R O M Â N I A

TRIBUNALUL SIBIU

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIE Nr. 1366/2015

Ședința publică din data de 04.12.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: V___ I___

JUDECĂTOR: O_____ L______ M____

GREFIER: G______ S_____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelantul – petent F______ N______ și pe intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție –apel împotriva sentinței nr. 3352/04.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de azi.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului constată următoarele :

Prin plângerea contravențională înregistrată la judecătoria Sibiu la data de 5.03.2015, petentul F______ N______ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Sibiu, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/19.02.2015, exonerarea petentului de la plata amenzii în cuantum de 390 lei și anularea măsurii suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în 19.02.2015 ora 17 și 10 minute, se deplasa cu autoturismul XXXXXX pe Calea Dumbrăvii în direcția Piața A____ V_____, pe banda a doua a sensului de mers. La trecerea de pietoni situată înaintea sensului giratoriu a oprit neputând pătrunde în sens deoarece era blocat, iar la plecarea de pe loc, după ce a ajuns la aproximativ jumătatea trecerii de pietoni, a observat că pe trecerea de pietoni era angajat un pieton, a frânat brusc după care a oprit imediat după trecerea de pietoni. Petentul a mai arătat că datorita autovehiculului staționat pe trecerea de pietoni unghiul de vedere a fost obturat si nu a putut observa din timp pietonul angajat în trecere.

În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar dovada de circulație (f.4), copie C.I. (f.5), dovada achitării amenzii (f.6), procesul verbal de contravenție contestat (f.7).

Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. În apărare, intimatul a arătat că partea adversă a săvârșit cu vinovăție fapta reținută în procesul-verbal și că nu există motive de nulitate a acestuia. Acesta a susținut că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea drumului public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, care se afla pe sensul de mers al autovehiculului.

În drept, a invocat prevederile art. 205 și 223 C__, art. 135 al. (1) lit. h) din HG nr. 1391/2006 și art. 100 al. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002R.

Prin sentința civilă nr. 3352/2015 judecătoria Sibiu a respins plângerea formulată de petentul F______ N______, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Sibiu și a menținut procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/19.02.2015 încheiat de IPJ Sibiu.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul – verbal ________ nr.xxxxxxx/19.02.2015 întocmit de I____________ de Poliție al Județului Sibiu, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 390 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de 135 lit. h) din HG nr. 1391/2006 și sancționate în baza art. 100 din OUG nr. 195/2002R, întrucât la data de 19.02.2015, orele 17.14 a condus autoturismul marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXX, în Sibiu pe Calea Dumbrăvii unde nu a acordat prioritate de trecere unei persoane care traversa regulamentar pe trecerea de pietoni amplasată în dreptul Băncii Libra.

În drept, fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută de art. 135 lit. h) din HG nr. 1391/2006 conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.

Conform art. 100 al. (3) lit. b) din OUG nr. 195/2002, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai.

Împotriva procesului-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru netemeinicie.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța de fond reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Instanța, de fond reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal contestat, instanța de fond reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În urma analizării actelor din dosar, instanța de fond reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.

În acest sens, instanța reține că fapta a fost constatată personal de agentul constatator și înregistrată prin mijloace tehnice, procesul-verbal bucurându-se de prezumția veridicitate a faptelor descrise în cuprinsul său.

Înregistrarea video a faptei vine să confirme procesul-verbal de contravenție, din vizionarea acesteia constatându-se aceeași situație de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

În plus, instanța de fond constată că petentului i s-a oferit posibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, petentul propunând probe în dovedirea susținerilor sale și fiind administrate probele încuviințate acestuia, însă prin aceste probe nu a reușit facă dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat.

În acest sens, față de susținerile petentului, instanța de fond reține că petentul trebuia să adopte o conduită preventivă la apropierea de trecerea de pietoni, mai ales deoarece, contrar celor susținute de petent, autovehiculul din dreapta nu staționa, ci a oprit înainte de a ajunge pe trecerea de pietoni, pentru a acorda prioritate trecătorului.

Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța de fond reține fără niciun dubiu ca la data de 19.02.2015, orele 17.10 a condus autoturismul marca Dacia L____ cu nr. de înmatriculare XXXXXX, în Sibiu pe Calea Dumbrăvii, iar la trecerea de pietoni nu a acordat prioritate de trecere unei persoane care traversa regulamentar prin locul special amenajat pentru pietoni, marcat și semnalizat corespunzător, care se afla pe sensul său de mers.

