Cod operator: xxxxx

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SATU M___

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 694/_____________________> Ședința publică din 27 noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE : V_______ M______ N____

Judecător : S_____ C______

Grefier : I_____ C_____

&&&&&&&&&&&&

Pe rol fiind soluționarea apelului în materia contencios administrativ și fiscal formulat de apelanta-intimată C_______ N________ DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA prin DIRECTIA REGIONALĂ DRUMURI SI PODURI CLUJ, CU sediul în loc. Cluj N_____, ____________________, jud. Cluj în contradictoriu cu petenta ___________________ Florești, cu sediul în Florești, _____________________, _______________.2, ___________________ împotriva, având ca obiect plângere la contravenție.

La apelul nominal, făcut în ședința publică de azi, la prima și a doua apelare a cauzei nu se prezintă părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:

- apelul este la primul termen de judecată în urma derulării procedurii administrative;

- procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită pentru acest termen de judecată, după care;

Președintele completului de judecată, verificând personal, constată că apelul este la primul termen de judecată după derularea procedurii administrative, este corespunzător timbrat, iar procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită pentru termenul de azi.

Considerând apelul lămurit, în temeiul disp. art. 394 C.proc.civ., instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra acestuia.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelului civil de fata, constată următoarele:

Prin sentința civila nr. 2397/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXX s-a admis în parte plângerea la contravenție formulată de petenta contravenientă ___________________ cu sediul în Florești, județul Cluj în contradictoriu cu intimata CNADNR SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, s-a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în sumă de 25.000 lei aplicate petentei prin procesul verbal de contravenție _________________ nr. xxxxxxxxxx din data de 11.12.2014 întocmită de intimată cu sancțiunea „ Avertisment „ si a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată dovedite în sumă de 20 lei reprezentând taxa de timbru.

Pentru a pronunta aceasta solutie a retinut prima instanta ca în data de 10.12.2014 în urma unui control efectuat la Vama Petea, s-a constatat ca vehiculul de transport marfă de tip A2S3 cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX/XXXXXXXXX utilizat de catre petenta a circulat pe traseul Hideaga – Petea cu masa pe axa 2 de 12,02 tone față de 11,50 admisibile, transportând mărfuri divizibile, iar la cântărire vehiculul cântărea cu 80 kg mai mult, adică era în total de 40,8 tone față de cele 40 permise. Astfel , în urma reținerii de către intimată a săvârșirii de către petentă a contravenției prevăzute de art. 41 din OG 43/1997 modificată prin Ordonanța 7/2010 s-a aplicat, în urma întocmirii procesului verbal nr. xxxxxxxxxx/11.12.2014 o amendă contravențională în sumă de 25.000 lei.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, s-a constatat că petenta a invocat ca motive de nelegalitate nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, întrucât agentul constatator nu a adus la cunoștință contravenientei dreptul de a face obiecțiuni, precum și nerespectarea art. 19 din O.G. nr. 2/2001 în sensul că procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de niciun martor.

În ceea ce privește nerespectarea art. 16 alin 7 din O.G. nr. 2/2001, invocată de petentă, instanta de fond a retinut că potrivit acestui alineat, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile urmând a fi consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal.

Instanța a apreciat că această obligație subzistă în sarcina agentului constatator atât timp cât contravenientul este de față, în caz contrar, contravenientul având posibilitatea formulării obiecțiunilor în fața instanței, în cazul în care dorește să conteste actul sancționator, în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia. O interpretare contrară ar fi de natură a duce la un rezultat absurd, mai ales în cazul unor contravenții de acest gen, când fapta este constată la mare depărtare de locul în care se află reprezentantul petentei. Tocmai de aceea s-a prevăzut posibilitatea încheierii procesului-verbal de către agentul constatator în absența contravenientului.

Astfel, instanța de fond a înlăturat acest motiv de nulitate ca neîntemeiat.

