ce aparține petentei, iar în urma acestui control s-a reținut că respectiva stație comercializează carburanți, respectiv motorină care nu respectă standardele naționale de calitate așa cum rezultă din avizul de însoțire nr. RD xxxxxxxxxxx/13.01.2012 și a introdus spre comercializare cantitatea de xxxxx kg motorină cu densitatea determinată de 845,1 kg/mc la 15^o C, petenta fiind sancționată cu amendă de 30.000 lei, confiscându-se și suma de xxxxx,86 lei, rezultată din vânzarea cantității respective de motorină.

Petenta a invocat un prim motiv de nulitate, respectiv nerespectarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală în ce privește procedura de efectuare a controlului, învederând că agenții constatatori au ignorat prevederile art. 106 alin. 2 din acest Cod, având obligația ca la începutul inspecției să informeze contribuabilul cu privire la dreptul acestuia de a numi o persoană care să colaboreze cu agentul de control și să ofere acestuia informații. Aceasta a adăugat că la control nu a fost prezent niciun reprezentant al petentei, aceasta fiind lipsită de posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere.

Aceasta a mai arătat că a suferit o vătămare majoră, neputând să-și exercite în mod real și efectiv drepturile conferite de lege, invocându-se decizia nr. 2615/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care instanța supremă a sancționat autoritatea pentru încălcarea dreptului contribuabilului de a fi ascultat înainte de a fi sancționat.

Un al doilea motiv de nulitate invocat de petentă a fost nerespectarea art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, întrucât din procesul-verbal lipsește motivul pentru care acesta a fost încheiat în lipsa petentei și, prin urmare, lipsesc obiecțiunile acesteia din urmă, ducând la o încălcare a dreptului la apărare.

Petenta a invocat și un al treilea motiv de nulitate, respectiv faptul că agenții constatatori nu erau competenți să aplice sancțiunea. În acest sens, s-a făcut trimitere la art. 17 din Hotărârea Guvernului nr. 689/2004 privind stabilirea condițiilor de introducere pe piață a benzinei și motorinei, potrivit căruia constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contravenție, petenta a invocat, în primul rând, că fapta reținută în sarcina sa nu reprezintă elementul constitutiv al contravenției reglementate de art. 221³ alin. 2 lit. t din Codul fiscal, invocat de agenții constatatori ca temei legal al aplicării sancțiunilor, arătând că fapta de a comercializa motorină cu amănuntul, cu depășirea densității maxime este prevăzută drept contravenție de art. 16² alin. 1 coroborat cu art. 10³ din H.G. nr. 689/2004, care putea fi constatată și sancționată doar de A.N.P.C. Petenta a adăugat că o contravenție nu poate fi reglementată de două acte normative distincte, o singură faptă neputând fi sancționată de două ori, încălcându-se principiul unicității sancțiunii.

În al doilea rând, petenta a subliniat că nu se face vinovată nici de săvârșirea contravenției prevăzute de H.G. nr. 689/2004, arătând că agenții constatatori au ridicat probe de motorină, însă acestea nu au transmis probele în vederea efectuării analizelor, mulțumindu-se doar să citească datele consemnate în avizul de însoțire al mărfii

Cu privire la densitatea motorinei, petenta a făcut următoarele precizări: produsul livrat în stație de către depozit este în specificația de livrare cu densitatea mai mică de 845 kg/mc și densitatea înscrisă în documente se înscrie în eroarea de măsurare a densității, conform standardului SR EN ISO xxxxx.

Mai mult, petenta a arătat că în cauză lipsește elementul subiectiv, vinovăția, cu care a fost săvârșită contravenția, subliniind că este aplicabilă prezumția de nevinovăție din materie penală, conform art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare CEDO), intimata având obligația de a proba faptele reținute.

În subsidiar, solicitând înlocuirea amenzii cu avertismentul, petenta a invocat lipsa pericolului social, lipsa intenției, precum și buna-credință a acesteia.

În drept, petenta a invocat O.G. nr. 2/2001 și prevederile legale la care a făcut referire în cuprinsul plângerii.

Aceasta a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză, anexând plângerii procesul-verbal contestat cu anexele sale (filele 11-15), dovada de comunicare a acestuia, proces-verbal de prelevare, standardul SR EN ISO xxxxx (filele 24-39), standardul SR EN 590+A1 (filele 40-61) și un extras din Monitorul Oficial nr. 703/16.08.2006 (filele 62-63).

