Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 1484/2015

Ședința publică de la 02 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE J___ S_____

Judecător M______ C_______ V_________

Grefier L___ M________

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul B_________ O____ I____, împotriva sentinței 4482 din 06.04.2015 pronunțată de Judecătoria C______ în contradictoriu cu

intimatul I P J D___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP nr. xxxxxxx.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Dosarul a fost lăsat la a doua strigare.

La a doua strigare au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,

În baza art. 482 C. pr. civilă coroborat cu art. 131 alin. 1 N. C. pr,.civilă, verificându-se din oficiu competenta, instanța constată că este competentă să soluționeze apelul potrivit art. 34 alin. 2 din OG 2/2001.

Apelul este declarat în termen și legal timbrat.

Constatând dosarul în stare de judecată s-a reținut spre soluționare.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față constată următoarele

Prin sentința nr. 4482/06.04.2015, Judecătoria C______ a respins plângerea contravențională formulată de petentul B_________ O____ I____, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului D___, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/15.10.2014, încheiat de IPJ D___, Poliția B_____, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal ________, nr. xxxxxxx/15.10.2014, încheiat de IPJ D___, Poliția B_____, petentul B_________ O____ I____ a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 810 lei, luându-se fata de acesta si masura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 102, alin. 3, lit. b din OUG 195/2002, republicată.

S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 15.10.2014, a condus autoturismul, marca Dacia 1210 cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 54 A B_____, iar cu ocazia controlului autoturismului efectuat de către inspectorii RAR D___, s-a constatat că acesta prezintă defecțiuni grave la mecanismul de direcție.

Procesul verbal a fost semnat de agentul constatator și de către petent, acesta din urmă fără obiecțiuni.

Constatând ca plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 31, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează să verifice legalitatea si temeinicia procesului-verbal contestat, conform prevederilor art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța apreciază că în cauza nu exista motive de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, referitoare la condițiile de fond si de formă a acestuia(art. 17 din OG 2/2001).

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Referitor la fapta contravențională reținută în sarcina petentului, prevăzută și sancționată de art. 102, alin. 3, lit. b din OUG 195/2002, republicată, instanța constată că, deși prin plângerea formulată petentul a arătat că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității, instanța nu poate reține că, aspectele expuse de aceasta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză.

Astfel, din raportul de control tehnic în trafic întocmit de inspectorul RAR și semnat de asemenea de către petent fără obiecțiuni, rezultă că, în urma controlului efectuat la data de 15.10.2014, de către inspectorii RAR D___, în localitatea B_____ autoturismul marca Dacia 1210 cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX prezenta defecțiuni grave la mecanismul de direcție, respectiv joc excesiv în mecanismul de direcție-caseta de direcție cu ax uzat, cap bară bieleta direcția dreapta cu joc, cuplaj ax volan cu bucși uzate.

Mai mult, instanța arată că, cu prilejul întocmirii procesului verbal de contravenție, petentul nu a formulat obiecțiuni, semnându-l fără rezerve, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.

Este evident că semnarea procesului verbal în atare mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de agentul constatator.

În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul verbal contestat, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina acesteia încălcarea prevederilor art. 102, alin. 3, lit. b din OUG 195/2002, republicată.

Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei, sancțiune ce corespund gradului de pericol social al faptei și care respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, amenda fiind corect calculată, având cuantumul între limitele prevăzute de textul legal.

Pentru aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța consideră plângerea contravențională neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.

Împotriva sentinței 4482 din 06.04.2015 pronunțate de Judecătoria C______, a declarat apel petentul B_________ O____ I____ pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

Arată că nu a formulat obiecțiuni deoarece nu i s-a dat posibilitatea de către agentul constatator, acesta motivând că este vinovat și că nu au nicio relevanță obiecțiunile sale, astfel că a semnat procesul verbal pentru că nu a găsit o înțelegere la agentul constatator și pentru a evita o dispută în trafic cu acesta.

A solicitat proba cu un martor la instanța de judecată, martor ce se afla oprit pe carosabil la un control de rutină și care a asistat și a perceput situația în fapt descrisă în plângerea contravențională.

Consideră că aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei este prea mare nefiind justificată având în vedere faptul că avea inspecția tehnică făcută în urmă cu 3 luni, a prezentat dovada de inspecție tehnică agentului constatator, acesta a făcut un control foarte sumar al mașinii fără să respecte procedura corectă și fără a fi însoțit de către un reprezentant de la RAR, acesta a verificat autoturismul cu superficialitate.

Față de cele descrise mai sus, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței Judecătoriei C______ și rejudecând, anularea procesului verbal de contravenție, cu consecința restituirii permisului de conducere.

______________________, solicită reducerea cuantumului sumei de 810 lei amendă, sau înlocuirea acestei sancțiuni cu avertisment.

In drept, invocă disp. art. 466, 477 din NCPC.