Cu privire la motivul de nulitate invocat de petentă, potrivit căruia procesul-verbal contestat nu respectă dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, întrucât nu este semnat de un martor care să confirme realitatea celor constatate prin acesta, s-a retinut ca din lecturarea art. 19 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 rezulta că rolul semnăturii martorului asistent este acela de a confirma condițiile, modalitatea în care s-a încheiat procesul-verbal de contravenție, respectiv lipsa contravenientului de la întocmirea procesului-verbal de contravenție, refuzul ori imposibilitatea acestuia de a semna procesul-verbal, conformitatea obiecțiunilor formulate de contravenient cu cele consemnate de agentul constatator în cazul refuzului/imposibilității de a semna a contravenientului și alte asemenea cazuri, prin atestarea redactării regulate a acestuia, despre care face petenta vorbire, înțelegându-se chiar aceste aspecte și nu împrejurarea că martorul are calitatea de a atesta că fapta reținută în sarcina contravenientului prin procesul-verbal este conformă realitatii.

Fiind vorba de o nulitate virtuală, semnătura martorului nefiind prevăzută sub sancțiunea nulității prin O.G. nr. 2/2001, anularea intervine în condițiile art. 175 alin. 1 C.pr.civ, doar dacă se dovedește o vătămare care să decurgă din lipsa semnăturii martorului, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Instanța a apreciat că vătămarea nu rezultă din simplul fapt că petentei i-a fost aplicată sancțiunea pecuniară în cuantum de 25 000 lei, aceasta fiind doar o consecință a săvârșirii faptei. O eventuală vătămare ar putea consta în împrejurarea că, deși prezent, reprezentantul petentei nu a fost lăsat să semneze, reținându-se în mod greșit refuzul sau imposibilitatea acestuia de a semna ori deși a formulat obiecțiuni, nu poate face dovada refuzului agentului constatator de a le consemna în procesul-verbal de contravenție sau, deși absent apare o semnătură în rubrica destinată semnăturii contravenientului. Această soluție trebuie avută in vedere cu atât mai cult cu cât fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și nu de către agentul constatator, prin propriile simțuri. De asemenea, instanța a înlăturat acest motiv de nulitate invocat de petentă, ca neîntemeiat.

Raportat la motivele de nulitate absolută ce privesc nerespectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 17 din OG 2/2001, astfel cum au fost interpretate prin decizia Secțiilor Unite ale Î.C.C.J. nr. 22/2007, precum și de 15 și 19 din același act normativ, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție cuprinde mențiunile obligatorii, stipulate de aceste articole.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța a apreciat că fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic cu toate consecințele ce decurg din aceasta. Fiind un act autentic, până la dovada contrară, procesul-verbal se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul său, sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul.

Această prezumție de temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite, în anumite condiții, contravenientului ca în cursul judecării plângerii sale, să propună spre administrare orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.

Totuși, în cadrul procesului verbal întocmit s-a reținut o rută greșită care ar fi fost efectuată de petentă, deoarece din CMR –ul atașat se poate observa ca ruta corecta este Ariniș – Petea și nu HIdeaga – Petea cum greșit s-a reținut de agentul constatator.

Față de acestea, instanța a apreciat că procesul-verbal de contravenție a fost temeinic întocmit, petenta făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Cu toate că fapta descrisă în procesul-verbal de contravenție corespunde situației reale de fapt, la stabilirea sancțiunii trebuie să fie luate în considerare criteriile prevăzute de dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care prevad că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. În acest sens, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

Față de acestea, în afara celor prezentate anterior, s-a retinut că petenta nu a mai fost sancționată contravențional pentru asemenea fapte, iar masa cu care s-a depășit masa maximă admisă nu a fost foarte mare. Totodată, din declarațiile martorului I____ M_____ D____ ( fila 125 ) a reiesit că vehiculul a fost cântărit la plecarea în cursă, iar acesta nu depășea masele maxime admise, astfel petenta a manifestat diligență în verificarea masei încărcăturii. Conform cântarului din țara vecină autovehiculul cântărea mai puțin, adică 39,800 tone față de 40 tone admisibile. Deși s-a solicitat o nouă cântărire din partea șoferului, s-a refuzat acest lucru și a fost „ invitat înăuntru la vameș„ așa cum au procedat și alți șoferi de camioane care abia treceau pe lângă cântar și „erau lăsați să plece”.

