Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 478

Ședința publică de la 03 Septembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: E________ C______

JUDECĂTOR: I____-L____ O______-D__

GREFIER: E______ D_____

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție CT xxxxxx, formulat de apelantul intimat I____________ T_________ DE MUNCA CONSTANTA, cu sediul în C________, _____________________, jud. C________, în contradictoriu cu intimata petentă __________________ sediul în Cogealac, _________________, jud. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. xxxxx/29.10.2013, pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimată avocat S_____ M___, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind apelantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;

Instanța constată că apelantul prin cererea de apel și intimata prin întâmpinare nu au solicitat probe noi în apel.

La interpelarea instanței reprezentantul intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului ca nefundat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect instanța de fond a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertismentul. Totodată învederează faptul că intimata petentă a făcut dovada faptului că nu a mai avut alte sancționări și că activitatea efectuată de societate este agricolă, respectiv tăierea viei, pentru care zilierii au depășit perioada de 90 de zile și din cauza condițiilor meteorologice. De asemenea învederează faptul că se solicită cheltuieli de judecată în măsura în care sunt dovedite.

Instanța constată dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare asupra apelului.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de fata constata urmatoarele:

Prin plangerea inregistrata la data de 20.02.2013, pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 5706, petenta S.C. V_______ S.A. a solicitat, in contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Munca Constanta, schimbarea cu sanctiunea avertismentului a sanctiunii amenzii contraventionale aplicata prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor ________ nr. xxxxxx din 15.02.2013.

In fapt, petenta a aratat, in esenta, ca sanctiunea corecta ar fi fost avertismentul, motivat de urmatoarele imprejurari: petenta nu a mai savarsit nicio contraventie anterior, toti zilierii, inclusiv cei mentionati in procesul verbal de contraventie au fost cuprinsi in delcaratia 205 parivind impozitul retinut la sursa si castigurile/ pierderile realizate pe beneficiari de venit pentru anul 2012, declaratia 100 privind obligatii de plata la bugetul de stat pentru fiecare luna a anului 2012 si 2013 cuprinde impozitul datorat de societate, toate contributiile la bugetul de stat au fost achitate la zi pentru toti zilierii conform ordinelor de plata anexate pentru lunile anului 2012 si 2013 pana in prezent, registru de zilieri a fost completat legal si inregistrat la I.T.M. Constanta in fiecare luna.

In drept, petentul a invocat dispozitiile O.G. nr. 2/2001 si Legea nr. 52/2001.

In sustinerea plangerii, petenta a depus inscrisuri in copie.

Plangerea impotriva procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este scutita de taxa judiciara de timbru in temeiul art. 36 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor. Conform art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.

Intimatul, legal citat, a depus, la data de 24.07.2013, prin serviciul registratura, intampinare, prin care a solicitat respingerea ca neintemeiata a plangerii fata de dispozitiile imperative si sub regim sanctionator contraventional ale Legii nr. 52/2011.

In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri si proba testimoniala.

Prin sentinta civila nr. xxxxx/29.10.2013, pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admisa in parte plangerea formulată de petent __________________ contradictoriu cu intimat I____________ T_________ DE MUNCĂ C________, a fost inlocuita cu avertisment sanctiunea amenzii contraventionale aplicata prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor ________ nr. xxxxxx intocmit la data de 15.02.2013 de I.T.M. Constanta.

Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:

Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor ________ nr. xxxxxx din 15.02.2013, s-a retinut ca angajatorul nu a respectat prevederile art. 4 alin. 4 din Lege anr. 52/2011 care precizeaza ca niciun zilier nu poate presta activitati pentru acelasi beneficiar pentru o perioada mai lunga de 90 de zile cumulate pe perioada unui an calendaristic, in cazul domnilor B____ I___, care a prestat un numar de 121 zile, Guralic C______ care a prestat un numar de 102 zile, T______ A_____ care a prestat un numar de 100 zile si Pirnau D__ care a prestat un numar de 97 zile; fapta savarsita contravine prevederilor art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 52/2011 si se sanctioneaza conform aceluiasi articol, pentru care i s-a aplicat amenda in valoare de 10.000 lei.

Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii.

Cu privire la legalitatea procesului verbal atacat, instanta a constatat ca petentul nu a invocat nici una din situatiile de nulitate relativa a procesului verbal prevazute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 si urmeaza sa aprecieze legalitatea actului atacat numai prin prisma dispozitiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care instituie cazurile de nulitate absoluta, a caror constatare revine si instantei din oficiu.

Conform art. 17, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.

Din analiza procesului verbal, instanta a constatat ca acesta contine toate mentiunile prevazute prevazute de art. 17.

Cu privire la temeinicia procesului verbal atacat, instanta a retinut ca petenta recunoaste savarsirea faptei, insa solicita o alta individualizare a sanctiunii aplicate, respectiv aplicarea sanctiunii avertismentului.

Avand in vedere dispozitiile coroborate ale art. 34 si 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, care permit instantei sa aprecieze inclusiv natura sanctiunii ce se impune a fi aplicata contravenientei, in raport cu criteriile prevazute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, instanta constata ca imprejurarile concrete de savarsire a faptelor imprima acestora un grad de pericol social redus.

