Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 22.09.2014

Completul compus din:

Președinte – A_____ L__________

Judecător – P_______ M_____

Judecător – P_______ L___

Grefier – C____ I_____

DECIZIA NR. 712

Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul-intimat F____ R___ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ împotriva sentinței civile nr. 444 din 16.01.2013, pronunțată de Judecătoria B_______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic C___ G_____ pentru recurent conform delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință după care instanța constată depus la dosar, prin serviciul registratură, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și o cerere de amânare a cauzei formulată de către apărătorul recurentului.

Instanța respinge cererea formulată de către apărătorul recurentului întrucât în prezenta cauză s-a acordat amânarea unui termen de judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Consilier juridic C___ G_____ solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 444 din 16.01.2013 pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX s-a respins plângerea formulată de petentul F____ R___ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______.

Pentru a adopta această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 19.04.2012, s-a reținut că în data de 19.04.2012, ora 11:00, pe DE 58 km 26, petentul F____ R___ a condus autoturismul VW Golf XXXXXXXXX în afara loc. Vlădeni, jud. B_______, în zona de acțiune a indicatorului „Depășire interzisă” depășind neregulamentar autoturismul F___ XXXXXXXXX condus regulamentar de conducătorul auto U________ M____ F________.

Agentul constatator a apreciat că fapta menționată este prevăzută de art. 120 alin. (1) lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 și că este sancționată de art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, aplicând petentului sancțiunea contravențională a amenzii în valoare de 280 lei, echivalentul a 4 puncte amendă, și cea constând în reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile în vederea suspendării.

Procesul-verbal a fost semnat de primire de către petent, iar la rubrica „Obiecțiuni” cu mențiunea: „ Nu a observat, regretă fapta.”.

Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petentul F____ R___ a formulat plângere contravențională, criticându-l pentru netemeinicie.

În temeiul dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prima instanță a procedat la verificarea termenului în care a fost formulată plângerea, constatând că aceasta a fost înregistrată la instanță la data de 23.04.2012, cu respectarea termenului limită de 15 zile calculat de la data de 19.04.2012, când petentului i-a fost înmânat procesul-verbal, sub semnătură de primire, astfel că instanța a trecut la analizarea legalității și temeiniciei procesului-verbal.

Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prima instanță a reținut că acesta cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii și semnătura agentului constatator, astfel că nu există cazuri de nulitate absolută care ar putea fi invocate și din oficiu, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Nici petentul nu a invocat lipsa vreunei mențiuni din cele prevăzute de lege, dar sancționată cu nulitatea relativă, în afara celei privind imposibilitatea completării de către acesta a rubricii „Alte mențiuni”. Prima instanță a apreciat că în esență, agentul constatator a completat această rubrică cu obiecțiunile petentului, respectiv că nu a observat indicatorul, astfel că apreciază că în acest mod nu s-a produs nici o vătămarea petentului de natură să conducă la anularea procesului-verbal de contravenție. Motivul pentru care petentul nu ar fi sesizat indicatorul va fi analizat în cadrul plângerii contravenționale formulate de petent.

Fapta reținută a fost încadrată corect în prevederile art. 120 alin. (1) lit. h) din H.G. nr. 1391/2006, conform cărora se interzice depășirea autovehiculelor în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă”.

Sancțiunea este prevăzută de dispozițiile art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. 195/2002, nerespectarea regulilor privind depășirea atrăgând amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prima instanță a constatat că petentul justifică depășirea efectuată pe motiv că nu ar fi văzut indicatorul cu semnificația „Depășire interzisă” și că nu ar fi existat marcajul continuu cu aceeași semnificație, iar depășirea a avut loc fără încălcarea liniei mediane imaginare a drumului.

Prima instanță a apreciat că susținerea petentului că lipsa de vizibilitate a indicatorului se datorează unui atelaj hipo cu încărcătură înaltă care efectua manevre în zona indicatorului respectiv, chiar dacă este întărită de martorul Murarasu P____, ocupant al autoturismului condus de petent, este făcută pro causa.

