Cod ECLI ECLI:RO:TBOLT:2016:062.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX apel contencios

R O M Â N I A

TRIBUNALUL O__

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 95/2016

Ședința publică de la 18 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____ C_________ P___

Judecător F_________ S____

Grefier C_______ M_______ S_____

Pe rol, judecarea apelului formulat de apelantul petent D______ M_____, domiciliat în București, cu sediul procesual ales în București, Bulevardul Dacia, nr. 31, _______________, împotriva sentinței civile nr. 7490 din 08.10.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN O__- BIROUL RUTIER, cu sediul în Slatina, _______________________.19, județul O__, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție __________; nr.xxxxxxx/03.05.2015.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constată cauza în stare de judecată și luând act că intimatul a solicitat judecata în lipsă, potrivit art. 411, pct.2 Noul Cod procedură civil, reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Prin sentința civilă nr. 7490 din 08.10.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul D______ M_____, în contradictoriu cu intimat I__ O__, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției __________ nr. xxxxxxx din data de 03.05.2015, pe care l-a menținut ca temeinic și legal.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 03.05.2015, întocmit de intimat (f.7), petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum total de 875 lei, pentru contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din Reg. de Aplic. a OUG 195/2002 și sancționată de art. 192 alin. 3 din OUG 195/2002, constând în depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

In ceea ce privește legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit de intimat, instanța constată că acesta conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.

Contrar susținerilor petentului, cu privire la nulitatea actului sancționator decurgând din faptul că procesul verbal de contravenție a fost întocmit de o persoană diferită față de cea care a constatat contravenția, instanța reține că acest fapt nu este prevăzut sub sancțiunea nulității, în condițiile art. 17 din OG 2/2001.

Așadar, fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine, în condițiile art. 179 C. proc. civ., doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

În plus, instanța reține că potrivit Deciziei nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nulitățile absolute sunt cele prevăzute în art.17 din OG nr.2/2001, arătându-se că: „situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din ordonanță.”, astfel că invocarea altor aspecte privind întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției pot fi asimilate unor nulități relative în condițiile art. 105 VC.pr. civ. ( respectiv art. 179 C. proc. civ. în vigoare la data formulării prezentei), și ca atare petentul avea obligația să invoce și să facă dovada unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actelor îndeplinite.

De asemenea, se arată expres în considerentele deciziei precitate că: „În acest sens este de observat că în Ordonanța Guvernului nr.2/2001 sunt înscrise anumite cerințe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situații, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției, este adevărat, fără a se mai menționa că nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului.”

Așadar, atâta timp cât motivul invocat de petent nu se regăsește între cazurile de nulitate absolută strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art.17 din O.G. nr.2/2001, trebuie să se aprecieze că o atare omisiune nu poate să atragă decât nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției ce a fost încheiat în astfel de condiții.

Ca urmare, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției era necesar petentul să dovedească nu numai faptul că agentul care a întocmit procesul verbal nu a constatat personal contravenția, ci și că acest fapt i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, probă pe care partea nu a făcut-o în prezenta.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

În virtutea dispozițiilor art. 249 c.p.civ. sarcina acestei probe incumbă petentului, care numai prin administrarea unor probe certe si concludente poate răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal.

În cauză însă, această prezumție de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnată, în condițiile în care petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție, potrivit art. 249 c.p.civ.

Astfel, în situația în care fapta este constatată personal de agentul constatator, cum este și speța de față, procesul verbal legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia plângerea va fi respinsă. Aceste concluzii sunt confirmate și de decizia adoptată în cauza N____ c. României, de unde reiese foarte clar că sunt respectate garanțiile prevăzute de art. 6, dacă petentul a avut posibilitatea sa facă dovada contrarie constatărilor din procesul-verbal, în fata instanței.

Ori, din planșele foto de la dosar (f.26-27), coroborat cu buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/18.02.2015 (f.28), instanța a constatat că într-adevăr, în data de 03.05.2015, ora 11,56, pe DN 65 E 574 Km 37+150 Pădurea Sarului, jud. O__, petentul, aflându-se la volanul autoturismului marca Renault cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, a fost înregistrat de aparatura R____ Pyton II montată pe autospeciala cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX circulând cu viteza de 108 km/h.

