ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA PENALA

Dosar nr.xxxxx/ 281 /2012

DECIZIA CIVILĂ NR. 101

Ședința publică din data de 30 aprilie 2014

Completul compus din:

Președinte - A____ C_______ S___

Judecători - A__ M____ L___

- I_____ D___

Grefier - G_______ C_________

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE SI INFORMATICA C______ cu sediul în București, sector 6, ______________________. 401A, împotriva sentinței civile nr.xxxxx/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-petentă M_____ N_______ A_____, cu domiciliul în București, _______________________, nr.13, ___________, ____________, sector 4.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta intimată C_____ SA C______ și intimata petentă M_____ N_______ A_____.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de catre grefierul de ședință, după care:

Tribunalul constată că prin cererea de recurs, recurenta-intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă și față de actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 13.04.2012, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta M_____ N_______ A_____, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - C______ a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx din 21.03.2012, solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii și a tarifului de despăgubire aplicate.

În motivarea în fapt a cererii a arătat că la data constatării faptei, autovehiculul Dacia cu număr de înmatriculare XXXXXXXX a fost înstrăinat, conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit din data de 01.11.2005 către numitul M_____ L________, iar la data de 01.09.2011, situatie față de care la data constatării contravenției, vehiculul nu mai era în proprietatea sa.

În drept a invocat disp. art. 5 alin. 2, art. 20 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, art. 8 din O.G. nr. 15/2002.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

A depus la dosar, în copie, înscrisuri ( filele 4-12).

Intimata, legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.

A depus la dosar înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisurile de la baza procesului-verbal contestat( filele 14-21).

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Instanța a admis pentru părți proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr.xxxxx/24.10.2013 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă plângerea contravențională formulată, cu consecința anulării procesului-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/21.03.2012, în sensul exonerării petentei de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei și de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/21.03.2012 (fila 5), petenta a fost sancționată contravențional în baza art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 pentru că a încălcat prevederile referitoare la achitarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale, respectiv a circulat la data de 12.10.2011 ora 10,43, fără a deține rovinietă valabilă pe DN 1, Românești, jud. Prahova, cu vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare XXXXXXXX.

Petentei i s-a aplicat o amendă de 250 lei, fiind obligată și la plata unei despăgubiri de 28 euro în favoarea intimatei.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate si temeinicie al instanței.

Cât privește controlul de legalitate, instanța a constatat ca procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx/21.03.2012 respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă vreuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.

Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Referitor la temeinicia procesului-verbal de contravenție, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).

Conform art. 8 alin. (1) din O. G. nr. 15/2002 "(1) Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă."

Instanța a reținut că la data de 01.11.2005, petenta a vândut numitului M_____ L________ autovehiculul cu număr de înmatriculare XXXXXXXX, ___________ xxxxxxx, potrivit contractului de vanzare-cumparare pentru un autovehicul folosit ( fila 8).

În aceste condiții, obligația de înmatriculare a autovehiculul vândut aparținea cumpărătorului, potrivit disp. art. 11 al. (4) din O.U.G. nr. 195/2002 care prevăd următoarele: „ În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar.

Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.”

Din certificatul de grefă emis în Dosarul nr. XXXXXXXXXXX al Judecătoriei Sectorului 4 București ( fila 9) reiese că potrivit hotărârii pronunțate la data de 25.01.2012 s-a admis actiunea în constatare formulată de reclamanta M_____ N_______ A_____ în contrtadictoriu cu pârâtul M_____ L________ și s-a constatat intervenită între aceștia la data de 01.11.xxxxx vânzarea-cumpărarea autoturismului marca Dacia, înmatriculată sub nr. XXXXXXXX, număr de identificare UU1R3311X2867835, situație față de care se reține că reclamanta nu a rămas în pasivitate după vânzarea autoturismului ci a efectuat demersuri în vederea radierii.

În aceste condiții, instanța a apreciat că la data de 12.10.2011, data surprinderii sale în trafic, vehiculul nu mai aparținea petentei, astfel că nu s-ar putea reține în sarcina acesteia contravenția imputată, respectiv neplata tarifului de utilizare a drumurilor naționale.

