R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 44/2015

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: D____ E_______ L____

JUDECĂTOR: G_______ O____

GREFIER: M______ D_____ P______

S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul C_____ I___ împotriva Sentinței civile nr. 3978/15.05.2014, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimata Asociația de V________ „D____” - Fondul de V________ 23 Poieni, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Cauza s-a judecat la data de 15 ianuarie 2015, concluziile reprezentantului părții prezente fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

TRIBUNALUL

Deliberând, constată că:

Prin Sentința civilă nr. 3978/15.05.2014, pronunțată de Judecătoria Bistrița, s-a respins, ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C_____ I___, în contradictoriu cu intimata Asociația de vânătoare D____, Fondul de V________ 23 Poieni, cu privire la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 15.08.2013.

A fost obligat petentul la plata către intimată a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 15.08.2013, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 23 alin. 1 lit. k din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, reținându-se în sarcina sa faptul că, în data de 15.08.2013, în calitate de însoțitor a unei turme de ovine, în locul numit ,,Sforț” de pe fondul de vânătoare 23 Poieni, a permis însoțirea acestei turme de ovine de un număr mai mare de doi câini, respectiv zece câini, din care patru aveau jujeu, în zonă de deal. S-a mai reținut că procesul-verbal nu a fost semnat de către contravenient, arătându-se că acesta refuză semnarea sa.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele, prenumele și domiciliul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește calitatea de agent constatator a persoanei care a constatat și sancționat fapta prin întocmirea procesului-verbal, instanța reține că această dovadă a fost făcută de către intimat, fiind depus la dosarul cauzei contractul individual de muncă nr. 1/02.04.2010, din care reiese calitatea de paznic de vânătoare a numitului S_________ I___. Deși numele agentului constatator care figurează în procesul-verbal este S_________ N______, prin corelare cu copia actului de identitate, se poate afirma în mod cert că este vorba despre aceeași persoană, numele său complet fiind S_________ I___ N______, iar codul numeric personal coincide cu cel înscris în contractul de muncă. D____ urmare, critica de nelegalitate adusă de petent sub acest aspect este nefondată, intimatul făcând dovada calității de agent constatator a persoanei care a constatat și sancționat fapta, iar omiterea menționării unuia dintre prenume în condițiile descrise nu constituie un motiv de nulitate a procesului-verbal.

Se impun a fi menționate și dispozițiile art. 49 din Legea nr. 407/2006 potrivit cărora constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către personalul salariat cu atribuții de ocrotire a vânatului din cadrul persoanelor juridice care gestionează fonduri de vânătoare, de personalul structurilor de administrare a ariilor naturale protejate, de alt personal de specialitate, împuternicit în acest scop de conducătorul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, precum și de lucrătorii anume desemnați de Ministerul Administrației și Internelor.

Din acest punct de vedere, Asociația de V________ D____, al cărei act constitutiv a fost modificat prin Încheierea civilă nr.xxxxx/2011, pronunțată în Dosar nr.xxxxx/190/2011 al Judecătoriei Bistrița (f. 33-35) este o astfel de persoană juridică, având în gestiune fauna cinegetică din fondul cinegetic nr. 23 Poieni, jud. Bistrița-Năsăud, astfel cum reiese din Contractul nr. 31/16 iunie 2011 încheiat cu Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de V________ Cluj-N_____ (f. 47-51). Așadar, agentul constatator face parte din categoria personalului salariat cu atribuții de ocrotire a vânatului din cadrul unei persoane juridice care gestionează fonduri de vânătoare.

Cu privire la modalitatea de comunicare prin poștă a procesului-verbal, despre care petentul face vorbire, potrivit art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii sale, iar conform art. 27 din același act normativ, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Prin materialul probator administrat în cauză, după cum se va vedea și în cele ce urmează, petentul nu a făcut dovada celor arătate în plângerea formulată, respectiv că nu ar fi fost de față la constatarea faptei astfel încât să refuze semnarea procesului-verbal.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

De asemenea, potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 183/2003, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară. În măsura în care procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, acesta are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Prin urmare, instanța constată că, fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic, față de dispozițiile art. 269 și 270 Cod proc. civ. Procesul-verbal de constatare a contravenției, fiind un act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.