Raportat la planșele foto depuse de intimat menționate anterior, instanța a reținut că înregistrările în baza cărora a fost constatată contravenția respectă condițiile impuse de pct. 3, subpunctul 3.5., paragraful 3.5.1 din Norma de metrologie legala NML 021-05 astfel cum a fost modificată prin Ordinul Nr. 187/2009, respectiv acestea conțin data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.

Instanța, văzând dispozițiile pct. 3.2.6 rap. la pct. 5.2.1 din Ordinul nr. 301/2005, a reținut că în speță, potrivit buletinului de verificare metrologică nr. xxxxxxx/18.02.2015 cinemometrul este certificat pentru utilizare în măsurarea vitezei, astfel că viteza măsurată de acest aparat radar este viteza legal stabilită, urmând a se înlătura ca neîntemeiate susținerile petentului cu referire la eventualele erori ale aparatelor radar utilizate de Poliția Română.

Cu referire la susținerile petentului, cu privire la faptul că faptul că în locul în care a fost săvârșită presupusa contravenție nu exista limitare de viteză, instanța le va înlătura ca neîntemeiate, constatând, pe de o parte, că la momentul încheierii procesului verbal de contravenție, partea nu a avut de formulat obiecțiuni – actul sancționator fiind semnat fără obiecțiuni de către contravenient, iar, pe de altă parte, că materialul probator administrat în prezenta a confirmat că fapta a fost constatată pe DN 65 E 574 Km 37+150 Pădurea Sarului, jud. O__.

În consecință, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului – verbal, instanța constată așadar că forța probantă a procesului – verbal nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.

Instanța a constatat, în plus, că petentul a avut posibilitatea de a formula apărări, de a-și prezenta punctul de vedere și de a solicita administrarea de probe, având astfel posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a celor cuprinse în procesul-verbal de contravenție.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul petent D______ M_____, solicitând admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței atacate, anularea procesului verbal de contravenție iar in subsidiar înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.

În motivare, arată că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond nu a analizat fondul sau a fost analizat cu superficialitate cu privire la planșele foto, astfel că mașina surprinsă de camera video a intimatului nu este marca Renault ce acea deținută de apelant, ci este un autoturism de teren – un SUV marca Ford, iar numărul de înmatriculare nu era XXXXXXXX ca cel al apelantului ci era XXXXXXXX, iar ora la care a fost surprinsă mașina respectivă in trafic nu era 11:56 –ora la care intimatul susține că apelantul ar fi săvârșit contravenția ,ci 12:38 –ora la care apelantul susține că era in altă parte, viteza cu care a fost surprins autoturismul din planșele foto nu era de 108 Km/h ci de 99 km/h.

Mai arată apelantul că, în mod netemeinic și nelegal i-au fost înlăturate de către instanța de fond susținerile sale in legătură cu inexistența unei limitări de viteză în zona in care se susține că ar fi circulat cu viteza de l08 km/h, întrucât în zona Pădurea Sarului, pe un sector de drum situat in afara localității, trecând prin zona de coborâre a pantei a observat un indicator ce semnaliza ca urmează o curba periculoasa la stânga și a redus viteza corespunzător pentru evitarea oricărui pericol.

Având in vedere ca in fața autoturismului pe care îl conducea a întâlnit un autoturism care se deplasa în aceeași direcție de mers cu aproximativ 80 km/h, a procedat la depășirea acestuia. După efectuarea acestei manevre, a fost oprit de un agent de circulație care a procedat la sancționarea sa contravenționala pe motiv ca ar fi depășit viteza regulamentara într-o zona de acțiune a indicatorului de limitare a vitezei la 50km/h., stabilind încadrarea juridică a pretinsei fapte la dispozițiile art. 102 alin.3 lit. e) din O.U. G. 195/2002..

Mai arată petentul că i-a solicitat organului constatator sa-i arate unde este instalat acel indicator care ar fi impus limitarea vitezei la 50 km/h, întrucât ca nu a întâlnit un astfel de indicator, __________________ in afara localității, pe o porțiune dreapta de drum, cu o perspectiva mare de vizibilitate si mai ales ______________ care depășirea autovehiculelor era permisa, fiind însă refuzat de agentul de politie.