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea în tot a procesului-verbal.

Aceasta a arătat că, la 13.01.2012, controlul s-a efectuat în prezența doamnei P______ A___, dealer al stației de distribuire carburanți O__ 32 C________, care nu a avut nimic de obiectat referitor la modalitatea de efectuare a controlului și atitudinea echipei de control în timpul desfășurării acesteia și a semnat fără obiecțiuni procesul-verbal de control.

Intimata a adăugat că din analiza documentelor de aprovizionare a reieșit că produsul energetic aprovizionat sub denumirea „motorină” nu a respectat prevederile din standardul național de calitate pentru aprovizionare, în sensul că densitatea produsului energetic aprovizionat a fost mai mare decât densitatea maximă admisă pentru motorina destinată a fi utilizată în motoarele Diesel. Ca atare, nu s-a comercializat motorină, ci un alt produs energetic, inferior motorinei.

Cu privire la primul motiv de nelegalitate invocat de petentă, intimata a arătat că petenta face confuzie între inspecția fiscală și procedura de întocmire a unui proces-verbal, subliniind că sancționarea petentei nu a avut loc ca urmare a unei inspecții fiscale, conform Codului de procedură fiscală, ci potrivit Codului fiscal, ca urmare a unui control inopinat.

Față de motivul de nelegalitate referitor la întocmirea actului în lipsa petentei, intimata a învederat că au fost respectate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, întrucât petenta nu a fost de față, iar procesul-verbal a fost semnat de un martor care a atestat faptul că petenta nu a fost de față..

În ce privește faptul că agenții constatatori nu au fost competenți, intimata a invocat dispozițiile HG nr. 532/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, ale OG nr. 92/2003 și ale Ordinului nr. 487/15.06.2007 emis de Ministerul Economiei și Finanțelor.

Referitor la apărarea petentei în sensul că fapta reținută nu reprezintă elementul constitutiv al contravenției reglementate de art. 221³ alin. 2 lit. t din Codul fiscal, intimata a arătat că nu este vorba de o simplă nerespectare a calității produsului comercializat – care ar fi făcut obiectul sancțiunii aplicate de ANPC, ci este cazul comercializării unui produs energetic diferit de motorina, inferior acesteia, care nu îndeplinește standardul de calitate pentru carburantul motoarelor Diesel și căruia i s-a atribuit și s-a perceput acciza motorinei.

Cu privire la sancțiunea aplicată, intimata a subliniat că aceasta a fost corect individualizată raportat la pericolul social abstract și concret al faptei, deoarece, printre altele, s-a comercializat un produs energetic inferior motorinei care nu îndeplinește standardul național și european de calitate, care are acciza mai mică sau neaccizat, dar căruia i s-a atribuit și perceput acciza valorică stabilită pentru motorină.

Aceasta a adăugat că eroarea de repetabilitate certifică corectitudinea analizei de laborator, deoarece între două analize succesive, efectuate în același laborator, cu aceeași aparatură, asupra aceluiași produs, marja de eroare a rezultatelor trebuie să se încadreze în standardul de analiză și, indiferent de abaterile aparaturii de laborator sau de erorile de analiză, densitatea la temperatura de 15^o C nu trebuie să depășească valoarea de 845 kg/mc.

Intimata a învederat că nu se poate invoca eroarea de repetabilitate de către petentă, deoarece carburantul respectiv, produs energetic inferior motorinei, era vândut la momentul controlului, considerând că analizele efectuate la livrarea carburanților, de către un laborator specializat și agreat, sunt reale.

În drept, intimata a invocat art. 115 – art.118 C.proc.civ., precum și toate dispozițiile legale la care a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând, în copie, documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat.

La termenul din data de 30.08.2012, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale, a rămas în pronunțare asupra acesteia și a dispus repunerea cauzei pe rol citând petenta cu mențiunea de a face dovada predării plângerii contravenționale la serviciul de curierat, precum și la registratura instanței.

La termenul din data de 01.11.2012, instanța a respins excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale pentru motivele arătate în încheierea de ședință.

La același termen, în temeiul art. 167 C.proc.civ., instanța a încuviințat părților administrarea probei cu înscrisuri, iar petentei și a probei testimoniale și cu interogatoriul intimatei, prorogând discutarea probei cu expertiza.