În cauza de față, apărările petentului sunt lipsite de un suport probator apt să facă dovada contrară celor reținute în sarcina sa de către agentul constatator și care să ducă la concluzia netemeiniciei procesului-verbal întocmit. Simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa. Prin urmare, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să ceară instanței încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.

Petentul a solicitat iar instanța a încuviințat proba testimonială cu martorii S______ I___ (f. 41, 41) și C______ D_____ (f. 42, 43), mijloc de probă prin care petentul nu reușește însă să facă dovada contrară celor reținute în sarcina sa de către agentul constatator și care să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal întocmit.

În urma administrării probei cu cei doi martori, instanța nu poate să nu remarce că declarațiile lor sunt preponderent contradictorii, lipsite în mare măsură de puncte concordante, ceea ce atrage un dubiu insurmontabil asupra veridicității celor relatate și concluzia justificată că martorii fie au o reprezentare neclară și eronată asupra modului de producere a evenimentelor, fie aceștia sunt subiectivi și au dat declarații în favoarea petentului, în scopul înlăturării răspunderii sale contravenționale. Pe cale de consecință, instanța va înlătura declarațiile celor doi martori ca fiind lipsite de credibilitate și deci, fără valoare probatorie.

Cu titlu de exemplu, martorul S______ I___ declară că turma de ovine era însoțită doar de doi câini, care aveau jujeu și care îi aparțin petentului C_____ I___, în timp ce martorul C______ D____ susține că un câine din cei doi este al său iar celălalt îi aparține lui S______ I___.

S______ I___ declară că la momentul sosirii agentului constatator, în apropiere se afla un număr mai mare de câini, între care și cei doi care însoțeau turma lor de oi, iar ceilalți câini, fără jujeu, aparțineau celor care locuiesc în zonă, fiind lăsați în libertate de acești localnici. Arată că în zonă se mai afla o altă turmă de oi, însă nu poate preciza numărul de câini de care era însoțită, aflându-se la o distanță mare, peste deal.

C______ D____ susține însă că lângă turma lor de ovine se mai aflau alte două turme de oi care, la rândul lor, aveau fiecare câte doi câini însoțitori, putându-se observa că doi aveau jujeu, iar despre ceilalți doi nu poate preciza dacă aveau jujeu din cauza distanței la care se aflau.

S______ I___ declară că a sesizat apariția agentului constatator la fața locului și că acesta a plecat după aproximativ zece minute, că nu au stat de vorbă, dar nu l-a văzut nici alături de C______ D____ și nici ca cei doi să poarte vreo conversație. C______ D____ susține însă că a stat personal de vorbă cu agentul constatator.

Raporturile martorilor cu petentul apar ca fiind unele de subordonare, sens în care S______ I___ declară că acesta este „stăpân de stână”, iar C______ D____ afirmă inițial că este ,,șeful turmei de oi pe care noi o pășunam”, după care revine și precizează că ,,avem mai degrabă calitatea de asociați”.

Din punctul de vedere al dispozițiilor legale aplicabile, potrivit art. 23 alin. 1 lit. k și art. 48 alin. 1 lit. c), în scopul gestionării durabile a faunei de interes cinegetic, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1500 lei, permiterea însoțirii turmelor și cirezilor de către câini însoțitori al căror număr este mai mare de 3 în zona de munte, de 2 în zona de deal și de 1 la câmpie. În acest număr se includ și câinii care asigură paza stânei.

