document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

SENTINȚA CIVILĂ NR. xxxxx/2015

Ședința publică de la 08 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE : R_____ I______ V_____

Grefier : C_______ I______ C_______

Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe petenta S_______ C_____ DR. C.I. P_____ și pe intimata A__________ NAȚIONALĂ PENTRU REGLEMENTAREA ȘI MONITORIZAREA ACHIZIȚIILOR PUBLICE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție nr. 057/26.01.2015.

Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01.09.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.09.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA,

Deliberând asupra prezentei cauze civile instanța constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. XXXXXXXXXXXXX la data de 12.02.2015, petentul S_______ C_____ „Dr. C.I.P_____” a chemat în judecată pe intimata A__________ Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice (ANRMAP), solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal nr. 057/26.01.2015 emis de intimată, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului. De asemenea, a solicitat restituirea sumei achitate cu titlul de amendă.

În motivarea cererii se arată că procesul-verbal de constatare a contravenției este netemeinic și nelegal întrucât petentul nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni, procesul verbal nu cuprinde semnătura reprezentantului legal și ștampila și nici nu a fost desemnat un martor asistent.

Petentul a susținut că, raportat la cele 39 fapte reținute în sarcina sa, a intervenit prescripția, fiind împlinit termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din OUG nr. 2/2001.

Cu privire la sancțiunile aplicate constând în amendă, petentul a susținut că acestea sunt excesive și că au fost aplicate în mod arbitrar.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.

Pentru dovedirea cererii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform dovezii de la fila 12.

La data de 01.04.2015, intimata a depus întâmpinare în care susține că procesul-verbal a cărui anulare se solicită este legal și temeinic. În acest sens, se arată că procesul-verbal contestat a fost încheiat în urma desfășurării procedurii de supraveghere având ca obiect modul de atribuire a mai multor contracte încheiate de către autoritatea contractantă.

În drept, susținerile au fost întemeiate pe dispozițiile OG nr. 2/2001, OUG nr. 34/2006, HG nr. 925/2006.

Pentru dovedirea apărărilor sale, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Instanța a încuviințat părților și a dispus administrarea probei cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind concludentă, pertinentă și utilă cauzei.

Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:

In fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 057/26.01.2015 (f. 22-33), petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum total de 90.000 lei. În sarcina petentului au fost reținute 39 fapte contravenționale, fiind aplicate sancțiuni pentru fiecare dintre acestea, respectiv: avertisment (faptele 2-4, 6-39), amendă în cuantum de 10.000 lei (fapta 1), amendă în cuantum de 80.000 lei (fapta 5).

La data de 05.02.2015, petentul a achitat jumătate din cuantumul amenzii, respectiv 45.000 lei, conform OP nr. 246 (f. 34).

În drept, procesul-verbal de contravenție, care conține constatările făcute personal de către agentul constatator, face dovada deplină asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei, până la proba contrară, a cărei sarcină incumbă petentului. În acest scop, instanța va efectua verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenției contestat, conform art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, se constată că susținerea petentului referitoare la lipsa îndeplinirii de către agenții constatatori a obligației de aducere la cunoștința contravenientului a dreptului de a face obiecțiuni, instanța reține că nerespectarea acestei cerințe prevăzute de art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 poate atrage nulitatea relativă numai în condițiile indicate în Deciziei ICCJ SU nr. XXII/2007, or în cauză nu s-a făcut dovada existenței vreunei vătămări, a cărei sarcină îi incumba petentului în temeiul art. 249 C.proc.civ. Mai mult decât atât, contravenția a fost constatată prin procesul-verbal ce a fost încheiat în urma raportului de control întocmit în urma efectuării unui control adus la cunoștința autorității contractante prin comunicarea privind începerea procedurii de supraveghere nr. xxxxx/3/12.11.2014, procedură în cadrul căreia autoritatea contractantă a pus la dispoziție documente și a putut face obiecțiunile și mențiunile pe care le considera necesare. De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că petentul a dispus de o cale legală adecvată și efectivă pentru realizarea obiecțiunilor sale, anume prin formularea cererii ce face obiectul prezentei cauze, în cuprinsul căreia a prezentat detaliat obiecțiunile și susținerile sale, care au fost supuse analizei instanței.

In ceea ce privește lipsa semnăturii și a ștampilei contravenientului, conform art. 19 alin. (1) din OG nr. 2001, instanța reține că în procesul-verbal se menționează că acesta a fost încheiat la sediul intimatei, în absența petentului, or în acest caz sunt incidente dispozițiile menționate referitoare la ipoteza în care contravenientul nu este de față la momentul încheierii procesului-verbal, privind instituția martorului asistent, procesul verbal fiind valabil încheiat. Or lipsa semnăturii unui martor asistent este justificată potrivit art. 19 alin. 1 teza a II-a din OG nr. 2/2001, în procesul-verbal menționându-se că neindicarea mențiunilor privitoare la martor este determinată de faptul că procedura de supraveghere s-a finalizat la sediul intimatei, în conformitate cu art. 5 alin. (2) din Ordinul Președintelui ANRMAP nr. 107/2009 și a comunicărilor nr. xxxxx/3/12.11.2014 și nr. 803/xxxxx/2014/4/14.01.2015. De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că lipsa semnăturii contravenientului de pe fiecare pagină a procesului-verbal poate atrage, conform Deciziei ICCJ SU nr. XXII/2007, nulitatea relativă, care intervine numai dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. Or în prezenta cauză, petentul nu a făcut dovada existenței vreunei vătămări, a cărei sarcină îi incumbă în temeiul art. 249 C.proc.civ.