La termenul din 14.02.2013 a fost audiat sub prestare de jurământ martorul P______ A___, a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar după semnare (fila 172), fiind depus totodată de intimată răspunsul la interogatoriul formulat de petentă (filele 149-156), precum și Protocolul de Colaborare dintre A.N.V. și A.N.P.C. (filele 157-159) și Directiva 2003/17/CE (filele 160-169).

La termenul din data de 14.03.2013, petenta a depus la dosarul cauzei nota de livrare (fila 177), iar, la solicitarea instanței, la data de 25.04.2013, a formulat precizări cu privire la tipurile de carburanți.

Prin sentinta civila nr. 6377/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria C________, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admisa plângerea contravențională formulată de peteta S.C. O__ P_____ MARKETING S.R.L., în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C________ cu sediul în C________, a fost anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 48/09.03.2012 întocmit de intimată.

P_____ a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:

La data de 09.03.2012, s-a încheiat de către intimată procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 48, alături de anexa ce face parte integrantă din acesta, prin care petenta a fost sancționată cu o amendă de 30.000 lei, conform art. 221³ alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. De asemenea, potrivit art. 221³ alin. 3 lit. a din Codul fiscal, intimata a confiscat de la petentă suma de xxxxx,86 lei reprezentând echivalentul cantității de xxxxx kg motorină, retinandu-se ca, în urma controlului efectuat la data de 13.01.2012, la punctul de lucru stație de distribuție carburanți al S.C. O__ P_____ Marketing S.R.L. din C________, ___________________-a constatat că respectiva stație comercializează carburanți, respectiv motorină care nu respectă standardele naționale de calitate așa cum rezultă din avizul de însoțire nr. RD xxxxxxxxxxx/13.01.2012 și a introdus spre comercializare cantitatea de xxxxx kg motorină cu densitatea determinată de 845,1 kg/mc la 15^o C.

Prin anexa la procesul-verbal sus-menționat, intimata a reținut că, din comparația valorii parametrului de calitate „densitatea la 15^o C” cu valoarea aceluiași parametru din anexa 5 din H.G. nr. 689/2004, coroborat cu prevederile art. 10 din același act normativ, reiese că motorina în cantitate de xxxxx kg comercializată depășește densitatea maximă admisă prin HG nr. 689/2004, constituind contravenție potrivit art. 221³ alin. 3 lit. t din Codul fiscal.

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța a apreciat că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.

Cu privire la primul motiv de nulitate invocat de petentă prin plângere, respectiv nerespectarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală în ce privește procedura de efectuare a controlului, instanța a reținut că – potrivit art. 106 alin. 2 din Codul de procedură fiscală – la începerea inspecției fiscale, contribuabilul va fi informat că poate numi persoane care să dea informații. Dacă informațiile contribuabilului sau cele ale persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate adresa și altor persoane.

Având în vedere aceste dispoziții, instanța a constatat că acestea nu sunt aplicabile prezentei cauze, deoarece controlul efectuat de intimată nu a avut caracterul unei inspecții fiscale, aceasta din urmă având ca obiect – potrivit art. 94 alin. 1 din Codul de procedură fiscală – verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora. Pe cale de consecință, instanța a constatat că acest motiv de nelegalitate este neîntemeiat, deoarece controlului efectuat de intimată se aplică regulile generale din materia contravențiilor.

În ceea ce privește al doilea motiv de, nerespectarea art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, instanța arată că, potrivit deciziei în interesul legii nr. 22/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțele judecătorești conform art. 330⁷ alin. 4 C.p.c., nerespectarea art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție.

Astfel, procesul-verbal se poate anula pentru lipsa obiecțiunilor petentei doar în măsura dovedirii unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea acestuia. Întrucât petenta a putut invoca obiecțiunile sale împotriva procesului-verbal prin plângerea ce face obiectul prezentei cauze, instanța a constatat că nu poate interveni nulitatea actului, petenta având posibilitatea de a formula obiecțiuni prin prezenta plângere.

Referitor la al treilea motiv de nulitate invocat de petentă prin plângere, că agenții constatatori nu erau competenți să aplice sancțiunea, s-a retinut ca – potrivit art. 1 din Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 487/2007 – începând cu data de 1 iulie 2007, Autoritatea Națională a Vămilor va realiza activitatea de supraveghere a producției, importului și circulației produselor accizabile, denumită în continuare supraveghere specială, în conformitate cu titlul VIII, cu respectarea prevederilor titlului VII din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. Preluarea atribuțiilor de către Autoritatea Națională a Vămilor, etapele și termenele de preluare sunt cele prevăzute în anexa nr. 1, in care se arata ca la art. 3 că la data de 1 septembrie 2007 se va realiza transferul competențelor către autoritatea desemnată din cadrul Autorității Naționale a Vămilor privind activitatea de verificare, investigații și control necesară certificării împlinirii condițiilor de autorizare ca persoană autorizată să producă, să dețină, să primească sau să expedieze, sub orice titlu, produse supuse accizelor.