Față de criticile petentului legate de locul în care se aflau turma de ovine și câinii însoțitori, textul de lege nu distinge în funcție de proprietarul terenului pe care se află turma și acești câini. În plus, art. 1 lit. h) din Legea nr. 407/2006 definește fauna de interes cinegetic ca reprezentând totalitatea exemplarelor din populațiile din speciile de faună sălbatică prevăzute în anexele nr. 1 și 2 ale legii, existente pe teritoriul României, iar conform lit. i), prin fond cinegetic se înțelege unitatea de gospodărire cinegetică constituită din fauna de interes cinegetic și suprafața de teren, indiferent de categoria acestuia, indiferent de proprietar și astfel delimitată încât să asigure o stabilitate cât mai mare faunei de interes cinegetic în interiorul său. Nu se includ în fondurile cinegetice suprafețele din intravilan, precum și zona strict protejată și zona tampon din cuprinsul Rezervației Biosferei "Delta Dunării".

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în raport cu dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Astfel, în temeiul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În acest sens, instanța reține faptul că sancțiunea a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, că este proporțională cu gradul de pericol al faptei concret săvârșite, numărul de câini care însoțeau turma de oi, respectiv 10, este mult mai mare decât cel permis de lege, atitudinea petentului este de nerecunoaștere a faptei reținute în sarcina sa, iar acesta nu a probat existența unor circumstanțe sau împrejurări care să releve un grad redus de pericol social al faptei comise în concret și care să justifice înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

Pentru aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 15.08.2013 este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Față de prevederile art. 453 Cod proc. civ, petentul fiind cel care a căzut în pretenții, acesta va fi obligat la plata către intimat a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva Sentinței civile nr.3978/15.05.2014, pronunțată de Judecătoria Bistrița, a declarat apel, în termen legal, apelantul C_____ I___, solicitând: admiterea cererii de apel, casarea hotărârii instanței de fond și rejudecând cauza, admiterea plângerii, anularea procesului verbal de constatare a contravențiilor și aplicare a sancțiunilor în domeniul cinegetic ________ nr.xxxxxxx din 15.08.2013, în subsidiar anularea parțială a procesului verbal de constatare a contravenției și înlocuirea sancțiunii amenzii de 500 lei, cu avertisment, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.. În ipoteza respingerii apelului, potrivit prev. art.451, al.2 C.pr.civ., solicită să se dispună reducerea onorariului avocațial.

În fapt, apelantul a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravențiile și aplicare a sancțiunilor în domeniul cinegetic ________, nr.xxxxxxx din 15.08.2013.

Sentința civilă nr.3978/2014 pronunțată în dos.nr.XXXXXXXXXXXXX, este nelegală și netemeinică, având în vedere următoarele:

- potrivit prev.art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, apelatul a fost lipsit și i-a fost încălcat dreptul la apărere și la un proces echitabil prin înlăturarea în totalitate a declarațiilor martorilor audiați;

- intimata a depus la dosar prin fax, la data de 08.05.2014 note prin care solicita respingerea plângerii contravenționale, note care, potrivit prev.art.244 alin.2 C.pr.civ., nu pot fi ținute și nu pot fi avute în vedere la pronunțarea hotărârii, deoarece nu au fost depuse cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru dezbaterea fondului, iar concluziile consemnate în note care s-a reținut în motivele hotărârii pronunțate, solicită să fie înlăturate;

- potrivit declarației martorului C______ D_____, apelantul-petent, nu a fost însoțitor al turmei de ovine, nu a fost prezent data constatării contravenției, nu a săvârșit fapta constatată de a permite însoțirea turmei de oi pe fondul cinegetic nr.23 Poieni de un nr. mai mare de doi câini, nu a fost de față la data și ora constatării și a încheierii procesului verbal de contravenție, pentru a i se aduce la cunoștință fapta, sau pentru a refuza semnarea procesului verbal de contravenție în consecință nu putea spune că refuza semnarea lui, turma de ovine a fost însoțită de ciobanii audiați ca martori, petentul fiind sancționat pentru o faptă nesăvârșită, iar potrivit acelorași declarații ale martorilor audiați, între apelant și martori, în cadrul asocierii cetățenilor în turma de ovine, nu exista relații de subordonare sau relații de serviciu;