În ceea ce privește incidența prescripției aplicării sancțiunii contravenționale, instanța reține că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001. Acestea au caracterul unei norme generale, față de care dispozițiile art. 295 alin. 2 din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii au caracter special și se aplică cu prioritate potrivit principiului de drept specialia generalibus derogant..

Astfel, art. 295 alin. 2 din OUG nr. 34/2006 prevede că „aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 36 de luni de la data săvârșirii faptei”. Aceste dispoziții legale au fost modificate prin Legea nr. 279/2011, termenul fiind majorat de la 24 luni la 36 luni.

Faptele reținute în sarcina petentului au fost săvârșite după data de 15.04.2012, fiindu-le aplicabile prevederile OUG nr. 34/2006 în forma în vigoare și astăzi cu privire la termenul de prescripție, respectiv 36 luni, termen care nu se împlinise la data la care a fost întocmit procesul verbal contestat.

Nu pot fi primite nici susținerile petentului legate de aplicabilitatea acestor dispoziții legale exclusiv pentru sancțiunea amenzii, fără a include și sancțiunea avertismentului. Astfel, este evident că intenția legiuitorului a fost ca acest termen să se aplice în tot ceea ce vizează materia sancțiunilor (indiferent de natura lor pecuniară sau nu), o interpretare contrară (ad absurdum) conducând la concluzia că aplicarea sancțiunii avertismentului ar fi imprescriptibilă.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că petentul nu a formulat critici referitoare la acest aspect, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că faptele au fost în mod corect reținute și încadrate potrivit dispozițiilor legale aplicabile fiecăreia dintre acestea, iar susținerile privind caracterul minimal al daunelor produse sunt neîntemeiate.

In ceea ce privește aplicarea dispozițiilor OUG nr. 34/2006, se constată că OUG nr. 34/2006 transpune mai multe directive europene, fiind în sarcina instanței naționale să interpreteze dispozițiile naționale în concordanță cu dreptul european și cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care a stabilit că este de competența instanței naționale să dea legii interne pe care trebuie să o aplice, în cea mai mare măsură posibilă, o interpretare conformă cerințelor dreptului Uniunii și care să permită, în special, să se asigure respectarea obligației de transparență în procesul achizițiilor publice (Hotărârea din 13 aprilie 2010, cauza C-91/2008, pct. 70).

In jurisprudența CJUE s-a afirmat că obligația de transparență ce revine autorității contractante constă în garantarea, în favoarea oricărui potențial ofertant, a unui nivel de publicitate adecvat care să permită asigurarea unui mediu concurențial pentru contractele de achiziții publice de servicii, precum și controlul imparțialității procedurilor de atribuire (Hotărârea ANAV, C-410/04, pct. 21). Obligația de transparență derivă din asigurarea respectării principiilor egalității de tratament și transparenței, care constituie temeiul directelor directivelor privind procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice, iar obligația autorităților contractante de a asigura respectarea acestora corespunde chiar esenței acestor directive (Hotărârea Curții din 16 decembrie 2008, cauza C-213/07).

Prin urmare, instanța reține că această obligație de transparență revenea și petentului în calitate de autoritate contractantă, obligație ce nu a fost respectată, prin conduita sa petentul provocând prejudicierea mediului concurențial fundamental pentru respectarea principiului transparenței caracteristic materiei achizițiilor publice.

Referitor la cererea subsidiară privind înlocuirea sancțiunii amenzii cu măsura avertismentului, trebuie avut în vedere faptul că prin procesul-verbal contestat s-a stabilit amenda în cuantumul minim prevăzut de lege. De asemenea, această măsură ar trebui raportată la criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, or petentul nu a făcut dovada îndeplinirii niciunuia dintre acestea. Cu toate acestea, în baza rolului activ al instanței, se are în vedere și gradul de pericol social al faptei, urmările produse și conduita petentului.

In acest sens, s-a reținut deja importanța respectării reglementării incidente în materia contractelor de achiziție publică, evidențiată în mod constant în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. De asemenea, se constată faptul că nerespectarea procedurii prevăzute de OUG nr. 34/2006 constituie o faptă a cărei urmare constă într-o stare de pericol social concret creată în mediul concurențial, gradul de pericol social fiind apreciat în mod abstract de către legiuitor la momentul reglementării faptei și stabilirii unor limite ridicare ale sancțiunii, de unde derivă și importanța deosebită și impactul pe care îl pot avea astfel de fapte asupra relațiilor sociale ocrotite prin norma contravențională. In ceea ce privește conduita petentului, acesta nu a făcut dovada că a înțeles importanța reglementării din domeniul achizițiilor publice, cu atât mai mult cu cât fapta a fost săvârșită în formă continuată, rezoluția contravențională fiind prezentă pe parcursul efectuării celor 39 fapte.

In consecință, prin raportare la criteriile menționate, instanța reține că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu măsura avertismentului.

In concluzie, având în vedere respingerea ca nefondate a tuturor capetelor de cerere formulate de către petent în cadrul plângerii contravenționale ce face obiectul prezentei cauze, instanța, în baza art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va dispune respingerea cererii ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, acestea se acordă, conform art. 453 alin. (1) C.proc.civ., numai la cererea părții, or în lipsa unei astfel de cereri din partea părților, instanța va lua act de acest aspect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională privind pe petenta S_______ C_____ DR. C.I. P_____ cu sediul în Iași, _________________. 50, județul Iași și pe intimata A__________ NAȚIONALĂ PENTRU REGLEMENTAREA ȘI MONITORIZAREA ACHIZIȚIILOR PUBLICE cu sediul în București, ________________________. 38, _______________.

Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 057 din 26.01.2015 emis de intimată.

Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.09.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

R_____ I______ V_____ C_______ I______ C_______

Red./Thred.R.I.V./C.I.C./16.10.2015