Având în vedere că dispozițiile în baza cărora s-a întocmit procesul-verbal și s-au aplicat sancțiunile sunt prevederi din Titlul VII – „Accize și alte taxe speciale” din Codul fiscal, instanța a constatat că agenții constatatori din cadrul Autorității Naționale a Vămilor au competență în domeniu, motivul invocat de petentă prin plângere fiind astfel neîntemeiat.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, în legătură cu primul argument invocat de petentă, că fapta reținută în sarcina sa nu reprezintă elementul constitutiv al contravenției reglementate de art. 221³ alin. 2 lit. t din Codul fiscal, instanța a reținut că – potrivit art. 221³ alin. 2 lit. t din Codul fiscal – constituie contravenție comercializarea, prin pompele stațiilor de distribuție, a altor produse energetice decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor și motorinelor, petrolului lampant, precum și a biocombustibililor, care corespund standardelor naționale de calitate. Aceasta se sancționează cu amendă de la 20.000 la 100.000 lei, potrivit art. 221³ alin. 3 din Codul fiscal.

Potrivit art. 10 din H.G. nr. 689/2004, se admite introducerea pe piață, de la data de 1 ianuarie 2009, numai a motorinei care corespunde specificațiilor tehnice prevăzute în anexa nr. 5, potrivit căreia densitatea maximă admisă a motorinei la 15^o C este de 845 kg/mc.

Același act normativ sancționează prin art. 16 alin. 1 nerespectarea art. 10 cu amendă de la 7.500 la 15.000 lei. Conform art. 16 alin. 3, adițional aplicării acestei sancțiuni, timp de 6 luni, se prelevează probe de benzină și motorină și se analizează pe cheltuiala distribuitorilor.

Mai mult, potrivit art. 15 alin. 2 din H.G. nr. 689/2004 metodele de încercare pentru parametrii specificați în anexele nr. 4 și 5 pentru motorină sunt metodele analitice din standardul român SR EN 590:2004.

Față de aceste dispoziții legale, instanța a reținut că fapta de a comercializa motorină cu o densitate peste limita maximă admisă de lege întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 16 alin. 1 din H.G. nr. 689/2004, iar nu pe cele ale art. 221³ alin. 2 lit. t din Codul fiscal. Deși acest din urmă text face referire la „standarde naționale de calitate” care sunt nesocotite, iar densitatea motorinei reprezintă un astfel de standard, dispozițiile din Codul fiscal au în vedere „comercializarea altor produse energetice”.

În acest sens, instanța a apreciat că faptul că densitatea motorinei nu corespunde limitelor legale și, pe cale de consecință, determină acest produs să nu mai aibă parametri calitativi optimi, nu este de natură – din punct de vedere legal – să determine încadrarea acestui produs într-un alt produs decât motorina, atât timp cât există un text de lege special care sancționează depășirea acestei limite maxime a densității.

Prin urmare, nu se poate aplica la art. 221³ alin. 2 lit. t din Codul fiscal, un text general, cu o exprimare generică, în condițiile existenței unui text special, 16 alin. 1 din H.G. nr. 689/2004, care sancționează expres fapta reținută de agenții constatatori.

Sub acest aspect, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 15 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia o reglementare din aceeași materie și de același nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special față de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie. Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie. Reglementarea este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.

De altfel, instanța a constatat că intimata însăși face referire în anexa la procesul-verbal contestat la dispozițiile art. 10 din H.G. nr. 689/2004 și – cu toate acestea – nu a aplicat sancțiunea în baza art. 16 din acest act normativ, care sancționează nesocotirea dispozițiilor art. 10, ci în baza prevederilor din Codul fiscal, sus-citate, care au în vedere un cadru mai general al calității produselor energetice.