- asocierea cetățenilor (între care regăsesc petentul și ciobanii) din satul Mijlocenii Bârgăului, în turmă de ovine, este potrivit obiceiului local, vremelnicia și temporară (în perioada mai-octombrie 2013), aceasta asociere nu este înregistrată ca persoană juridică, iar pentru buna desfășurare a activității persoanele asociate se organizează, petentul care are cele mai multe ori, peste 100 capete, se implică mai mult în modul de organizare a turmei, dar între asociați nu există raporturi de subordonare, la fel nu există asemenea raporturi nici între petent și martori, în calitate de ciobani ai turmei, așa cum au declarat martorii și se reține în declarațiile date;

- nu sunt îndeplinite cerințele art.26 alin.3 din OG 2/2001, în procesul verbal de contravenție se consemnează în mod nereal ca apelantul a fost însoțitor al turmei de ovine, dar așa cum s-a arătat, la data și ora constatării faptei și a încheierii procesului verbal nu a fost prezent, nefiind opus în situația de a refuza semnarea acestuia;

- apelantul a făcut dovada prin declarația martorului audiat că nu a fost prezent la constatarea faptei și la încheierea procesului verbal, dovada care în mod subiectiv au fost înlăturată în totalitate, fiind lipsit în mod vădit de dreptul la apărare și la un proces echitabil;

- sub aspectul temeiniciei, este eronată și neadevărată reținerea din motivele sentinței, prin care se susține că apărările petentului sunt lipsite de suport probator, apelantul-intimat a fost sancționat nelegal, nefiind de față pentru fapta contravențională constatată de a permite însoțirea turmei de oi de la un nr. mai mare de doi câni, martorii au declarat că turma a fost însoțită de doi câini care purtau jujeu, intimata a recunoscut că veridică declarația dată și ca nr. câinilor fiind aspectul esențial pentru dovedirea netemeiniciei procesului verbal, fiind dovedită împrejurarea ca nu erau 10 câini, deci doi, fapta nu există, iar prezumția de vinovăție fiind răsturnată;

- este evidentă și veridică declarația cu privire la faptul că apelantul nu a fost însoțitorul turmei, nu a fost de față la constatarea și întocmirea procesului verbal, declarația martorilor ca turma era însoțită de doi câini care purtau jujeu, prin care apelantul a reușit să facă dovada contrară celor reținute și să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, dar cu mare ușurință declarațiile martorilor au fost înlăturate, în opinia sa, puteau fi înlăturate numai declarațiile contradictorii cu privire la turmele și cânii din zonă, la proprietarul cânilor însoțitori, cu privire la prezenta și discuțiile purtate cu agentul constatator și avute în vedere celelalte susțineri ale martorilor:

- terenul unde se afla turma și terenurile închiriate pentru pășunat, din locul numit „sforț” situate în localitatea Mijlocenii Bârgăului,m nu fac parte și nu sunt incluse în contractul nr.31/16.06.2011 de gestionare a faunei cinegetice a intimatei, care nu a depus nici o dovadă ca aceste terenuri îi aparțin pentru administrare, cu alte cuvinte terenul în discuție nu este fond de vânătoare, nefiind aplicabile prev.art.49 din L.407/2006, motiv pentru care solicită să se constate că procesul verbal de contravenție a fost încheiat de intimată în mod abuziv și fără nici un temei legal, de o persoană fără calitate de agent constatator și pe un teren care nu îi aparține;

- nu contestă calitatea de persoană juridică a intimatei, obiectul său de activitate, dar contestă faptul ca încheiat în mod nelegal, procesul verbal de contravenție pe un teren ce nu-i aparține și în mod neadevărat se reține în motivele hotărârii pronunțate ca apelantul nu a făcut dovada ca terenurile din locul numit „sforț” situate în localitatea Mijlocenii B. îi aparțin, dimpotriva apelantul a făcut dovada, terenurile sunt proprietatea cetățenilor care au oile în turma și terenuri închiriate potrivit tabelelor nominale semnate de proprietari și conform adeverinței eliberată de Primăria _______________________ depuse în dosar;