Intimatul I.P.J. D___ a formulat întâmpinare, prin care a precizat că instanța de fond în mod corect a respins plângerea formulată, apreciind că situația de fapt prezentată în procesul verbal de contravenție corespunde realității, procesul verbal fiind legal și temeinic întocmit. Se arată că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea disp. art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest act normativ. De asemenea, invocă disp. art. 249 C.p.c., potrivit cărora cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, iar în materie contravențională, procesul verbal de constatare a contravenției face dovada cu privire la starea de fapt reținută, până la proba contrară. Intimatul învederează faptul că prin mijloacele de probă depuse la dosar a făcut dovada vinovăției petentului în săvârșirea contravenției. Solicită instanței respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a Sentinței Civile nr. 4482 din 06.04.2015 pronunțate de Judecătoria C______

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 1, art. 477 și art. 479 C.p.civ., instanța apreciază că apelul este nefondat urmând a-l respinge, având în vedere următoarele considerente:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/15.10.2014, încheiat de IPJ D___, Poliția B_____, apelantul petent B_________ O____ I____ a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 810 lei, luându-se față de acesta și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 102, alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, republicată, reținându-se în sarcina acestuia că, în data de 15.10.2014, a condus autoturismul, marca Dacia 1210 cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 54 A B_____, iar cu ocazia controlului autoturismului efectuat de către inspectorii RAR D___, s-a constatat că acesta prezintă defecțiuni grave la mecanismul de direcție.

Procesul verbal a fost semnat de agentul constatator și de către petent, acesta din urmă fără obiecțiuni.

Verificând sub aspectul legalității procesului verbal, din punctul de vedere al formei sale, tribunalul reține că instanța de fond, în mod corect a reținut că au fost respectate dispozițiile OG 2/2001, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute .

Cu privire la temeinicia procesului verbal, tribunalul reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Tribunalul constată că în mod corect s-a reținut de instanța de fond că apelantul-petent a încălcat obligațiile prevăzute de art. 10 alin 1 din OUG 195/2002, conform cărora "(1)Este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor al căror termen de valabilitate a inspecției tehnice periodice a expirat, precum și a celor neasigurate pentru răspundere civilă pentru caz de pagube produse terților prin accidente de circulație. (2)Constatarea defecțiunilor tehnice ale vehiculelor se face de către poliția rutieră, iar verificarea stării tehnice a vehiculelor aflate în trafic pe drumurile publice se face de către poliția rutieră, împreună cu instituțiile abilitate de lege.". De asemenea, potrivit art. 102 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, "constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai următoarelor fapte: conducerea vehiculului cu defecțiuni grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție, constatate de poliția rutieră împreună cu specialiștii Registrului Auto Român".

În ceea ce privește modul în care s-a făcut verificarea, tribunalul constată că concordanță cu cele reținute de instanța de fond că aceasta a fost făcută în conformitate cu prevederile legale.

Astfel, tribunalul are în vedere că, în conformitate cu art. 9 din REGLEMENTĂRI nr. RNTR11 din 21 iunie 2007 privind controlul tehnic în trafic al vehiculelor - RNTR 11 "(1)CTT se efectuează pe baza planului de operațiuni prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentele reglementări".

Verificând planul de operațiuni din (2)Pentru vehiculele care dețin un certificat de agreare pentru transportul mărfurilor periculoase valabil conform prevederilor art. 7 alin. (2), inspectorul RAR va proceda la efectuarea operațiunilor de verificări suplimentare prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentele reglementări.

Anexa 1 privind sistemul de direcție, tribunalul constată că legiuitorul a prevăzut ca Metoda de control pentru toate verificările la sistemul de direcție, "inspecție vizuală" și rotirea volanului stânga-dreapta.

Or, așa cum a rezultat chiar din susținerea petentului, o astfel de inspecție a avut loc, agentul de politie procedând la rotirea volanului.

În ceea ce privește apărarea conform căreia ar fi prezentat agentului constatator certificatul de inspecție tehnică periodica efectuat în urmă cu trei luni, tribunalul constată că aceasta este o simplă susținere, neputându-se reține că aspectele expuse de acesta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză.

Chiar și în ipoteza în care această inspecție ar fi fost efectuată, ea viza starea tehnică a autovehiculului anterior efectuării controlului tehnic în trafic, neavând nicio relevanță din punct de vedere probator asupra stării tehnice a acestuia la momentul efectuării controlului - 05.10.2014.

Concluzionând asupra temeiniciei procesului verbal criticat, tribunalul apreciază că acesta respectă dispozițiile OG 2/2001 și că surprinde fidel starea de fapt existentă și imputată apelantului petent.

Pe de altă parte, apelantul petent a avut posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, în calea de atac a apelului, în sensul că putea proba netemeinicia procesului verbal, însă acesta nu a depus nici un înscris și nu a solicitat nici un fel de probatorii, care să conducă la concluzia că faptele descrise de agentul constatator în cuprinsul actului de contravenție nu ar fi reale și că nu se impunea a-i fi aplicată o sancțiune contravențională.

Având în vedere că procesul - verbal de contravenție face dovada stării de fapt si a încadrării in drept până la proba contrară conform art. 34 din OG 2/2001, probă care nu a fost realizată în cauză, în mod corect instanța de fond a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care îl prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).

Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, prin punerea în circulație a unui vehicul cu defecțiuni grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție, există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate, astfel încât nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate, cu sancțiunea avertisment.

Având în vedere aceste considerente, instanța va respinge ca nefondat apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 4482/06.04.2015, pronunțate de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge apelul declarat de apelantul B_________ O____ I____, cu domiciliul în C______, ________________________. A12, _________________, împotriva sentinței nr. 4482 din 06.04.2015 pronunțate de Judecătoria C______, în contradictoriu cu intimatul I P J D___, Poliția B_____.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 02 Decembrie 2015.

Președinte, J___ S_____		Judecător, M______ C_______ V_________
	Grefier, L___ M________

Red.J.S_____

L.M. 10 Dec 2015