Prin urmare, față de încadrarea juridică greșită a faptei reținute în procesul-verbal de contravenție, având în vedere și limitele cuantumului amenzii aplicabile care diferă în mod substanțial, instanța a apreciat că petenta a fost sancționată în mod nelegal prin aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei și prin confiscarea sumei de xxxxx,86 lei, motiv pentru care va admite plângerea și va anula procesul-verbal de contravenție. Astfel, petentei i s-a produs o vătămare, și anume sancționarea peste limita legală, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal în cauză.

În continuare, tot sub aspectul temeiniciei faptei, instanța a apreciat plângerea petentei ca întemeiată, intimata nefăcând dovada celor reținute prin procesul-verbal. Astfel, deși din avizul de însoțire al mărfii rezultă o valoare mai mare a densității motorinei la temperatura de 15^o C decât valoarea maximă admisă de lege, iar din nota de livrare o valoare mai mică, intimata s-a limitat la a lua în considerare doar documentele care atestau densitatea peste valoarea maximă admisă, fără a proceda la prelevarea de probe.

Instanța a reținut în acest sens că, în avizul de însoțire a mărfii menționat în anexa la procesul-verbal și atașat la dosar este trecută o densitate de 845,1 kg/mc., insă în nota de livrare din ziua controlului, 13.01.2013 (fila 177), este indicată o valoare inferioară aceleia de 845 kg/mc, respectiv de 838 kg/mc.

Intimatul a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotararii recurate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.

In dezvoltarea motivelor de recurs a aratat recurentul-intimat ca hotararea a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, intrucat șa pronuntarea hotararii, instanta de fond nu a anlizat in mod corect si complet toate probele existente la dosar, referitor la situatia de fapt si de drept in litigiu, pronuntandu-se astfel o hotarare nelegala si netemeinica. A mai aratat ca fapta contraventionala in cauza a fost corect retinuta de catre organele de control din cadrul autoritatii vamale, atat sub aspectul temeiniciei constatarii de fapt, cat si sub aspectul legalitatii sale. In continuare, recurenta intimata a reluat apararile expuse in intampinarea depusa la fondul cauzei.

Intimata petenta a depus intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.

Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 304 ind. 1 C__, Tribunalul retine ca recursul recurentului-intimat este nefondat din urmatoarele considerente:

Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv. Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N____ c. României, A_____ c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.

Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.

La data de 09.03.2012, s-a încheiat de către intimată procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 48, alături de anexa ce face parte integrantă din acesta, prin care petenta a fost sancționată cu o amendă de 30.000 lei, conform art. 221³ alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. De asemenea, potrivit art. 221³ alin. 3 lit. a din Codul fiscal, intimata a confiscat de la petentă suma de xxxxx,86 lei reprezentând echivalentul cantității de xxxxx kg motorină, retinandu-se ca, în urma controlului efectuat la data de 13.01.2012, la punctul de lucru stație de distribuție carburanți al S.C. O__ P_____ Marketing S.R.L. din C________, ___________________-a constatat că respectiva stație comercializează carburanți, respectiv motorină care nu respectă standardele naționale de calitate așa cum rezultă din avizul de însoțire nr. RD xxxxxxxxxxx/13.01.2012 și a introdus spre comercializare cantitatea de xxxxx kg motorină cu densitatea determinată de 845,1 kg/mc la 15^o C.

Prin anexa la procesul-verbal sus-menționat, intimata a reținut că, din comparația valorii parametrului de calitate „densitatea la 15^o C” cu valoarea aceluiași parametru din anexa 5 din H.G. nr. 689/2004, coroborat cu prevederile art. 10 din același act normativ, reiese că motorina în cantitate de xxxxx kg comercializată depășește densitatea maximă admisă prin HG nr. 689/2004, constituind contravenție potrivit art. 221³ alin. 3 lit. t din Codul fiscal.

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța de fond in mod corect a apreciat că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.

Cu privire la primul motiv de nulitate invocat de petentă prin plângere, respectiv nerespectarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală în ce privește procedura de efectuare a controlului, instanța de fond in mod just a reținut că – potrivit art. 106 alin. 2 din Codul de procedură fiscală – la începerea inspecției fiscale, contribuabilul va fi informat că poate numi persoane care să dea informații. Dacă informațiile contribuabilului sau cele ale persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate adresa și altor persoane.