S-a mai aratat ca intimata a indicat prin actul depus la fila 31 că s-a găsit un surplus de doar 80 kg, dar greutatea pe axa 2 a fost depășită.

Petenta a săvârșit contravenția bazându-se pe cântărirea efectuată de furnizorul mărfii si instanța a apreciat că aceasta a învederat suficiente argumente pentru a justifica gradul de pericol social redus al contravenției pe care a săvârșit-o și s-a format convingerea instanței că s-a înțeles gravitatea faptei săvârșite, necesitatea și importanța respectării pe viitor a dispozițiilor legale încălcate.

Astfel, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată petentei, în cuantum de 25.000 lei este disproporționată față de gradul de pericol social al faptei, oportună fiind reindividualizarea sancțiunii.

Potrivit art. 7 din OG nr. 2/2001, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale și se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.

Prin urmare, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de petentă, în sensul că a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal, ca neîntemeiat și a reindividualizat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 25.000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal _______________ nr. xxxxxxxxxx din data de 15.09.2014, prin înlocuirea acestea cu sancțiunea avertismentului.

În ceea ce privește capătul de cerere prin care petenta a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, s-a retinut că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, astfel încât intimata a fost obligată să achite suma de 20 lei cheltuieli de judecată constând din taxa de timbru, celelalte cheltuieli apreciate ca nefiind dovedite.

Impotriva acestei solutii a declarat, in termen legal apel intimata CNADNR SA prin DRDP Cluj solicitand admiterea apelului, modificarea sentintei civile nr 2397/2015 a Judecatoriei Satu M___ in sensul respingerii plangerii contraventionale si a exonerarii de la plata cheltuielilor de judecata.

In fapt, se arata in motivarea apelului de catre intimata că, conform dispozițiilor art. 41 alin. 1 din OG nr. 43/1997 , cu modificările si completările ulterioare,

" (1) Este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3."

Aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art 61, alin. 1, lit. p) din OG nr. 43/1997, cu modificările si completările ulterioare:

"(1) Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează:

p) efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile , cu depășirea masei totale maxime admise , maselor maxime admise pe axe si/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute in anexele 2 si 3 la prezenta ordonanța, cu amenda de la 25.000 tei la 35.000 lei;

Prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnata.

Depășirea de greutate pe axa 2 a fost determinata prin cântărirea vehiculului cu instalația de cantarire-masurare aflata in dotarea agenților constatatori din ACI Petea. In ceea ce privește individulizarea sancțiunii contravenționale aplicate , respectiv amenda in suma de 25.000 lei, trebuie avut in vedere faptul ca in conformitate cu art. 21 alin.3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor , sancțiunea aplicata este proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite , iar agentul constatator a aplicat minimul sancțiunii contravenționale.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.21 din O.G.2/2001 „ sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol al faptei săvârșite , tinandu-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapte , de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia , de scopul urmărit , de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.

Totodată , conform art.5 alin.5 din O.G.2/2001 „ sancțiunea stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite"

F___ de importanta valorilor sociale ocrotite prin norma de sancționare , trebuie avut in vedere ca sancțiunea aplicata petentei-intimate este proporționala cu gradul de pericol social al faptei si nu se impunea inlocuirea acesteia cu avertismentuLPrin cuantumul ridicat al sancțiunilor pecuniare aplicabile acestor contravenții legiuitorul atrage atenția asupra gradului de pericol social abstract ridicat al acestei contravenții, acestea având menirea de a descuraja incalcarea acestor dipozitii legale de către utilizatorii rețelei de drumuri naționale.

In drept, au fost invocate disp art. 466-467, 470 C__, OG 2/2001 si OG 43/1997.

Petenta intimata ___________________ Florești depune intampinare si solicita respingerea apelului ca nefondat, mentinerea solutiei primei instante, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata constand in onorariu de avocat.

Se arata in motivarea intampinarii că, prima instanță a reținut în mod corect că sancțiunea aplicată subscrisei în cuantum de 25.000 lei este disproporționată fată de gradul de pericol social al faptei. oportună fiind reindividualizarea sancțiunii, instanța luând in considerare criteriile de individualizare a sancțiunii aplicate de către apelanta

Mai exact la luarea acestei decizii s-au avut în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale subscrisei și celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În primul rând, s-a avut în vedere pe de o parte, faptul că petenta nu a mai fost sancționată contravențional pentru asemenea fapte, iar pe de altă parte, că masa cu care s-a depășit masa maximă admisă nu a fost așa de mare.

