ROMÂNIA

Tribunalul A___ operator - 3207/2504

Secția de contencios administrativ și fiscal

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 560 A

Ședința publică din data de 26 mai 2015

Președinte I___ D____

Judecător L____ J___

Grefier D____ B______

S-a luat în examinare apelul declarat de intimatul I____________ de Poliție Județean A___ împotriva sentinței civile nr. 714 din 11.02.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul petentului intimat R____ G_____ O_____ – avocat G_____ M____ din Baroul A___, lipsă fiind reprezentantul intimatului apelant I____________ de Poliție Județean A___.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.

Reprezentantul petentului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și învederează că nu are de formulat cereri de probațiune ori cereri prealabile.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, excepții și incidente de soluționat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.

Reprezentantul petentului intimat solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primai instanțe ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, coroborat cu art. 482 din același Nou cod, instanța închide dezbaterile și reține apelul spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 714 din 11 februarie 2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria A___ a admis în parte plîngerea formulată de R____ G_____ O_____ în contradictoriu cu IPJ împotriva procesului verbal de contravenție CP xxxxxxx/25.07.2014 al intimatei.

A înlocuit sancțiunile aplicate prin procesul verbal de contravenție mai sus identificat cu sancțiunea avertismentului.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în fapt, prin procesul verbal de contravenție CP xxxxxxx/25.07.2014 intimata l-a sancționat contravențional pe petent pentru încălcarea dispozițiilor art.120 alin 1 lit. h din HG 1391/2006, respectiv pentru realizarea manevrei de depășire în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă", reținut fiind prin procesul verbal de contravenție că la data de 25.07.2014 orele 8,50 conducând autoturismul marca Dacia cu numărul XXXXXX pe raza localității Ș___ petentul a efectuat o manevră de depășire, trecând peste actul longitudinal continuu al drumului.

Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța a reținut ca acesta a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând motive de nulitate absolută.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție instanța a constatat că este certă de vreme ce petentul însuși a recunoscut fapta contravențională ca fiind săvârșită de el prin chiar obiecțiunile formulate cu ocazia semnării procesului verbal de contravenție , ocazie cu care doar a încercat să justifice săvârșirea faptei, recunoaștere făcută de altfel și în fața instanței iar martorul asistent semnatar al procesului verbal de contravenție este chiar conducătorul auto pe care petentul l-a depășit prin manevra litigioasa și audiat fiind în instanță , sub jurământ, a confirmat săvârșirea de către petent a faptei litigioase.

Instanța de fond a reținut că în condițiile în care manevra petentului este incriminată ca și contravenție , în cauză în mod întemeiat a fost antrenată răspunderea contravențională a petentului prin procesul verbal de contravenție contestat.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța a reținut că, de vreme ce petentul, posesor de permis de conducere nu a mai determinat producerea de evenimente rutiere similare în ultimii circa 5 ani,

De vreme ce încălcarea dispozițiilor art.120 alin 1 lit. h din HG 1391/2006 este datorată unei situații speciale a petentului din momentul litigios – lăsarea , din greșeală a ușii de la casă deschise și nu este datorată relei credințe a petentului,

De vreme ce la momentul dresării procesului verbal de contravenție și chiar în cadrul prezentei proceduri judiciare petentul a dat dovadă de multă bună credință de vreme ce a recunoscut fapta iar manevra de depășire nu a pus în pericol nici viața petentului nici a celorlalți participanți la trafic, instanța de fond a apreciat că în cauză chiar numai avertismentul este sancțiunea care are dimensiune punitivă și educativă suficientă pentru petent.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul I____________ de Poliție Județean A___ solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței apelate în sensul respingerii plângerii petentului.

În motivare a susținut că prima instanță în mod nejustificat a procedat la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, întrucât sancțiunea amenzii în cuantumul aplicat corespunde gradului de pericol social al faptei, fapta fiind considerată de o gravitate sporită de către legiuitor.