Față de cele expuse, instanța de fond apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de 135 lit. h) din HG nr. 1391/2006 și sancționate în baza art. 100 din OUG nr. 195/2002R, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a acestuia.

În ceea ce privește sancționarea petentului, instanța de fond reține ca petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 390 lei (4 puncte amendă) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța de fond va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Cu privire la aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, instanța de fond reține că potrivit art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.

Sancțiunile aplicate petentului îndeplinesc pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001, fiind stabilite în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenție și proporționale cu gradul de pericol social al faptei, în contextul în care urmarea faptei săvârșite este reprezentată de o stare de pericol pentru desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și pentru ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective

Față de aceste considerente, instanța de fond reține că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment sau înlăturarea sancțiunii complementare, fapta sancționată în cauză neputând fi socotită drept una cu o gravitate redusă în sensul art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001.

În consecință, instanța de fond a respins plângerea formulată de petent ca neîntemeiată și a menținut procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/19.02.2015, considerându-l legal și temeinic.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul .

În dezvoltarea motivelor de apel a arătat că a ajuns in dreptul trecerii de pietoni aflata in amonte de sensul giratoriu (_________________-lea Dumbravii si __________________ oprit in dreptul marcajului care delimitează trecerea de pietoni(sensul giratoriu fiind blocat si nu a dorit sa obtureze trecerea de pietoni).în momentul defluirii autoturismului din fata lui (spațiu suficient pentru a nu obtura trecerea de pietoni) in banda din dreapta si la aproximativ jumătate trecerii de pietoni se afla un autovehicul care era oprit (nu putea pătrunde in sens).S-a asigurat la plecarea de pe loc(stânga dreapta) si a început sa ruleze. După ce a ajuns la aproximativ jumătatea trecerii de pietoni, a observat ca pe aceasta era angajat un pieton(nu a putut sa il observe la angajarea acestuia pe trecere datorita autovehiculului din dreapta}, a frânat brusc(pietonul se găsea la aproximativ-l.5 metri fata de el respective la jumătatea auto din dreapta) . Considerând ca nu îi pun in pericol integritatea acestuia si pentru a nu crea factori favorizanți ai unui accident rutier(auto in coloana), a rulat spre stânga sensului giratoriu unde am si a oprit.

Tribunalul analizând apelul dedus judecății atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu îl găsește întemeiat urmând să îl admită cu următoarea argumentație :

Conform prevederilor art. 21 lin. (3) din OG nr. 2/2001,privind regimul contravențiilor, „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

În fine, potrivit dispozițiilor art. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei.

Totuși, având în vedere gradul de pericol social al faptei, care impunea sancțiunea principală, circumstanțele personale ale petentului și urmarea produsă, aplicarea sancțiunii complementare poate avea urmări mult mai grave în raport cu persoana sancționată. Suspendarea dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile ar putea să-l pună pe petent în situația de a-și pierde locul de muncă.

Consecințele aplicării sancțiunii complementare sunt în dezechilibru cu pericolul social concret creat prin încălcarea prevederilor legale, pentru că, așa cum s-a dovedit, pericolul social al faptei a fost doar unul potențial, în realitate neexistând un pericol concret pentru pietonul angajat în traversarea străzii.

Este adevărat că legea urmărește și un scop preventiv prin aplicarea sancțiunilor, dar în situația dată, aplicarea sancțiunii principale poate să ducă prin ea însăși la corectarea atitudinii petentului în conducerea pe drumurile publice, fiind un avertisment serios că repetarea faptei îl poate lăsa fără permis de conducere.

Având în vedere considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă prezentul apel va fi admis, sentința apelată va fi schimbată în sensul admiterii în parte a plângerii formulate de petent și înlăturării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelantul F______ N______, domiciliat în Sibiu, ______________________, __________________ împotriva sentinței civile numărul 3352/2015 pronunțată de judecătoria Sibiu,pe care o schimbă in sensul că:

Admite in parte plângere a formulată de petentul F______ N______ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Sibiu, cu sediul în Sibiu, ______________________-6, jud. Sibiu si in consecință: Înlătură sancțiunea complementară aplicată apelantului prin procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/19.02.2015 încheiat de IPJ Sibiu a suspendării dreptului de a conduce autovehicule. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată in ședință publica azi, 4 decembrie 2015 .

PREȘEDINTE: JUDECĂTOR

V___ I___ O_____ L______ M____

GREFIER:

G______ S_____

I.V. 08 Decembrie 2015