Referitor la tariful de despăgubire prevăzut de art. 8 al. 3 din O.G. nr. 15/2002 și menționat în cuprinsul procesului-verbal, a cărui contravaloare și mod de achitare se regăsesc în înștiințarea de plată, acesta fiind în cuantum de 28 euro, instanța a reținut că potrivit art. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.”

Astfel, având în vedere dispoziția legală de mai sus, instanța a dispus exonerarea petentei de la plata tarifului de despăgubire.

În privința amenzii, potrivit art. 13 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue acest termen curge de la data constatării faptei.

Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași articol, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Instanța a constatat că, la data săvârșirii faptei ce face obiectul procesului-verbal contestat prin prezenta, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – rovinieta, nu prevedea un termen de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale diferit de cel prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acesta fiind, prin urmare, termenul general de 6 luni de la data constatării faptei.

Potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, “procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1" (fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă).

Instanța a avut în vedere prev. art. 15 alin. 2 din Constituție, care consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii și potrivit cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.

Este adevărat că art. 12 din O.G. nr. 2/2001 se referă la situațiile în care printr-un nou act normativ fapta nu mai este considerată contravenție sau sancțiunea prevăzută este mai ușoară, însă această normă specială nu poate deroga de la norma consituțională, care consacră principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile lato sensu.

Potrivit doctrinei, suntem în prezența unui caz de aplicare a legii mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție al aplicării sancțiunii.

De asemenea, în ceea ce privește procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a constatat că executarea acestora este suspendată pe perioada în care acestea sunt supuse controlului unei instanțe judecătorești, pe baza introducerii unei plângeri contravenționale (art. 32 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001).

Având în vedere aceste aspecte, instanța a concluzionat că, în cauza de față, între momentul constatării faptei contravenționale și momentul în care procesul-verbal poate fi pus în executare, a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de a doua este mai favorabilă, sub aspectul termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contravențională.

Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, instanța a constatat că legea contravențională mai favorabilă sub acest aspect retroactivează, procesele-verbale încheiate anterior intrării sale în vigoare fiind supuse condiției de legalitate a fi întocmite și comunicate în termen de 30 de zile de la data constatării faptei.

În cauza de față, având în vedere că fapta care face obiectul procesului-verbal de constatare a contravenției atacat, a fost constatată la data de 12.10.2011, iar procesul-verbal a fost întocmit la data de 21.03.2012, deci la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, instanța a reținut că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a admis plângerea, a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/21.03.2012, în sensul că a exonerat petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei și de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, față de împrejurarea că nemaifiind proprietar/utilizator al vehiculului, acesteia nu îi incumbă obligația de plată a rovinietei.

Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Ploiești, în termen legal a declarat recurs intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., solicitând modificarea acesteia, în sensul menținerii procesului verbal ca temeinic și legal.

În motivarea recursului, intimata a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat în mod greșit probele, în raport de art.304 pct.8, art.312 alin.3 c.pr.civ. și art.9 alin.3 din O.G. nr.15/2002, apreciind că răspunderea contravențională a petentei este prescrisă, considerând că nu se mai impune analizarea fondului cauzei, deoarece termenul de 30 de zile prevăzut în această dispoziție legală, așa cum a fost modificată prin Legea 144/2012, este un termen prohibitiv, în sensul interzicerii unei anumite conduite, mai precis al încheierii altor procese verbale de constatare a contravenției pentru fapta de a circula fără a deține rovinietă, și nu termen de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale.

În plus, recurenta-intimată a menționat că, în speța dedusă judecății, fapta a fost săvârșită la data de 28.10.2011, iar sancțiunea a fost aplicată la data de 21.03.2012, adică în termenul legal de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art.13 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

De asemenea, s-a mai susținut de către recurentă că procesul verbal de constatare a contravenției contestat i-a fost comunicat contravenientei la un interval mai mic de o lună de la data aplicării sancțiunii, respectând dispozițiile art.14 alin.1 din O.G. nr.2/2001.