Având în vedere aceste dispoziții, instanța a constatat in mod legal si corect că acestea nu sunt aplicabile prezentei cauze, deoarece controlul efectuat de intimată nu a avut caracterul unei inspecții fiscale, aceasta din urmă având ca obiect – potrivit art. 94 alin. 1 din Codul de procedură fiscală – verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora. Pe cale de consecință, instanța a constatat că acest motiv de nelegalitate este neîntemeiat, deoarece controlului efectuat de intimată se aplică regulile generale din materia contravențiilor.

În ceea ce privește al doilea motiv de, nerespectarea art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, instanța arată că, potrivit deciziei în interesul legii nr. 22/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțele judecătorești conform art. 330⁷ alin. 4 C.p.c., nerespectarea art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție.

Astfel, procesul-verbal se poate anula pentru lipsa obiecțiunilor petentei doar în măsura dovedirii unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea acestuia. Întrucât petenta a putut invoca obiecțiunile sale împotriva procesului-verbal prin plângerea ce face obiectul prezentei cauze, instanța a constatat că nu poate interveni nulitatea actului, petenta având posibilitatea de a formula obiecțiuni prin prezenta plângere.

Referitor la al treilea motiv de nulitate invocat de petentă prin plângere, că agenții constatatori nu erau competenți să aplice sancțiunea, s-a retinut in mod corect ca – potrivit art. 1 din Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 487/2007 – începând cu data de 1 iulie 2007, Autoritatea Națională a Vămilor va realiza activitatea de supraveghere a producției, importului și circulației produselor accizabile, denumită în continuare supraveghere specială, în conformitate cu titlul VIII, cu respectarea prevederilor titlului VII din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. Preluarea atribuțiilor de către Autoritatea Națională a Vămilor, etapele și termenele de preluare sunt cele prevăzute în anexa nr. 1, in care se arata ca la art. 3 că la data de 1 septembrie 2007 se va realiza transferul competențelor către autoritatea desemnată din cadrul Autorității Naționale a Vămilor privind activitatea de verificare, investigații și control necesară certificării împlinirii condițiilor de autorizare ca persoană autorizată să producă, să dețină, să primească sau să expedieze, sub orice titlu, produse supuse accizelor.

Având în vedere că dispozițiile în baza cărora s-a întocmit procesul-verbal și s-au aplicat sancțiunile sunt prevederi din Titlul VII – „Accize și alte taxe speciale” din Codul fiscal, instanța a constatat că agenții constatatori din cadrul Autorității Naționale a Vămilor au competență în domeniu, motivul invocat de petentă prin plângere fiind astfel neîntemeiat.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, în legătură cu primul argument invocat de petentă, că fapta reținută în sarcina sa nu reprezintă elementul constitutiv al contravenției reglementate de art. 221³ alin. 2 lit. t din Codul fiscal, instanța de fond in mod just a reținut că – potrivit art. 221³ alin. 2 lit. t din Codul fiscal – constituie contravenție comercializarea, prin pompele stațiilor de distribuție, a altor produse energetice decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor și motorinelor, petrolului lampant, precum și a biocombustibililor, care corespund standardelor naționale de calitate. Aceasta se sancționează cu amendă de la 20.000 la 100.000 lei, potrivit art. 221³ alin. 3 din Codul fiscal.

Potrivit art. 10 din H.G. nr. 689/2004, se admite introducerea pe piață, de la data de 1 ianuarie 2009, numai a motorinei care corespunde specificațiilor tehnice prevăzute în anexa nr. 5, potrivit căreia densitatea maximă admisă a motorinei la 15^o C este de 845 kg/mc. Același act normativ sancționează prin art. 16 alin. 1 nerespectarea art. 10 cu amendă de la 7.500 la 15.000 lei. Conform art. 16 alin. 3, adițional aplicării acestei sancțiuni, timp de 6 luni, se prelevează probe de benzină și motorină și se analizează pe cheltuiala distribuitorilor.Mai mult, potrivit art. 15 alin. 2 din H.G. nr. 689/2004 metodele de încercare pentru parametrii specificați în anexele nr. 4 și 5 pentru motorină sunt metodele analitice din standardul român SR EN 590:2004.

Față de aceste dispoziții legale, instanța de fond corect a reținut că fapta de a comercializa motorină cu o densitate peste limita maximă admisă de lege întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 16 alin. 1 din H.G. nr. 689/2004, iar nu pe cele ale art. 221³ alin. 2 lit. t din Codul fiscal. Deși acest din urmă text face referire la „standarde naționale de calitate” care sunt nesocotite, iar densitatea motorinei reprezintă un astfel de standard, dispozițiile din Codul fiscal au în vedere „comercializarea altor produse energetice”, apreciindu-se faptul că densitatea motorinei nu corespunde limitelor legale și, pe cale de consecință, determină acest produs să nu mai aibă parametri calitativi optimi, nu este de natură – din punct de vedere legal – să determine încadrarea acestui produs într-un alt produs decât motorina, atât timp cât există un text de lege special care sancționează depășirea acestei limite maxime a densității.

