Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1911/2015

Ședința publică de la 05.02.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I____-C_______ H_____

GREFIER: E____ S___

Pe rol judecarea cauzei civile privind petenta S.C. P______ L______ S.R.L. în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A. PRIN CESTRIN, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța, în temeiul art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, lasă dosarul la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.

Procedând potrivit art. 131 alin. (1) C.proc.civ. la verificarea competenței, instanța apreciază că, în raport de dispozițiile art. 94 pct. 4 C.proc.civ. și art. 10¹ din OG nr. 15/2002, este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.

În temeiul art. 255 C__ coroborat cu art. 258 C__, instanța încuviințează atât pentru petentă, cât și pentru intimată, proba cu înscrisuri, apreciind că este legală, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.

Nemaifiind alte probe de administrat, instanța reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 13.10.2014, sub numărul de dosar XXXXXXXXXXXXXX, petenta ______________________ a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/03.09.2014 întocmit de intimata C.N.A.D.N.R. SA prin CESTRIN, prin care i-a fost aplicată amendă în cuantum de 1750 lei, întrucât auto XXXXXXXX a fost surprins circulând fără a deține rovinietă valabilă.

În motivare, petenta a arătat că vehiculul surprins circulând fără rovinietă a fost vândut la data de 30.04.2013 către MULTIBRAND AUTO SHOP SRL, apreciind că societatea petentă nu îndeplinea nici una din condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea sancțiunii.

Petenta a făcut referire și la întrunirea elementelor constitutive ale contravenției definite de art. 1 din OG 2/xxxxx și a apreciat că, deși a făcut dovada faptului că nu se afla în posesia autovehiculului, instanța de fond, verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție și interpretând abuziv art. 7 alin.1, a ajuns la concluzia cu totul eronată și nelegală că, prin faptul că petenta era responsabilă de achitarea tarifului de utilizare, prin neachitarea acestuia, începe să „circule” cu autovehiculul pe drumurile naționale din România. Pentru motivele arătate, petenta a solicitat modificarea hotărârii de fond și anularea procesului verbal contestat.

În drept au fost invocate dispozițiile art.1, art.7 și art. 34 alin.2 și art. 36 din OG nr.2/2001, art. 8 alin.1 din OG 15/2002 și art. 1 alin.1 lit. b) și art.10, art. 304, pct. 8 și 8 C.proc.civ.

În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.

Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.21).

Prin întâmpinarea depusă la data de 03.12.2014, prin intermediul serviciului Registratură, intimata a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și neîntemeiată și menținerea procesului-verbal contestat ca fiind temeinic și legal.

În apărare, intimata a arătat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 și 3 din OG 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – SIEGMCR, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de MAI . Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și a apreciat că îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Intimata a mai arătat că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului (persoană fizică sau juridică) care este menționat în certificatul de înmatriculare. Totodată, a arătat că petenta apare menționată în baza de date a MAI – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform OG 2/2001 și OG 15/2002, învederând faptul că nu este suficient contractul de vânzare-cumpărare pentru modificarea în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehiculele din cadrul MAI. În continuare s-a arătat că petenta este înscrisă în continuare în evidențele MAI ca proprietar/utilizator a autoturismului, iar art. 9 alin.3 din OG nr.15/2002 prevede posibilitatea legală de a încheia proces-verbal de constatare a contravenției pe baza datelor furnizate de MAI – DRPCIV, iar părțile contractante au obligația legală de a se prezenta la acest serviciu pentru a proceda la transcrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului, pentru a asigura opozabilitatea tranzacției, cf. Ordinului 1501/2006, intimata apreciind că încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu îi este opozabilă iar responsabilitatea deținerii rovinietei revine petentei.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001, OG/15/2002, Legea nr. 455/2001, Ordinul MTI nr. 769/2010 cu modificările și completările ulterioare.

În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În cauză a fost încuviințată și administrată pentru ambele părți proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

La data de 03.09.2014, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul intimatei C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – subunitatea Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx, prin care s-a reținut săvârșirea de către petenta P______ L______ S.R.L. a contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că vehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX aparținând petentei, a circulat la data de 09.05.2014, ora 12:25, pe DN72A km 7+810m, Priseaca, fără a deține rovinietă valabilă, motiv pentru care, în temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, i-a fost aplicată petentei o amendă contravențională de 1750 lei.

Procesul-verbal i-a fost comunicat petentei la data de 24.09.2014 (f. 5).

Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, procesul-verbal cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute și nefiind afectat de alte vicii de natură să ducă la anularea sa. Totodată, instanța reține că petenta nu a invocat motive de nelegalitate a procesului-verbal contestat.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța reține că din probele administrate în cauză nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, aceasta fiind probată cu ajutorul unei planșe foto procesată automat de camera video tip ANPR, amplasată pe DN72A km 7+810m, Priseaca (fila 33-34).