Contestă in continuare faptul ca viteza cu care circula pe acel sector de drum este cea menționata de agent in procesul verbal, respectiv 108 km/h., întrucât tocmai depășise o zona cu curbe periculoase in care redusese viteza corespunzător pana la limita evitării oricărui pericol, fiind la volanul unui autoturism vechi.

În drept invocă dispozl art 466 și urm.c.p.c.

Intimatul I.P.J.O__ a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, cu motivarea că actul de sancționare este temeinic și legal întocmit iar acest act face dovada deplină a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.

Procesul verbal de contravenție respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de O.G.2/2001, nu este afectat de nici nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.

Potrivit art.269 alin. 1 Codul de procedură Civilă conform cărora , " înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției constituie un înscris autentic.

In conformitate cu prevederile art.270 alin 1 Cod de procedură civilă „înscrisul autentic face deplina dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii".

Prin urmare, procesul verbal de constatare și sanctionare a contraventiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.

În conformitate cu dispozițiile art. 249 Codul de procedură Civilă „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege".

În conformitate cu prevederile art. 411, alin. l, pct. 2 din Codul de procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.

Intimatul a anexat în copie: cazierul auto al petentului, procesul verbal de contravenție contestat, raport privind abaterea constatată, planșe foto și buletinul de verificare metrologică.

Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din data de 03.05.2015, întocmit de intimat petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum total de 875 lei, pentru contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din Reg. de Aplic. a OUG 195/2002 și sancționată de art. 192 alin. 3 din OUG 195/2002, constând în depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

În virtutea dispozițiilor art. 249 c.p.civ. sarcina acestei probe incumbă petentului, care numai prin administrarea unor probe certe si concludente poate răsturna prezumția de veridicitate a procesului verbal.

În cauză însă, s-a reținut că această prezumție de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnată, în condițiile în care petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție, potrivit art. 249 c.p.civ.

Cum materia contravențională, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, poate fi calificată ca aparținând materiei penale, din perspectiva garanțiilor instituite de aceasta, instanța trebuie să asigure toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, cu condiția respectării unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.

Privitor la dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.

Astfel, în situația în care fapta este constatată personal de agentul constatator, cum este și speța de față, procesul verbal legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia plângerea va fi respinsă. Aceste concluzii sunt confirmate și de decizia adoptată în cauza N____ c. României, de unde reiese foarte clar că sunt respectate garanțiile prevăzute de art. 6, dacă petentul a avut posibilitatea sa facă dovada contrarie constatărilor din procesul-verbal, în fata instanței.

În consecință, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului – verbal, Tribunalul constată că în mod corect forța probantă a procesului – verbal nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.

De altfel, apelantul petent a semnat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, iar la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat „Nu”, aspect ce reprezintă o recunoaștere implicită a celor imputate petentului.

Mai mult, din planșele foto depuse la dosar de intimată, rezultă cu certitudine că apelantul-petentul a circulat cu viteza de 108 km/oră, pe un sector de drum în care limita de viteză este de 50 K, contravenție prev. de art. 121 pct. 1 din RAOG l95/2002/R, aparatul radar cu care a fost efectuată înregistrarea fiind omologat și verificat metrologic conform buletinului de verificare nr. xxxxxxx/18.02.2015 iar înregistrarea vitezei a fost făcută de un operator calificat .

Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat instituită de legea română nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către apelantul -petent și având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG nr.2/2001, sancțiunea contravențională aplicată respectând limitele de proporționalitate, instanța de fond a respins în mod corect plângerea petentului.

În consecință, sentința instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care, Tribunalul urmează ca in baza art 480 pct 1 din noul cod de procedură civilă, să respingă apelul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul petent D______ M_____, domiciliat în București, cu sediul procesual ales în București, Bulevardul Dacia, nr. 31, _______________, împotriva sentinței civile nr. 7490 din 08.10.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN O__- BIROUL RUTIER, cu sediul în Slatina, _______________________.19, județul O__, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2016, la Tribunalul O__.

Președinte, M____ C_________ P___		Judecător, F_________ S____
	Grefier, C_______ M_______ S_____

Red. FS

Tehnored. MS

4 ex/22.02.2016

J fond. C O_____