- potrivit prev.art.16 și 17 din OG 2/2001, procesul verbal de constatare a contravenției cuprinde în mod obligatoriu numele și prenumele agentului constatator,m care este obligat în momentul încheierii, să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, neîndeplinirea cerințelor legale, atrage nulitatea procesului verbal, învederând faptul că procesul verbal a fost încheiat de agentul constatator S_________ N______, paznic de vânătoare, fără a fi consemnat CNP- ul acestuia, iar in contractul de muncă nr.31/16.06.2011, persoana angajată a intimatei este S_________ I___, pe cale de consecință este evidentă diferența dintre cele două persoane, procesul verbal a fost încheiat de o persoană fără calitate de agent constatator, iar omiterea menționării corecte a prenumelui agentului constatator reprezintă un motiv temeinic, pentru care solicită constatarea nulității procesului verbal și să se dispună anularea lui, instanța de judecată nu poate complini omisiunea prezumată a intimatei cu privire la prenume;

- foarte important, a se compara semnătura agentului constatator S_________ N______ din procesul verbal de constatare a contravențiilor și aplicare a sancțiunilor în domeniul cinegetic ________ nr.xxxxxxx din 15.08.2013 și semnătura salariatului S_________ I___ din contractul de muncă nr.31/16.06.2011, care sunt total diferite, (nefiind necesară expertiza grafologică), motiv întemeiat de a constata că persoana S_________ N______ din procesul verbal de contravenție, nu are calitate de agent constatator și de a dispune anularea procesului verbal.

In drept, s-au invocat disp.art.466 și urm. C.pr.civ.

Intimata Asociația de V________ „D____” a depus „concluzii scrise” (f.28-29), prin care solicită respingerea ca nefondat a apelului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată pentru următoarele motive:

1. Apelantul da dovadă de necunoaștere a sensului juridic al noțiunii de „înlăturare” a declarațiilor martorilor, afirmând că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prin înlăturarea acestor probe. Este evident că instanța de fond a arătat motivele pentru care nu a considerat veridice aceste declarații, însă probele au fost administrate.

Aprecierea acestora este atributul instanței de judecată, iar prin aceasta nu se aduce atingere dreptului petentului la un proces echitabil.

Analizând cele două declarații, rezultă indubitabil că sunt declarații mincinoase (chiar s-a trecut pe tărâm infracțional în opina sa). Cu excepția împrejurărilor că turma de oi era însoțită de numai doi câini care purtau jujeu și nu era însoțită și de petentul apelant, toate celelalte susțineri ale martorilor sunt contradictorii. Aceasta împrejurare relevă faptul că martorii au fost învățați ce să spună cu privire la aspectele esențiale ale speței, însă nu și-au făcut „lecțiile” în întregime.

2. Din probatoriu administrat rezultă că petentul era conducătorul stânii, cel care a organizat întreaga activitate a acesteia, astfel că nu are relevanță dacă în momentul săvârșirii faptei însoțea turma de oi, având în vedere dispozițiile legale prev. de art.23 alin.1 lit. k din Leg.407/2006; „ (1) În scopul gestionării durabile a faunei de interes cinegetic, se interzic: (…)

k/ permiterea însoțirii turmelor și cirezilor de către câini însoțitori ai căror număr este mai mare de 3 în zona de munte, de 2 în zona de deal și de 1 la câmpie. In acest număr se includ și câinii care asigură paza stânei”.

In plus, petentul nu a reușit să facă dovada contrară celor menționate în procesul verbal de contravenție deoarece, așa cum s-a arătat șu cum în mod temeinic a reținut instanța de fond în considerentele hotărârii atacate, declarațiile celor doi martori nu pot fi apreciate ca veridice.

