ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 688/A/2015

Ședința publică de la 1 octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: A______ C______ P__ – președintele secției

Judecător: D_____ C______

Grefier: E____ B______

Pe rol judecarea se află apelul formulat de petentul I______ G_______ împotriva sentinței civile nr. 399/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție proces verbal ________ nr. xxxxxxx/13.10.2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic Titilincu R____ pentru intimat, lipsă petentul apelant.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

În temeiul art. 131 Noul Cod de procedură civilă, raportat la art. 34 alin. 2 OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, tribunalul constată că este competent să soluționeze apelul de față.

Tribunalul constată că apelantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței în sensul de a timbra apelul cu taxa de timbru în sumă de 20 lei.

Invocă din oficiu excepția netimbrării apelului.

Reprezentantul intimatului IPJ A___ solicită admiterea excepției, cu consecința anulării apelului ca netimbrat.

Tribunalul reține apelul spre soluționare pe excepția netimbrării. În cazul în care se va depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, până la închiderea registraturii, instanța va dispune repunerea cauzei pe rol.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față.

Constată că prin sentința civilă nr. 399/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul I______ G_______ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 13.10.2014, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN A___, a fost înlocuită cu avertisment sancțiunea amenzii în cuantum de 540 lei aplicată pentru încălcarea prevederilor art. 147 pct. 1 teza I din OUG nr. 195/2002, contravenție prevăzută și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002. S-au menținut în rest toate celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 13.10.2014.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.10.2014, sub nr. de mai sus, petentul I______ G_______ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 13.10.2014 ca netemeinic.

În motivarea plângerii s-a arătat că manevra de depășire a fost efectuată în zona marcajului longitudinal discontinuu, iar indicatorul cu semnificația Depășirea interzisă era întors cu spatele astfel că nu avea cum să i se adreseze lui. Petentul a solicitat să i se pună la dispoziție filmarea video cu abatere săvârșită întrucât agentul constatator se afla la o distanță de aproximativ 800-900 metri.

Cererea nu a fost motivată în drept.

La plângerea contravențională au fost atașate următoarele înscrisuri: proces-verbal (f. 16).

Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei.

Intimatul a depus întâmpinare (f.21) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal atacat ca legal și temeinic.

În motivarea întâmpinării, a arătat că procesul verbal este legal, conținând toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, și temeinic, sancțiunea contravențională fiind individualizată potrivit cu criteriile legale. Mai arată intimatul că procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând dovada până la proba contrară, iar petiționarul prin susținerile sale, nu face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției.

În drept, au fost invocate OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.

Pentru dovedirea întâmpinării s-a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.

La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator (f. 22), tabelul posturilor (f.25), adeverință agent constatator (f.24).

A fost audiat martorul asistent M___ G_______ (f. 47).

În temeiul art. 255, art. 258 și art. 260, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului de față, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 13.10.2014 (f. 16) petentul I______ G_______ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei, aplicându-i-se totodată pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile, pentru încălcarea prevederilor art. 120 alin. 1 lit. h și i din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și cu amendă în cuantum de 540 lei pentru că nu avea asupra sa actul de identitate, faptă prevăzută și sancționată de art. 147 pct. 1 din Reg de aplicarea a OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.

În sarcina acestuia s-a reținut faptul că, în data de 13.10.2014, ora 11,30, a condus autoturismul marca Mazda cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN1 km. 416+750 m, pe direcția de mers T____-Aiud și a efectuat manevra de depășire pe un sector de drum cu indicator depășire interzisă și marcaj longitudinal continuu, a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, care circula pe aceeași direcție de mers. S-a reținut de asemenea că petentul nu avea asupra sa actul de identitate.

În drept, potrivit art. 120 alin. 1 lit. h și i din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, se interzice depășirea vehiculelor: h) în zona de acțiune a indicatorului Depășire interzisă; i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.

Conform art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea;

Conform art. 147 pct. 1 din Regulamentul de aplicarea a OUG nr. 195/2002 Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 1. să aibă asupra să actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare; potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18, fapta conducătorului auto de a nu avea asupra sa actul de identitate se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III- a de sancțiuni, respectiv între 6-8 puncte amendă.

La rubrica Alte mențiuni s-au consemnat următoarele: Nu mi s-a dat procesul verbal să îl citesc, nu am efectuat depășirea care este consemnată, iar petentul a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție, aspect confirmat de martorul asistent audiat în cauză M___ G_______ (f. 47).

În speță, fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța reține că sub aspectul legalității procesului verbal atacat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.

Petentul a invocat faptul că nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni, aspect combătut însă de însăși conținutul procesului verbal de contravenție unde la rubrica Alte mențiuni au fost consemnate obiecțiunile petentului, critica petentului fiind vădit neîntemeiată. Afirmația petentului cum că nu i s-a dat spre citire procesul verbal de contravenție este contrazisă de împrejurarea că în actul atacat s-a consemnat faptul că nu este de acord cu contravenția privind depășirea. Or, nu putea să conteste ce s-a consemnat dacă nu i s-ar fi dat spre citire procesul verbal sau cel puțin, nu i s-ar fi adus la cunoștință cuprinsul acestuia.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO, faptele contravenționale se pot încadra, dincolo de calificarea atribuită în dreptul intern, în sfera de aplicare a noțiunii de acuzație în materie penală edictată de art. 6 din Convenție. Pentru aceasta sunt avute în vedere criterii precum natura faptei, scopul sancțiunii (cauza Kadubec c. Slovaciei), natura și gravitatea acesteia (cauza Garifallou c. Greciei).