Aceasta concluzie rezulta din imprejurarile in care aceasta a fost savarsita, modul si mijloacele de savarsire, din faptul ca petenta nu a urmarit un scop anume, contraventia astfel savarsita neavand o urmare grava, ceea ce denota un pericol social concret de o importanta scazuta, in acest sens instanta retinand ca fiind pertinente aspectele invocate de petenta.

In acest sens, la individualizarea sanctiunii, instanta a avut in vedere si faptul ca sanctiunea juridica, inclusiv cea contraventionala, nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este necesar ca in toate cazurile sa fie aplicata sanctiunea amenzii, sanctiunile juridice constituind mijloace de prevenire a savarsirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate, considerente pentru care, instanta a apreciat ca scopul stabilirii si sanctionarii raspunderii contraventionale poate fi atins si prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 si art. 5 alin. (5) si (6) din O.G. nr. 2/2001, motiv pentru care plangerea contraventionala a fost admisa, in sensul inlocuirii sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului, instanta atragand atentia petentei asupra pericolului social al faptei savarsite si recomandand acesteia respectarea pe viitor a dispozitiilor legale incalcate.

Intimatul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul respingerii plangerii si mentinerii procesului verbal.

In dezvoltarea motivelor de apel a aratat apelantul ca sentinta instantei de fond este netemeinica, intrucat nu s-a tinut cont ca pentru petenta intimata au prestat activitate peste perioada prevazuta de art. 4 alin. 4 din Legea 52/2011, un numar de trei zilieri, neexistand motive de exonerare a petentei de raspunderea contraventionala sau de inlocuire a amenzii aplicate cu avertisment.

Intimata petenta a depus intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat. A aratat ca sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, nu s-a demonstrat ca a existat un scop si nici nu s-a produs vreo urmare care sa vatame in interes public, iar in acest context, tinandu-se cont si de faptul ca petenta nu a mai fost sanctionata contraventional, se impune a fi inlocuita amenda aplicata cu avertismentul.

Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul apelantului este nefondat din urmatoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.

Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N____ c. României, A_____ c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.

Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.

Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no xxxxx/96, § 16, 20 mart. 2001; A_____ c. României, no xxxxx/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.

Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor ________ nr. xxxxxx din 15.02.2013, s-a retinut ca angajatorul nu a respectat prevederile art. 4 alin. 4 din Lege anr. 52/2011 care precizeaza ca niciun zilier nu poate presta activitati pentru acelasi beneficiar pentru o perioada mai lunga de 90 de zile cumulate pe perioada unui an calendaristic, in cazul domnilor B____ I___, care a prestat un numar de 121 zile, Guralic C______ care a prestat un numar de 102 zile, T______ A_____ care a prestat un numar de 100 zile si Pirnau D__ care a prestat un numar de 97 zile; fapta savarsita contravine prevederilor art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 52/2011 si se sanctioneaza conform aceluiasi articol, pentru care i s-a aplicat amenda in valoare de 10.000 lei.

Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii.

Cu privire la legalitatea procesului verbal atacat, instanta de fond in mod corect a constatat ca petentul nu a invocat nici una din situatiile de nulitate relativa a procesului verbal prevazute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, apreciind legalitatea actului atacat numai prin prisma dispozitiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care instituie cazurile de nulitate absoluta, a caror constatare revine si instantei din oficiu.

Conform art. 17, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, din analiza procesului verbal, instanta de fond corect constatand ca acesta contine toate mentiunile prevazute prevazute de art. 17.

Cu privire la temeinicia procesului verbal atacat, s-a retinut ca petenta recunoaste savarsirea faptei, insa solicita o alta individualizare a sanctiunii aplicate, respectiv aplicarea sanctiunii avertismentului.

Avand in vedere dispozitiile coroborate ale art. 34 si 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, care permit instantei sa aprecieze inclusiv natura sanctiunii ce se impune a fi aplicata contravenientei, in raport cu criteriile prevazute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, instanta de fond in mod corect a constatat ca imprejurarile concrete de savarsire a faptelor imprima acestora un grad de pericol social redus, tinandu-se cont de imprejurarile in care aceasta a fost savarsita, modul si mijloacele de savarsire, din faptul ca petenta nu a urmarit un scop anume, contraventia astfel savarsita neavand o urmare grava, ceea ce denota un pericol social concret de o importanta scazuta, in acest sens instanta retinand ca fiind pertinente aspectele invocate de petenta.

In acest sens, la individualizarea sanctiunii, corect s-a avut in vedere si faptul ca sanctiunea juridica, inclusiv cea contraventionala, nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este necesar ca in toate cazurile sa fie aplicata sanctiunea amenzii, sanctiunile juridice constituind mijloace de prevenire a savarsirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate, considerente pentru care, instanta a apreciat ca scopul stabilirii si sanctionarii raspunderii contraventionale poate fi atins si prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 si art. 5 alin. (5) si (6) din O.G. nr. 2/2001.

În consecință, apreciind in egala masura, că înlocuirea amenzii cu avertismentul este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul intimat I____________ T_________ DE MUNCA CONSTANTA, cu sediul în C________, _____________________, jud. C________, în contradictoriu cu intimata petentă __________________ sediul în Cogealac, _________________, jud. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. xxxxx/29.10.2013, pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 03.09.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

E________ C______ I____-L____ O______-D__

GREFIER,

E______ D_____

Jud.fond. R.M. D___

Tehnored.jud.decizie.I.-L. O.-D./24.09.2014/4 ex.