Criticile petentei cu privire la împrejurarea că aceasta nu este subiectul activ al contravenției nu pot fi reținute.

În primul rând, instanța reține că potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România „Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”, potrivit art. 7 din același act normativ „Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.”, iar termenul „utilizator” este, în accepțiunea legii – art. 1 lit. b) în partea ce interesează –, persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.

Din interpretarea acestor texte de lege, rezultă că obligația achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile incumbă persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.

Având în vedere că în certificatul de înmatriculare apare înscrisă petenta drept proprietar al autoturismului, fapta contravențională a fost reținută în sarcina acesteia. Informațiile au preluate de către intimată din baza de date a Ministerului Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și nu au fost contestate de către petentă.

Instanța reține că, negând calitatea sa de proprietar și de utilizator al autovehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX, petenta a depus la dosarul cauzei factura nr. xxxxx/30.04.2013 (f. 8) și a susținut că autovehiculul a fost înstrăinat către Multibrand Auto Shp S.R.L.

Aceste înscris constituie un înscris sub semnătură privată în privința căruia data nu este, potrivit art. 278 C.proc.civ., opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una din modalitățile prevăzute de lege, respectiv: 1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcționar competent în această privință; 2. din ziua când au fost înfățișate la o autoritate sau instituție publică, făcându-se despre aceasta mențiune pe înscrisuri; 3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public; 4. din ziua morții ori din ziua când a survenit neputința fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz; 5. din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar și pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în condițiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar; 6. din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeași natură care dovedește în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului.

Or, în speță, petenta nu a invocat existența vreunui element care să confere dată certă acestui înscris, pentru a face opozabilă data terței persoane, intimata.

Prin urmare, instanța apreciază că data unei facturi nu poate fi opozabilă intimatei, pentru a dovedi că la data săvârșirii contravenției petenta nu mai era proprietarul autoturismului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX.

Astfel, în ceea ce privește sancționarea contravenției, nu prezintă importanță susținerile petentei în sensul că nu a circulat cu autoturismul, și că dreptul de proprietate asupra acestuia ar fi fost transferat, cât timp mențiunile din certificatul de înmatriculare al autoturismului continuă să producă efecte juridice față de terți. Transmiterea dreptului de proprietate și radierea de la DITL nu este opozabilă terților din moment ce nu a fost efectuată transcrierea în certificatul de înmatriculare și în cartea de identitate.

De asemenea, instanța reține că pentru evidența autovehiculelor și asigurarea publicității acestora a fost conceput sistemul înmatriculării, orice terț (deci și intimata din cauză) putând cunoaște proprietarul unui autoturism la un moment dat prin consultarea bazei de date constituite în acest sens.

Astfel, deși potrivit art. 17 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, „Radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii.”, față de împrejurarea că data vânzării autoturismului nu este opozabilă față de terți, petenta avea posibilitatea solicitării instanței de judecată să suplinească consimțământul noului proprietar în vederea radierii din evidență a autoturismului înstrăinat.

A admite susținerile petentei ar echivala cu imposibilitatea autorităților statului de a sancționa proprietarii autoturismelor dobândite prin contracte de vânzare-cumpărare pentru vehicule folosite, având în vedere că identitatea acestora la un moment dat nu poate fi cunoscută prin accesarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, special constituită pentru asigurarea publicității autovehiculelor.

Pe cale de consecință, instanța constată că susținerea petentei în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției, este nefondată.

Astfel, în ceea ce privește subiectul activ, așa cum a fost arătat mai sus, acesta este persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare, care poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, în cazul de față petenta.

Elementul material, fapta de a circula fără a deține o rovinietă valabilă, este dovedit prin fotografia depusă de intimată, iar în ceea ce privește vinovăția petentei, aceasta este demonstrată prin faptul că, având cunoștință despre obligația sa de achitare a tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, în calitate de proprietar înscris în certificatul de înmatriculare al autoturismului, nu a îndeplinit-o.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța apreciază că individualizarea sancțiunii a fost făcută în mod corect de organul constatator în raport de gradul de pericol social la faptei săvârșite. În acest sens, instanța reține dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.” În acest sens, instanța consideră că nu se justifică înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.

F___ de aceste aspecte si vazand ca procesul-verbal a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor imperative edictate de lege pentru încheierea valabilă a procesului-verbal de contraventie, instanta urmeaza sa respinga plângerea ca neintemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petenta S.C. P______ L______ S.R.L. cu sediul în București, _____________________, sector 1 și sediul ales în București, Calea Giulești nr.6-8, sector 6 în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A. PRIN CESTRIN cu sediul în București, ____________________.401A, sector 6 ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

I____-C_______ HlihorElena S___

Red.ICH/Tehnored.ICH, ES/09.06.2015

Printat – 2 exemplare

Comunicări - 2