A învederat că în ce privește anularea sancțiunii complementare a dreptului de a conduce, în condițiile în care sancțiunea amenzii a fost înlocuită cu avertismentul este nelegală, întrucât potrivit prevederilor art. 100 alin. 3 lit. e, pentru fapta săvârșită de intimat respectiv nerespectarea regulilor privind depășirea, se aplică amenda prevăzută la clasa a II-a de sancțiuni, precum și sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, considerându-se că fapta prezintă pericol social iar prin urmare nu există posibilitatea înlăturării acestei sancțiuni din moment ce procesul verbal și implicit sancțiunea principală nu au fost anulate pentru netemeinicie.

În drept a invocat prevederile art. 476-479 din Noul Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinare, petentul roman G_____ O_____ a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivare a susținut că hotărârea instanța de fond este temeinică și legală, aceasta în mod corect a luat în considerare împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, având totodată în vedere recunoașterea vinovăției petentul dar și faptul că acesta nu a periclitat siguranța sa sau a celorlalți participanți la trafic, avertismentul având dimensiunea punitivă și educativă în speța de față.

În drept a invocat prevederile art. 471 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Prin procesul verbal de contravenție CP xxxxxxx/25.07.2014 intimatul l-a sancționat contravențional pe petent pentru încălcarea dispozițiilor art.120 alin 1 lit. h din HG 1391/2006, respectiv pentru realizarea manevrei de depășire în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă", reținut fiind prin procesul verbal de contravenție că la data de 25.07.2014 orele 8,50 conducând autoturismul marca Dacia cu numărul XXXXXX pe raza localității Ș___ petentul a efectuat o manevră de depășire, trecând peste actul longitudinal continuu al drumului.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză dar a procedat eronat la reindividualizarea sancțiunilor aplicate petentului pronunțând astfel o hotărâre nelegală ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale în materie.

În conformitate cu dispozițiile art.101 alin.3 lit.a din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile nerespectarea regulilor de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a manevrei de depășire.

Dispozițiile legale precitate sunt în acord cu art. 95 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată și republicată, potrivit căruia ,,(1) Încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2)”, acesta din urmă stabilind - lit. b - ca sancțiune contravențională complementară și „suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat”

Constatându-se săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. 3 lit.a din OUG 195/2002 modificată și republicată, de către intimatul contravenient, în mod legal acestuia i s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 60 de zile, cele două sancțiuni, amenda și sancțiunea complementară, fiind stabilite cumulativ de dispozițiile art. 101 alin. 3 din OUG 195/2002 modificată și republicată pentru comiterea acestui tip de contravenții. Instanța nu poate aprecia asupra oportunității sancțiunii complementare care se aplică de drept, în cazul contravențiilor rutiere pentru care sunt prevăzute, scopul aplicării acestora fiind cel menționat de art. 96 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată și republicată : ,,Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.”

Înlocuirea amenzii cu avertisment este nefondată reținându-se că sancțiunile aplicate au fost corect individualizate, în raport cu prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, amenda fiind în cuantumul prevăzut de lege nejustificându-se înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.

De altfel nici criteriile legale prevăzute de art.7 din OG nr.2/2001 raportat la art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 nu sunt îndeplinite în condițiile în care petentul încearcă exonerarea de răspundere pentru fapta imputată iar scopul prevăzut de lege prin aplicarea avertismentului nu este atins, neexistând garanția că petentul a conștientizat fapta și urmările acesteia cu dovada că se va abține pe viitor de la încălcarea normelor legale de această natură în condițiile în care fapta de nerespectare a regulilor privind depășirea poate determina producerea de accidente rutiere cu consecințe grave, iar împrejurările concrete nu pot conduce la existența unui grad de pericol social concret scăzut după cum eronat reține prima instanță.