Din interpretarea logico-sistematică a textelor legale, a precizat recurenta că rezultă fără echivoc faptul că, prin apariția Legii nr.144/2012 pentru modificarea O.G. nr.15/2002, intenția legiuitorului a fost aceea ca în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poată încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile, și în nici un caz art.9 alin.3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8, art.312 alin.3 c.pr.civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 18.02.2014.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art.3041 c.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, urmând să-l respingă pentru următoarele considerente:

Procesul-verbal contestat a fost întocmit la peste 30 de zile de la constatarea săvârșirii faptei imputate (fapta este din 12.10.2011 și a fost constatată la acea dată prin mijloace electronice, iar procesul verbal a fost întocmit la 21.03.2012).

Legea nr.144/2012 modifică OG nr. 15/2002 și, conform modificărilor aduse prin art.9 alin.3 din OG nr.15/2002, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).

Termenul de 30 de zile de întocmire a procesului verbal prevăzut în această materie reprezintă o regulă derogatorie, specială, prin raportare la art.13 din OG nr.2/2001. Această regulă derogatorie este ulterioară întocmirii procesului verbal de contravenție contestat și este indubitabil mai favorabilă destinatarilor obligației de a deține rovinietă valabilă (pentru că prevede un termen mai scurt de aplicare a sancțiunii).

În aceste condiții, modificările aduse de Legea nr.144/2012 constituie într-adevăr o lege contravențională mai favorabilă în sancționarea contravenției prevăzute de art. 8 din OG nr. 15/2002. Această lege instituie un regim sancționator mai ușor prin scurtarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale, deoarece termenul de 30 de zile arătat mai sus are aceeași natură ca termenul prevăzut de art.13 din OG nr.2/2001).

Așadar, în cauza de față procesul verbal contestat a fost întocmit sub imperiul OG nr. 15/2002 în forma sa la data 21.0.3.2012, iar ulterior a intervenit o nouă lege (care ar împiedica întocmirea unui astfel de act sancționator). Fiind posibilă aplicarea a două legi diferite, se pune problema aplicării legii în timp.

În ceea ce înseamnă încheierea valabilă (nu derularea) a unui act juridic (condițiile de valabilitate ale acestuia), este evident că regula constă în aceea că actul juridic rămâne supus pe aceste aspecte legii sub care a fost întocmit, iar nu noii legi (acest principiu de ordin constituțional fiind denumit principiul neretroactivității legii noi tocmai pentru că prin legea nouă nu se pot stabili cerințe de nulitate pentru acte deja încheiate, trecute).

Însă, de la această regulă art.15 al.2 din Constituție prevede 2 excepții, una fiind legea contravențională mai favorabilă. Deci, legea contravențională mai favorabilă se va aplica și pentru trecut, cenzurând actele juridice deja încheiate sub aspectul valabilității acestora (adică retroactivează). În acest sens prevede și art. 12 din OG nr. 2/2001.

Rezultă că pentru procesul verbal contestat în prezenta cauză, instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea Legii nr.144/2012 (chiar dacă procesul verbal a fost întocmit sub o altă lege), petenta neputând fi sancționată pentru încălcarea art.8 din OG nr. 15/2002 după expirarea unui termen de 30 de zile de la constatarea faptei, motiv pentru care, constatând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr.xxxxx/24.10.2013 a Judecătoriei Ploiești, în temeiul disp. art.312 alin.1 c.pr.civ., tribunalul va respinge recursul declarat împotriva acesteia de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA-C______ SA, cu sediul în București, _____________________. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/24.10.2013 a Judecătoriei Ploiești, în contradictoriu cu petenta M_____ N_______ A_____, cu domiciliul în București, _______________________, nr. 13, _____________, ______________, sector 4, ca fiind nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 30.04.2014.

Președinte, Judecători,

A____ C_______ S___ A__ M____ L___ I_____ D___

Grefier,

G_______ C_________

Red. /tehnored. A.M.L.

2 ex./14.05.2014

Jud. fond M_____ A____ - Judecătoria Ploiesti

Operator de date cu caracter personal nr.4058