În al doilea rând, instanța de fond la pronunțarea sentinței în mod corect a coroborat toate probele administrate în cauză și cu declarația martorului audiat D____ lancu, din care a reieșit ca vehiculul a fost cântărit la plecarea în cursă, iar acesta nu depășea masele maxime admise. Prin urmare, acest lucru denotă foarte clar faptul că s-a acordat atenție cântăririi mărfii transportate și s-au depus toate diligentele pentru ca aceasta să respecte limitele prevăzute de lege.

Faptul că s-a transportat o marfă cântărită de furnizorul acesteia, este o dovadă foarte clară că nu a săvârșit fapta pentru care s-a aplicat sancțiunea. Consideră astfel că raportându-se la întreg contextul în care a fost săvârșită fapta, instanța de fond în mod corect a reținut faptul că aceasta are un grad de pericol social redus, impunându-se reindividualizarea sancțiunii.

Din declarația martorului lancu D____ a reieșit clar ca, apelanta a refuzat recantarirea mărfii, la solicitarea martorului, solicitandu-i-se sa intre la vameși, asa cum procedau si alți șoferi, care treceau fara nicio problema, iar la cântărirea mărfii in Ungaria, marfa cântarea mai puțin decât limita admisa.

Raportat la susținerea apelantului care pe parcursul unui număr de două pagini arată faptul că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei pentru care a fost sancționată, iar aceasta are un grad de pericol social extrem de ridicat, motiv pentru care nu se impunea înlocuirea amenzii cu avertismentul, învederează faptul că pentru a fi pronunțată o soluție justă și echitabilă în cauza alegată prezentei judecăți astfel cum a reținut și instanța de fond, este extrem de important să fie avut în vedere întreg probatoriul administrat în cauză și modul concret în care a fost săvârșită fapta.

Astfel, potrivit art. 7 alin. 1 din OG 2/2001, avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.

Consideră că raportat la aceste prevederi legale, precum și la prevederile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sâ fie proporțională cu aradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmărea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal, sancțiunea reținută în sarcina subscrisei de instanța de fond este proporțională cu fapta imputată.

Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența CEDO în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi1.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Consideră ca aplicarea sancțiunii avertismentului este proporțională dat fiind faptul că a avut o conduită ireporsabiiă până acum, neexistând antecedente contravenționale, pentru asemenea fapte.

In drept, a invocat disp art 201 si 205 C__.

Intimata apelanta raspunde intampinarii depuse de petenta si reia in motivare cele sustinute in apelul declarat impotriva sentintei civile nr. 2397/30.06.2015 pronuntata de Judecatoria Satu M___.

Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și a dispozițiilor art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază apelul declarat de intimata ca fondat, pentru următoarele:

În mod corect prima instanță a reținut că procesul verbal de contravenție contestat a fost legal întocmit, cu respectarea atât a dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor ca act normativ cu caracter general, cât și a dispozițiilor OG nr. 43/1997, în cuprinsul acestuia neconstatându-se existența unor inadvertențe de natură a crea indicii de nelegalitate ale procesului verbal de contravenție contestat.

În ceea ce privește cuantumul amenzii pentru contravenția santionata de art. 61 alin 1 lit p) din OG nr. 43/1997, prima instanța incorect a procedat la individualizarea sancțiunii în temeiul dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Prima instanța a facut o gresita reindividualizare a sanctiunii contraventionale, aplicand avertismentul pentru ca s-a depasit greutatea cu doar 80 kg, iar cantarul din tara vecina cantarea mai putin decat in vama Petea, ca petenta nu a mai fost sanctionata contraventional pentru fapte de aceeasi natura.

Instanta de apel va retine faptul ca potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În ceea ce privește amenda aplicată petentei, exercitându-și rolul de control al sancțiunii, conferit de art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța de apel nu va reține susținerile din plângerea contravențională în sensul că împrejurările comiterii faptei și circumstanțele personale ale petentei justifică înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.