Contravențiile la regimul circulației rutiere prevăzute în dreptul intern sunt stabilite prin norme juridice cu caracter general, iar prin sancțiunile aplicate pentru săvârșirea acestora se urmărește un scop preventiv și represiv, astfel încât se poate concluziona că ele se subsumează noțiunii de acuzație în materie penală, atrăgând incidența garanțiilor instituite de art. 6 din Convenție.

Calificarea faptei ca acuzație în materie penală are drept consecință incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia.

Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță, condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

Deși petentului i s-a oferit în instanță posibilitatea reală de a proba contrariul, acesta nu a administrat nicio probă din care să reiasă o altă stare de fapt decât cea reținută în cuprinsul actului atacat. Or, simplele susțineri ale acestuia că manevra de depășire s-a efectuat cu respectarea regulilor privind depășirea nu sunt de natură a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, de care acesta se bucură raportat la natura juridică a acestui înscris de act administrativ.

Totodată, petentul recunoaște că nu a avut asupra sa actul de identitate din moment ce nu a criticat temeinicia acestei fapte.

În atare condiții, instanța reține că procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 13.10.2014 a fost legal și temeinic încheiat.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost formulată în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele stabilite de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În temeiul acestor texte de lege, la aprecierea gradului de pericol social al faptei, instanța trebuie să aibă în vedere criterii precum: împrejurările în care s-a comis fapta, modul și mijloacele de comitere a faptei, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului, sau orice alte împrejurări de natură a contribui la stabilirea gradului de pericol social al faptei comise.

Sub aspectul sancționării contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, instanța a reținut că sancțiunea amenzii, aplicată în minimul prevăzut de lege, de 360 lei, este proporțională raportat la gradul de pericol social ridicat al faptei. Astfel, instanța a menținut sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 360 lei, precum și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile, aplicate de agentul constatator pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. 1 lit. h și i din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.

În ceea ce privește sancțiunea amenzii în cuantum de 540 lei aplicată pentru încălcarea prevederilor art. 147 pct. 1 din Reg. de aplicarea a OUG nr. 195/2002, respectiv, pentru fapta petentului de a nu avea asupra sa actul de identitate, instanța reține că sancțiunea avertismentului se arată a fi îndestulătoare pentru a atrage atenția petentului ca pe viitor să aibă asupra sa toate documentele prevăzute de lege. Sancțiunea avertismentului este proporțională cu gradul redus de pericol social al faptei și este de natură a aduce la îndeplinire scopul sancțiunii contravenționale care este unul în principal preventiv/educativ și nu pur sancționator.

Față de toate aceste considerente, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul I______ G_______ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/ 13.10.2014 în contradictoriu cu IPJ A___, a înlocuit cu avertisment sancțiunea amenzii în cuantum de 540 lei aplicată pentru încălcarea prevederilor art. 147 pct. 1 teza I din OUG nr. 195/2002, contravenție prevăzută și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 și a menținut în rest toate celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 13.10.2014.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul I______ G_______.

În motivarea apelului, arată că instanța de fond menține dispozițiile din procesul verbal de contravenție, ________ nr. xxxxxxx din 13.10.2013, fără a tine seama ca in procesul verbal mai sus menționat, agentul constatator nu indica faptul ca depășirea s-a făcut pe linia continuă (lucru dovedit prin fotografiile depuse la dosar unde se vede că nu exista linie continuă). Semnul de circulație care prevedea Depășirea interzisa era cu spatele către sensul de mers, care nu era opozabil. Mai mult decât atât, martorul C___ M_____, care a fost indicat prin procesul verbal nu s-a prezentat pentru a susține că a făcut depășirea într-o zonă cu depășirea interzisă. I____________ IPJ A___ cât și agentul constatator nu i-a prezentat nicio dovadă video pentru a întări susținerea din procesul verbal.

Intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca netemeinic și nelegal.

Deși legal citată pentru termenul de judecată din 1.10.2015 cu mențiunea să achite o taxă de timbru în cuantum de 20 lei conform art. 19 din OUG 80/2013, petentul apelant I______ G_______ nu s-a conformat în acest sens.

Potrivit art. 197 Noul Cod de procedură civilă, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.

Având în vedere cele mai sus expuse, tribunalul va anula ca netimbrat apelul declarat de petentul I______ G_______ împotriva sentinței civile nr. 399/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___.

Pentru aceste motive.

În numele legii,

DECIDE

Anulează ca netimbrat apelul formulat de petentul I______ G_______ împotriva sentinței civile nr. 399/2015 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2015.

Președinte, A______ C______ P__ președintele secției		Judecător, D_____ C______
	Grefier, E____ B______

Redactat DC/Tehnoredactat DC/4 exemplare/14.10.2015

Judecător de primă instanță: D____ C_______ E____