Este adevărat că potrivit art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și că dispozițiile art. 34 alin. 1 din OUG nr. 2/2001 permit instanței care soluționează plângerea împotriva procesului verbal de contravenție să ia hotărâri cu privire la sancțiunile aplicate, dar hotărârea instanței cu privire la aceste sancțiuni trebuie să se situeze între limitele stabilite de legiuitor. Așa cum instanța nu poate înlătura orice formă de sancțiune principală, ci doar o poate reduce, doar până la limita minimă stabilită de legiuitor, sau înlocui, pentru a nu agrava situația contravenientului în propria plângere, nu poate înlătura nici sancțiunea complementară, atunci când legiuitorul a prevăzut aplicarea acesteia pentru o anumită contravenție, așa cum este în cazul de față, în care art. 101 alin. 3 din OUG 195/2002 stabilește ca sancțiuni aplicabile amenda și sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce pentru 60 de zile. Dacă în cazul sancțiunii principale a fost lăsată posibilitatea aprecierii atât cu privire la cuantumul acesteia, fiind reglementate legal doar limita minimă și maximă, cât și cu privire la natura acesteia, avertismentul fiind stabilit ca sancțiune principală de OG 2/2001, în cazul sancțiunii complementare care se aplică cumulativ cu cea principală, indiferent de natura acesteia din urmă, o astfel de posibilitate de apreciere asupra cuantumului sau naturii sancțiunii complementare, nu a mai fost lăsată nici agentului constatator și nici instanței de judecată, legiuitorul optând în cazul contravențiilor rutiere pentru o sancțiune complementară cu natură și cuantum fix, care se aplică obligatoriu.

Art. 5 alin. 6 din OG 2/2001 stabilește că sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei dar interpretarea acestor dispoziții legale nu exclud posibilitatea ca legiuitorul să stabilească contravenții de o anumită natură sau gravitate pentru care sancțiunile contravenționale complementare se aplică obligatoriu sau facultativ, dispozițiile art. 5 alin. 7 din OG 2/2001 stabilind posibilitatea de aplicare a unei singure sancțiuni principale și a uneia sau mai multor sancțiuni contravenționale complementare, pentru săvârșirea unei singure contravenții.

Cum pentru contravențiile reglementate de art. 101 alin. 3 din OUG 195/2002 nu este stabilită posibilitatea aplicării sancțiunilor complementare alternative și nici facultatea aplicării acestora, sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile se aplică ca și sancțiunea principală, indiferent de natura acesteia din urmă.

Așa fiind se constată că nelegal instanța a dispus înlocuirea amenzii cu avertismentul cât și înlăturarea sancțiunii complementare a cărei aplicare era obligatorie, motive pentru care, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite apelul declarat de intimatul I____________ de Poliție Județean A___ împotriva Sentinței civile nr. 714 din 11.02.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Schimbă această hotărâre în tot în sensul că respinge plângerea contravențională a petentului R____ G_____ O_____ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 25.07.2014 de intimatul I____________ de Poliție Județean A___.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de intimatul I____________ de Poliție Județean A___ cu sediul în mun. A___, __________________, nr. 17-21, jud. A___, împotriva sentinței civile nr. 714 din 11.02.2015 pronunțată de Judecătoria A___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Schimbă această hotărâre în tot în sensul că respinge plângerea contravențională a petentului R____ G_____ O_____ identificat cu CNP xxxxxxxxxxxxx cu domiciliul în A___, _______________________ C, _____________, jud. A___ și domiciliul procesul ales la Cabinet avocat G_____ M____, A___, __________________________, nr. 3, ________________ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 25.07.2014 de intimatul I____________ de Poliție Județean A___.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26.05.2015.

Președinte Judecător Grefier

I___ D____ L____ J___ D____ B______

Red.I.D./Tehnored.D.B./04.06.2015

4 ex./2 _______________

Prima instanță – D____ L______ C_____

Se comunică:

Apelantului I____________ de Poliție Județean A___ - A___, __________________, nr. 17-21, jud. A___

Intimatului R____ G_____ O_____ – A___, str. ________________________, nr. 3, ________________ la Cabinet avocat G_____ M____