Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3569/2015

Ședința publică de la 12 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A______ D_____

Judecător M_____ D_________ B______

Grefier O___ - M____ Ș_____

S-a luat spre examinare pentru soluționare, apelul declarat de petentul R______ I__ C______ împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat fiind I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 08.10.2015, intimatul a depus la dosar răspunsul la adresă, prin care arată că nu mai dețin fișierul cu înregistrarea video deoarece a expirat termenul de păstrare.

Tribunalul, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, în raport de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față, deliberând:

Constată că, prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 26.07.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul R______ I__ C______ a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx/21.07.2013, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.

În motivarea cererii petentul arată că în data de 21.07.2013, petentul se deplasa pe raza comunei Valea Ursului, iar după traversarea unui pod de dimensiuni reduse, după terminarea liniei continue a efectuat manevra de depășire a unui autovehicul din fața sa. La scurt timp petentul a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a comunicat că a depășit pe linie continuă, fapt neadevărat.

Petentul recunoaște că a depășit viteza legală deoarece autoturismul în depășirea căruia s-a angajat a accelerat, motiv pentru care a fost nevoit să meargă cu viteză mare pentru a-l depăși, însă nu a încălcat linia continuă. Din cuprinsul procesului verbal nu rezultă pe baza căror probe a fost sancționat petentul.

Totodată, se arată că intimatul trebuia să respecte normele metodologice privind înregistrările video și trebuia indicată persoana care a efectuat măsurătorile cu aparatul radar. A invocat jurisprudența Cedo.

În drept au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.

În dovedirea plângerii petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu un martor.

Anexat plângerii au fost depuse în copie înscrisuri (filele 5-6, 18-22).

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei potrivit dispozițiilor art. 19 din OG nr. 80/2013.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a arătat că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, solicitându-se menținerea acestuia și a sancțiunii aplicate. Intimatul învederează instanței că la data de 21.07.2013 petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, circulând cu viteza de 81 km/h și a efectuat manevra de depășire a unui autoturism încălcând marcajul longitudinal continuu.

Se mai arată că viteza de rulare și manevra de depășire rezultă din planșele foto. De asemenea, petentul nu se află la prima abatere contravențională.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ., Legii nr. 180/2002, art. 120 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.

Atașat întâmpinării, intimatul a depus la dosarul cauzei înscrisuri și planșe foto (filele 32-40).

Petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat cele arătate prin cererea de chemare în judecată. Totodată, se arată că linia continuă exista în spatele autoturismului condus de petent, iar nu în momentul în care acesta a efectuat manevra de depășire.

Instanța a încuviințat și administrat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă plângerea.

În considerentele sentinței se rețin următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/21.07.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 800 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 121 alin. 1 și art. 120 alin. 1 lit. i din HG nr. 1391/2006 și sancționate de art. 101 alin. 2 și art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.

În fapt, s-a reținut că la data de 21.07.2013 petentul a condus autoturismul marca Chevrolet cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe raza localității Valea Ursului cu viteza de 81 km în localitate și a efectuat manevra de depășire a autovehiculului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe pod, încălcând marcajului linia simplă continuă. A fost depistat cu aparatul radar _________ 134.

Conform art. 120 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 „Se interzice depășirea vehiculelor: lit. i) „când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere”.

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: lit. e nerespectarea regulilor privind depășirea”.

Art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 prevede că „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”

Potrivit art. 101 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 „Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c)”,iar art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 prevede că săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: 4 puncte penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte - depășirea cu 31 - 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de agentul constatator.

Verificând legalitatea procesului-verbal, s-a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiuni ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile enumerate în art. 17 din O.G. nr.2/2001.

Față de susținerile petentului privind persoana care a efectuat măsurătorile cu aparatul radar instanța a constatat că în registrul abateri radar (f. 33) este menționat agentul care a utilizat aparatul radar.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Instanța trebuie să-i ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale ( cauza I___ P__ c. României, decizie de inadmisibilitate din 28 iunie 2011).