Prin urmare, nu se poate aplica la art. 221³ alin. 2 lit. t din Codul fiscal, un text general, cu o exprimare generică, în condițiile existenței unui text special, 16 alin. 1 din H.G. nr. 689/2004, care sancționează expres fapta reținută de agenții constatatori.

Sub acest aspect, instanța de fond corect a avut în vedere dispozițiile art. 15 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia o reglementare din aceeași materie și de același nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special față de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie. Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie. Reglementarea este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.

Prin urmare, față de încadrarea juridică greșită a faptei reținute în procesul-verbal de contravenție, având în vedere și limitele cuantumului amenzii aplicabile care diferă în mod substanțial, instanța a apreciat că petenta a fost sancționată în mod nelegal prin aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei și prin confiscarea sumei de xxxxx,86 lei, motiv pentru care va admite plângerea și va anula procesul-verbal de contravenție. Astfel, petentei i s-a produs o vătămare, și anume sancționarea peste limita legală, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal în cauză.

În continuare, tot sub aspectul temeiniciei faptei, instanța de fond in mod corect a apreciat plângerea petentei ca întemeiată, intimata nefăcând dovada celor reținute prin procesul-verbal. Astfel, deși din avizul de însoțire al mărfii rezultă o valoare mai mare a densității motorinei la temperatura de 15^o C decât valoarea maximă admisă de lege, iar din nota de livrare o valoare mai mică, intimata s-a limitat la a lua în considerare doar documentele care atestau densitatea peste valoarea maximă admisă, fără a proceda la prelevarea de probe.

S-a reținut corect în acest sens că, în avizul de însoțire a mărfii menționat în anexa la procesul-verbal și atașat la dosar este trecută o densitate de 845,1 kg/mc., insă în nota de livrare din ziua controlului, 13.01.2013 (fila 177), este indicată o valoare inferioară aceleia de 845 kg/mc, respectiv de 838 kg/mc.

În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

Așadar, în speța de față, instanta de recurs retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.

Controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prescripțiilor legale, iar sub aspectul temeiniciei, probațiunea administrată în cauză confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției, fiind suplinite cerințele prescrise de art.261 pct.5 c.pr.civ.

Fără a mai relua în integralitate în motivarea prezentei decizii argumentele expuse de judecătorul fondului, pe care instanța de recurs și le însușește în integralitate, Tribunalul constată că în mod judicios s-a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii contravenționale.

Tribunalul apreciază că, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, recurentul petent nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, prezumție care este adevărat operează , până la ceea ce instanța de contencios european numește „ o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării, sub toate aspectele”.

Este adevărat că, pe cale jurisprudențială, Curtea Europeană a subliniat în mod repetat faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil în latura sa penală este caracterul preventiv și sancționator al sancțiunii aplicate.

În speță, sancțiunea principală aplicată petentului este amenda contravențională, sancțiune care nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.

Tot pe cale jurisprudențială, Curtea a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței și a altor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național.

Chiar după pronunțarea hotărârii în cauza A_____ c.României, doctrina de specialitate și în acord cu ea practica judiciară au statuat că „ în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapte este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă”.

În consecință, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate, conform art.261 pct.5 C__, motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.312 alin.2 Cod pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.

P_____ ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul având ca obiect anulare proces verbal de contravenție, promovat de recurenta intimată D.R.G.F.P.G_____ P_____ AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR – DIRECȚIA REGIONALĂ P_____ ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C________, cu sediul în mun.G_____ __________________, jud.G_____, în contradictoriu cu intimata petentă S.C.O__ MARKETING SRL,cu sediul în mun.București, ________________________________, Oval B, nr.22, _________________________ sentinței civile nr.6377/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.12.2013.

P_________, Judecator, Judecator,

A___ J______ N___ A________ L____ N_____ I____-L____ O______-D__

Grefier,

C_____ G____

Jud.fond M.Trantu

Tehnored. dec.jud. I.L.O______-D__/29.01.2014/2 ex.