3. Așa cum a dovedit, numele paznicului de vânătoare este S_________ N______ I___, astfel că susținerea ca nu era identitate între persoana angajată ca paznic de vânătoare și persoana care a încheiat procesul verbal este nefondat.

4. A depus înscrisuri din care rezultă că intimata are calitate de gestionar al fondului cinegetic nr.23 „Poieni”. Nu are relevanță cine sunt persoanele care au calitatea de proprietar al fondului forestier și al pășunilor, proprietarii imobilelor având calitatea de proprietari ai fondului cinegetic, care se află în gestiunea intimatei, calitate în care are dreptul de a exploata fondul cinegetic, dar și obligarea de a impune respectarea reglementărilor legale referitoare la fondul cinegetic.

Din acest punct de vedere arată că petentul apelant a fost avertizat verbal, fără a se încheia procese verbale de contravenție, în nenumărate rânduri cu privire la contravenția pe care o săvârșește, în condițiile în care pe întreaga perioadă de pășunat, cel puțin din anul 2011, în care intimata a preluat gestiunea fondului cinegetic, a permis însoțirea turmei de oi de către cel puțin 10 câini. Acești câini, fiind înfometați în condițiile în care petentul apelant nu le asigura hrana suficientă (datorită numărului mare nici nu are posibilitatea), au produs importante pagube fondului cinegetic (fiind nevoiți să se hrănească cu animale sălbatice).

Nu a solicitat administrarea unui probatoriu pentru dovedirea afirmațiilor de mai sus, deoarece nu era util, însă amenda a fost aplicată abia după ce adeseori petentul-apelant a fost informat și avertizat cu privire la contravenția pe care o săvârșește, fiind obligată de conduita acestuia să aplice sancțiunea contravențională întrucât petentul nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor legale.

Având în vedere argumentele de mai sus, solicită respingerea apelului și să fie obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, conform dispozițiilor art. 476-478 Cod procedură civilă, tribunalul constată că sentința atacată este temeinică și legală, instanța de fond făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.

Astfel, în mod judicios instanța de fond, pe baza probatoriul administrat, în condițiile unei depline respectări a principiilor fundamentale ale procesului civil consacrate de Titlul Preliminar – Capitolul II din C.pr.civ., anume procesul verbal de contravenție, declarațiile martorilor propuși de petentul apelant, precum și celelalte înscrisuri, a concluzionat că fapta ce a determinat încheierea actului sancționator există și îi este imputabilă contravenientului.

Față de susținerile apelantului care, pornind de la prev.art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, a susținut că „a fost lipsit și i-a fost încălcat dreptul la apărere și la un proces echitabil prin înlăturarea în totalitate a declarațiilor martorilor audiați”, tribunalul subliniază că în aprecierea probei cu martori, conform art.324 coroborat cu art.264 C.pr.civ., se va ține seama de sinceritatea acestora și de împrejurările în care au luat cunoștință de faptele ce fac obiectul declarației respective, iar mai apoi, în contextul existenței și altor probe, precum înscrisurile, probele administrate se impun a fi examinate fiecare în parte și toate în ansamblul lor, judecătorul, în vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire au fost încuviințate, fiind liber a le aprecia potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.

În speță, este în discuție un proces-verbal de contravenție, a cărui valoare probantă nu a fost stabilită de legiuitor însă în analizarea procedurii de judecată a plângerilor contravenționale nu trebuie pornit de la ideea ca procesul-verbal de contravenție nu are nici o valoare probantă și că revine organului constatator sarcina de a dovedi realitatea celor reținute de agentul constatator, cu atât mai mult cu cât analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este mare, iar aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar avea ca efect nepedepsirea multor contravenții și impunerea în sarcina autorităților care aplică astfel de sancțiuni a unei poveri excesive și nejustificate, prezumția de nevinovăție izvorâtă din prevederile art.6 CEDO, având caracter relativ, organul constatator neputând și netrebuind să suporte în întregime sarcina probei cu atât mai mult cu cât, aspectul esențial în incidența art. 6 din convenție, este acela că instanțele de judecată au obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii ce se derulează în fața acesteia, iar instituirea unor prezumții care operează împotriva persoanei sancționate și care au rolul de a inversa sarcina probei nu sunt incompatibile de plano cu respectarea acestei prezumții.

