ROMANIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 610 A

Ședința publică din data de 11 iunie 2014

Președinte : E______ I______

Judecător : C______ Șianțiu

Grefier : C_______ F_____

S-a luat în examinare apelul declarat de petenta _______________________, împotriva sentinței civile nr.228/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara- Secția Drumuri Naționale A___, având ca obiect anulare procesul-verbal de contravenție.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este legal timbrat cu 20 lei taxa judiciară de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1) din Noul Cod de Procedură Civilă coroborat cu art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă instanța închide dezbaterile și reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 228 din 22.01.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria A___ a respins plângerea formulată de petenta _______________________ în contradictoriu cu intimata Compania Națională De Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva procesului verbal de contravenție PVCC ______________ nr.xxxxxxxxxx/12.09.2013 al intimatei, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că în fapt petenta _______________________ a fost sancționată contravențional de către intimată prin procesul verbal de contravenție PVCC ______________ nr.xxxxxxxxxx/12.09.2013 pentru încălcarea dispozițiilor art. 41 alin 1 din OG 43/1997, în temeiul art.61 alin 1 lit p din OG 43/1997 fiindu-i aplicată amenda contravențională de 30.000 lei.

În temeiul art.61 alin 3 din OG 43/1997 petenta a fost obligată și la plata unui tarif de despăgubire de 458,22 lei.

S-a reținut de către intimată prin procesul verbal mai sus identificat că la data de 12.09.2013 ansamblul său rutier XXXXXX /XXXXXXX a avut masa pe axa 2 de 12,10 t depășita fiind astfel masa legală admisă de 11,50t.

Instalația de cîntărire a vehiculelor rutiere cu care s-a decelat depășirea de petentă a masei pe axa 2 la ansamblul rutier XXXXXX /XXXXXXX, a fost verificată metrologic și declarată admisă prin Buletinul de verificare metrologică xxxxxxx/11.12.2012.

În drept sunt incidente dispozițiile OG 43/1997. Astfel, art. 41 alin 1 din OG 43/1997statuează că „(1) Este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3.”

Art.61 alin 1 lit p din OG 43/1997 statuează că (1) Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează: p)efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei.

Art.61 alin 3 din OG 43/1997 (3) Pe lângă amenzile contravenționale aplicate persoanelor fizice și juridice de către personalul cu atribuții de inspecție și control împuternicit de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii pentru nerespectarea prevederilor referitoare la circulația pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3, contravenientul are obligația de a achita în contul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., respectiv al administratorului drumului, cu titlu de tarif de despăgubire, sumele stabilite potrivit anexei nr. 5.

Raportând starea de fapt decelată la dispozițiile legale instanța de fond a constatat că plângerea este neîntemeiat formulată.

Sub aspectul legalității, procesul verbal s-a constatat a fi încheiat cu respectarea prevederilor legale imperative, cuprinzând toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

În ceea ce privește critica privind lipsa descrierii faptei instanța a reținut că nu poate fi primită de vreme ce din cuprinsul procesului verbal rezultă că “ A fost depistat în ACI Nădlac pe sensul de ieșire din România ca a circulta pe traseul B_____ – NADLAC PTF cu masa pe axa 2 de 12.10 t ( fașă de 11,50 t maxim admis) contrar prevederilor OG 43/1997 cu toate modificările și completările ulterioare.”

Din același proces verbal a reținut instanța că rezultă deasemenea că ansamblul rutier XXXXXX /XXXXXXX al petentei a făcut obiectul cîntăririi.

Relativ la tichetul de cântar 9607 depus în copie la fila 7 dosar fond, instanța a reținut că nu există nici un dubiu că este aferent procesului verbal de contravenție contestat întrucât menționează ansamblul rutier al petentei și indică data și ora identică cu cea din procesul verbal de contravenție.

În ceea ce privește lipsa de identitate dintre persoana care a procedat la cântărirea ansamblului rutier al petentei și cea care a întocmit procesul verbal de contravenție instanța a reținut că este o obiecție lipsită de relevanță juridică în speță de vreme ce atît controlorul 40 de la Agenția de control și încasare Nădlac care a întocmit procesul verbal de contravenție cât și controlorul 67 de la Agenția de control și încasare Nădlac fac parte fac parte din personalul cu atribuții de control pe rețeaua de drumuri publice și în punctele de trecere a frontierei de stat a României, personal astfel cum este definit în art.60 alin 1 din OG 43/1997(„ (1) Controlul privind respectarea prevederilor prezentei ordonanțe se efectuează de către personalul cu atribuții de control pe rețeaua de drumuri publice și în punctele de trecere a frontierei de stat a României, precum și de către alte autorități competente potrivit legii.”), personal care are competențe identice (o minoră dovadă în acest sens fiind chiar faptul că ambii controlori sunt posesorii unei ștampile identice de identificare în cadrul Autorității de control.)

S-a apreciat că performanța instalației de cântărire a vehiculelor rutiere cu care s-a decelat depășirea de petentă a masei pe axa 2 nu poate fi pusă la îndoială de petentă întrucât instalația a fost verificată metrologic și declarată admisă prin Buletinul de verificare metrologică xxxxxxx/11.12.2012.

Relativ la apărarea petentei cu privire la interdicția pusă de beneficiarului transportului realizat cu ansamblul rutier XXXXXX /XXXXXXX, conducătorului auto, de a asista la încărcarea mărfurilor în mijlocul de transport, instanța a reținut că nu are caracter exonerator în speță ci cel mult o îndrituiește pe petentă la un eventual regres în limita valorică a amenzii și despăgubirilor stabilite prin procesul verbal de contravenție contestat.