De altfel nici aprecierea petentului și a martorului Murarasu P____ că depășirea a avut loc fără încălcarea liniei mediane imaginare ce desparte sensurile de mers nu poate fi admisă, întrucât în mod obiectiv, lățimea autovehiculului condus de petent, cu lățimea autovehiculului depășit și cu distanța dintre cele două mașini necesară pentru efectuarea manevrei, depășește lățimea obișnuită a carosabilului benzii de deplasare a celor două autovehicule, în cauză nedovedindu-se că banda ar avea o lățime mai mare decât în mod obișnuit.

Dimpotrivă martorul U________ M____ F________, conducătorul auto al autovehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, confirmă depășirea efectuată de petent, într-o zonă supusă semnificației indicatorului „Depășirea interzisă.”

Ca atare, prima instanță a dat eficiență faptei contravenționale constatate direct de agentul constatator, reținând că petentul se face vinovat de fapta consemnată în procesul-verbal.

Referitor la sancțiunile aplicate, prima instanță a considerat că agentul constatator a făcut o corectă apreciere a gradului de pericol social al faptei săvârșite și a aplicat în mod oportun sancțiunea principală a amenzii și sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 19.04.2012 și că în cauză nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate, prima instanță a respins plângerea contravențională formulată de petentul F____ R___, menținând întocmai dispozițiile procesului-verbal atacat.

Împotriva acestei sentințe , în termen legal a declarat recurs recurentul F____ R___, menționând că sentința Judecătoriei B_______ este nelegală și netemeinică.

Motivele de recurs nu au fost indicate prin cererea de recurs, ci au fost menționate de apărătorul recurentului la termenul din 26.05.2014, fiind cosemnate în încheierea de ședință din acea dată. Așa cum rezultă din conținutul încheierii din 26.05.2014, aflată la fila 11 dosar, , s-a arătat că prima instanță a complinit în mod greșit forma procesului verbal, prin aceea că a dat o altă încadrare faptei reținute și că prima instanță a reținut în mod greșit situația de fapt întrucât în cauză este vorba de un caz fortuit ce constă în obturarea vizibilității indicatorului „Depășirea interzisă” de către un atelaj hipo.

Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la prevederile legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește primul motiv de recurs, referitor la faptul că prima instanță a complinit în mod greșit forma procesului verbal, prin aceea că a dat o altă încadrare faptei reținute, tribunalul apreciază că acesta nu este dat în cauză. Așa cum rezultă din conținutul procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 19.04.2012, s-a reținut că petentul a încălcat prevederile art. 120 alin. 1 lit. h din O.U.G. nr. 195/2002, iar prima instanță în considerente a menționat că „fapta reținută a fost încadrată corect …”

Sub aspectul situației de fapt apreciază tribunalul că aceasta a fost reținută corect de către instanța de fond. Astfel procesul verbal de contravenție, în calitatea lui de act administrativ de autoritate se bucură de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, prezumție ce poate fi răsturnată doar prin dovada contrară făcută de cel care îl contestă.

În speță, situația de fapt reținută în conținutul procesului verbal de contravenție este rezultatul constatării directe a agentului constatator și este confirmată atât prin raportul acestuia cât și prin declarația de recunoaștere a petentului care la rubrica „alte mențiuni ” a indicat că „ Nu a observat, regretă fapta.”.

Având în vedere că petentul a contestat situația de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție, însă nu a probat existența unei situații contrare, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a menținut valabilitatea acestuia.

Constatând că nu sunt date alte motive de recurs de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, pentru considerentele arătate, tribunalul în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 444 din 16.01.2013 a Judecătoriei B_______ , pe care o va menține ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-intimat F____ R___ cu domiciliul în mun. Iași, ____________________ nr. 3, tr. I, _____________, jud. Iași în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ cu sediul în mun. B_______, _____________________. 57, jud. B_______ împotriva sentinței civile nr. 444 din 16.01.2013, pronunțată de Judecătoria B_______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 22.09.2014.

Președinte, Judecători, Grefier,

A_____ L__________ P_______ M_____, P_______ L___ C____ I_____

Plecat în CO

Semnează

Președintele instanței,

Red. P.L. / 2 ex.

Tehnored. C.I. /27.04.2015

Jud. fond M____ R_____ – R_____