Or, martorii audiați, propuși de petent( aflați cel puțin în legături de interes cu acesta, după cum corect a relevat și argumentat judecătorul fondului) prin declarațiile lor contradictorii nu pot să determine concluzia că apelantul nu ar fi încălcat dispozițiilor art.23 alin.1 lit. k din Legea nr. 407/2006, fiind dovedit că, în data de 15.08.2013, în calitate de însoțitor a unei turme de ovine a permis însoțirea acesteia de un număr de mai mare de câini decât cel permis - doi câini (respectiv un nr. de 10), în zonă de deal.

Pretinsa nesocotire a art.49 din Legea nr. 407/2006( „Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către personalul salariat cu atribuții de ocrotire a vânatului din cadrul persoanelor juridice care gestionează fonduri de vânătoare, de personalul structurilor de administrare a ariilor naturale protejate, de alt personal de specialitate, împuternicit în acest scop de conducătorul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, precum și de lucrătorii anume desemnați de Ministerul Administrației și Internelor”), prin aceea că terenul unde se afla turma și terenurile închiriate pentru pășunat, din locul numit „Sforț” situate în localitatea Mijlocenii Bârgăului, nu fac parte și nu sunt incluse în contractul nr.31/16.06.2011 de gestionare a faunei cinegetice a intimatei, care nu a depus nici o dovadă ca aceste terenuri îi aparțin pentru administrare, deci terenul în discuție nu este fond de vânătoare, consecința fiind actul sancționator a fost încheiat de o persoană fără calitate de agent constatator și pe un teren care nu îi aparține, nu poate fi primită în condițiile în care este în discuție un contract de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic în suprafață de 7.645 ha, încheiat în temeiul art.9 și 15 din Legea nr. 407/2006, neavând relevanță regimul juridic al terenurilor incluse, sub aspectul proprietății, fauna de interes cinegetic fiind resursă naturală regenerabilă, bun public de interes național și internațional, potrivit art. 2 din aceeași lege, iar interdicțiile reglementate de art.23 au fost impuse tocmai „în scopul gestionării durabile a faunei de interes cinegetic”, printre altele nefiind permisă însoțirea „turmelor și cirezilor de către câini însoțitori al căror număr este mai mare de 3 în zona de munte, de 2 în zona de deal și de 1 la câmpie. În acest număr se includ și câinii care asigură paza stânei”.

Raportat la considerentele de fapt și de drept relevate mai sus, reținând că motivul de nulitate relativă invocat de petent – indicarea greșită a prenumelui agentului constatator, a fost înlăturat argumentat de instanța de fond, iar sancțiunea a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, fiind corect individualizată prin raportare la criteriile oferite de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, tribunalul, în baza art. 480 alin.1 din Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul C_____ I___ împotriva sentinței civile nr.3978/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata Asociația de V________ „D____” - Fondul de V________ 23 Poieni.

Față de soluția adoptată și prevederile art.451-453 C.pr.civ., se va respinge cererea apelantului privind acordarea cheltuielilor de judecată, însă pe aceleași temeiuri va obliga apelantul să plătească intimatei suma de 300 lei cheltuieli de judecată în apel( onorariu avocațial – fila 30).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul C_____ I___, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Josenii Bîrgăului, ____________________________. 356, jud. Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr.3978/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata Asociația de V________ „D____” - Fondul de V________ 23 Poieni, cu sediul în Bistrița, ____________________. 18, jud. Bistrița-Năsăud.

Respinge cererea apelantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 300 lei cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

D____ E_______ L____ G_______ O____ M______ D_____ P______

Red/dact:

DEL/FV

10.04.2015/ 24 ex/Jud. fond: CCG