Nu s-a putut aplica petentei sancțiunea avertismentului precum pretinde aceasta deoarece sancțiunea avertismentului se poate aplica numai atunci cînd fapta contravențională are un grad de pericol social redus, grad de pericol social redus care în speță nu se regăsește de vreme ce prin nerespectarea de către petentă a dispozițiilor art. 61 alin. 1 lit. p din OG 43/1997, aceasta a adus atingere calității drumurilor care fac parte din sistemul național de transport și implicit atingere siguranței circulației rutiere din România.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta _______________________ solicitând admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal contestat.

În motivare a arătat că instanța de fond nu a analizat temeinic situația dedusă judecății, fapt ce a dus la pronunțarea unei hotărâri netemeinice și nelegale, instanța de fond aflându-se în eroare atunci când a analizat din perspectiva reglementărilor legale în vigoare situația dedusă judecății, reținând în mod eronat că cei doi agenți au competențe identice datorită faptului că sunt posesorii unor ștampile identice de identificare.

A apreciat că în vederea verificării competențelor identice ale celor doi agenți constatatori, se impunea cunoașterea acestor competențe pentru a le verifica identitatea.

Prin întâmpinare și prin răspunsul la motivele de apel, imtimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională Drumuri și Poduri A___ a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței primei instanțe.

Prin răspunsul la motivele de apel a solicitat pe cale de excepție nulitatea cererii de apel, întrucât aceasta nu a fost motivat înlăuntrul termenului de apel, incidente fiind dispozițiile art. 471 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă.

Pe fondul cauzei a arătat că dubiul exprimat de către petenta apelantă cu privire la lipsa identității dintre agentul constatator care a cântărit vehiculul și cel care a încheiat actul sancționator este complet nefondat, întrucât ambii agenți au competență de control și sancționare a faptelor contravenționale.

Cu privire la pericolul social al faptei contravenționale săvârșită de petenta apelantă, intimata a apreciat că prin fapta sa a adus atingere calității drumurilor care fac parte din sistemul național de transport.

Mai mult, a apreciat că prin tichetul de cântar depus în probațiunea a dovedit în mod indubitabil faptul că apelanta a săvârșit fapta contravențională. Buletinul de verificare metrologică depus în probațiune dovedește și faptul că verificarea greutății vehiculului s-a efectuat cu o instalație de cântărire pentru care există avizare metrologică, iar rezultatul cântăririi corespunde realității de la momentul efectuării controlului.

În drept a invocat prevederile OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În probațiunea anexat fișa agentului constatator care a efectuat operațiunea de cântărire.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.

În acest sens judecătorul prime instanțe, analizând actele și lucrările dosarului și examinând procesul verbal de contravenție prin prisma prevederilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, a stabilit cu temei că nu există lipsuri ori mențiuni necorespunzătoare care să atragă nulitatea actului juridic sancționator prin prisma dispozițiilor procedurale de la art. 175 și 176 din Noul Cod de procedură civilă privitoare la nulitatea condiționată sau necondiționată, valorificând corespunzător chiar fără a o explicita și enunța în concret și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, din decizia nr. 22/2007, pronunțată în interesul legii.

Pe de altă parte, aserțiunile din considerentele sentinței privind fapta contravențională săvârșită își găsesc corespondent probator în lucrările dosarului și în contextul în care fapta a fost constatată prin utilizarea unei instalații verificată metrologic și declarată admisă prin buletinul depus la dosarul cauzei.

Nu în ultimul rând a statuat bine prima instanță cum că amenda contravențională aplicată petentei a fost individualizată corespunzător cerințelor legale, ce se regăsesc la art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 și că numai sancțiunea avertismentului, cerută în subsidiar de către petentă, nu este suficientă pentru atingerea scopului educativ și preventiv preconizat de legiuitor cu prilejul edictării normei juridice reținute în mod corect a fi fost încălcată de către aceasta, deși depășirea masei maxime admise pe axa a doua fost de 0,60 tone, probându-se cu succes de către intimată încă de la prima instanță, dar reiterându-se și în faza apelului că petenta nu se află la prima contravenție de acest gen ci dimpotrivă a mai fost sancționată contravențional pentru același gen de fapte contravenționale în dosarele indicate în întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond, ca și în apărările la motivele de apel, împrejurare care nu a fost în nici un fel contestată în cauză de către societatea petentă.

Astfel fiind nu pot fi primite criticile pe care petenta le-a adus sentinței prin motivele sale de apel în sensul preconizat de către aceasta și care rezidă din chiar apelul declarat și în orice caz finalmente nu se pune problema să îi fi fost ignorată prezumția de nevinovăție, de care este real că trebuie să se bucure orice persoană acuzată de săvârșirea unei fapte contravenționale, dimpotrivă rezultând din dosar că instanța de fond a realizat un echilibru just între aceasta și prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție, asigurând părții petente dreptul la un proces echitabil și toate garanțiile procesuale în speța de față.

Ca atare, Tribunalul reține că instanța a analizat temeinic starea de fapt dedusă judecății, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală astfel că, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de petenta _______________________, cu sediul în Podari, ________________________, jud. D___, împotriva sentinței civile nr.228/22.01.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX,

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2014.

Președinte Judecător

E______ I______ C______ Șianțiu

Grefier

C_______ F_____

Se comunică:

- apelantului - ________________________, cu sediul în Podari, ________________________, jud. D___,

- intimatei C_____ – A___ ________________________

Red. C.Ș./Tehnored.D.B./26.06.2014

4 ex./2 _______________

Prima instanță – judecător D____ C_____