In conformitate cu art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă si aprecierea pericolului social al unei fapte contravenționale se realizează inițial de către legiuitor prin stabilirea naturii sancțiunii contravenționale și limitelor în care urmează a fi aplicată această sancțiune de către organele constatatoare.

Stabilirea unui minim special în cuantum ridicat duce la concluzia că fapta este considerată de legiuitor ca având un grad ridicat de pericol social, astfel încât înlocuirea amenzii cu avertismentul se poate dispune numai cu neobservarea dispozițiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, iar împrejurarea că petenta nu a mai fost sancționată contravențional anterior sau că in tara vecina Ungaria s-a facut o cantarire pe baza careia canitatea era in parametri legali, nu este de natură să ducă la concluzia că sancțiunea avertismentului ar corespunde gradului de pericol social concret al contravenției

Fapta reținută în sarcina petentei are o urmare socială gravă, ducând la deteriorarea drumurilor nationale, cu implicații evidente în siguranta traficului rutier prin rularea cu o greutate pe axe peste limita admisa.

Principiul legalității sancțiunii permite reindividualizarea sancțiunii din amendă în avertisment dar, în cauză sancțiunea avertismentului este apreciată de instanță de apel că nu realizeaza o justă proporționalitate între fapta săvârșită și urmarea produsă.

Apoi, toate elementele avute în vedere de către agentul constatator la individualizarea sancțiunii au fost cuprinse în procesul verbal de constatare a contravenției, acesta indeplinindu-si obligația de a descrie cât mai amănunțit fapta reținută în sarcina contravenientei, iar instanța de apel poate aprecia corespondența dintre gravitatea faptei și sancțiunea aplicată.

Mai trebuie aratat si faptul ca in baza disp art. 60 alin. 1 din OG nr. 43/1997, „controlul privind respectarea prevederilor prezentei ordonanțe se efectuează de către personalul cu atribuții de control pe rețeaua de drumuri publice și în punctele de trecere a frontierei de stat a României”.

Din analiza acestui text legal rezulta evident ca determinarea greutății pe axa, a greutății totale și a dimensiunilor maxime admise prevăzute de OG nr. 43/1997 se efectuează în vama română și nu în cea maghiară.

În speța depășirea de greutate totală și depășirea pe axa 2 simplă motoare a fost determinata în vama română prin cântărirea vehiculului cu instalația de cântărire-măsurare avizată metrologic la momentul controlului, aflată în dotarea agenților constatatori din ACI Petea, buletinul de verificare metrologica fiind depus la fila 30 din dosarul primei instanțe.

Constatând că prima instanță nu a procedat la o analiză și soluționare corectă a plângerii formulate de către petenta ___________________ Florești, în temeiul art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001, art. 480 C.proc.civ, instanța va admite apelul declarat de intimata, va respinge plângerea formulată ca nefondata conform dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de intimata C_______ N________ DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA prin DIRECTIA REGIONALĂ DRUMURI SI PODURI CLUJ, având CUI xxxxxxxx, cu sediul în loc. Cluj N_____, ____________________, jud. Cluj în contradictoriu cu petenta ___________________ Florești, având cod unic de înregistrare RO23568973, cu sediul în Florești, _____________________, _______________.2, ___________________ împotriva sentinței civile nr. 2397/30.06.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M___ în dosar nr. XXXXXXXXXX, schimbă sentința apelată în sensul că,

Respinge plângerea contravențională formulată de petenta ___________________ Florești împotriva procesului verbal de contravenție ________________ nr. xxxxxxxxxx încheiat la data de 11.12.2014, ca nefondată.

Definitivă

Pronunțată azi, 27.11.2015, în ședință publică.

Președinte, V_______ M______ N____		Judecător, S_____ C______ fiind în concediu legal de odihnă, pentru semnează Președintele completului
	Grefier, I_____ C_____

Red. V.M.N./22.12.2015

Tehnored_LI /23.12.2015

Ex. 4 - ______________. cu: C_______ N________ DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA prin DIRECTIA REGIONALĂ DRUMURI SI PODURI CLUJ și ___________________

Jud.fond: E____ D____