În cauza de față, petentului i s-a conferit posibilitatea de a proba o situație contrară celei din procesul verbal de contravenție, respectându-se caracterul echitabil al procedurii și dreptul la apărare al acestuia.

Din planșele foto depuse la dosar (f. 35-39) rezultă că petentul a depășit neregulamentar un autoturism ce se deplasa în aceeași direcție de mers prin încălcarea marcajului longitudinal continuu care desparte sensurile de mers, circulând pe sens opus. În urma observării planșelor foto se observă marcajul continuu ce desparte sensurile de mers, marcaj încălcat de către petent prin manevra neregulamentară de depășire a unui alt autoturism.

Dispozițiile art. 120 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 interzic depășirea când pentru efectuarea acestei manevre se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, fără a distinge după momentul în care se încalcă acesta, astfel că o depășire începută pe marcaj discontinuu și terminată pe marcaj continuu sau invers încalcă prevederile mai sus menționate. Din planșele foto de la filele 35-36 rezultă că petentul a început manevra de depășire a autoturismului aflat în fața sa pe marcaj simplu continuu, motiv pentru care sunt încălcate prevederile menționate mai sus chiar dacă a finalizat depășirea pe marcaj discontinuu.

Totodată, din planșele foto (f. 35-39), rezultă că punctul în care a fost surprins autoturismul condus de petent circulând cu viteza de 81 km/h, se afla în localitate, având în vedere case și gardurile care se văd pe marginea drumului. Astfel, fotografia radar (f. 38) atestă fără niciun dubiu că viteza de deplasare a autoturismului este aceea reținută în procesul verbal atacat, petentul rulând cu viteza de 81 km/h.

Viteza de deplasare a autoturismului pe care îl conducea petentul a fost înregistrată cu aparatul radar al cărui buletin de verificare metrologică cu nr. xxxxxxx/15.04.2013 a fost emis de către Institutul Național de Metrologie (fila 32), iar operatorul radar este atestat pentru efectuarea activităților de supraveghere cu acest tip de dispozitiv (fila 34).

Față de aspectele de mai sus, instanța a reținut că petentul a circulat în localitate cu o viteză ce a depășit cu 31 Km/h viteza maximă legală admisă pe acest sector de drum (potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h), constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. Însuși petentul a recunoscut în fața instanței că a circulat cu viteză în localitate, motivat de faptul că autoturismul în depășirea căruia se angajase a accelerat.

În lumina celor de mai sus, instanța a constatat că starea de fapt reținută în procesul verbal atacat a fost probată și astfel prezumția de nevinovăție a petentului, înlăturată.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum de 800 lei, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, urmată de măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, instanța a constatat că acestea au fost în mod corect individualizate. Nu se impune reindividualizarea acestora față de pericolul social al faptei de efectua manevra de depășire a unui autovehicul care rula în aceeași direcție de mers, prin încălcarea marcajului longitudinal continuu care desparte sensurile de mers, circulând pe sens opus, chiar dacă în concret nu s-au produs alte consecințe negative

În analiza principiului proporționalității trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație impuse de acest act normativ, cu implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială. Totodată, gravitatea faptei și urmările ce s-ar fi putut produce justifică sancțiunea aplicată, neimpunându-se înlocuirea acesteia cu avertismentul.

Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, instanța a constatat că aceasta nu poate fi înlăturată întrucât sancțiunile complementare au un rol preventiv și privesc protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl reprezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic (Michel Pewinski c. Franței).

Având în vedere materialul probator existent în dosar, respectiv înscrisurile depuse de părți, s-a constatat că actul sancționator cu numărul de mai sus este temeinic și legal, sancțiunile aplicate petentului fiind individualizate în mod corect de organul constatator.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:

Instanța de fond nu a avut în vedere apărările și susținerile formulate de petent, refuzând în mod nejustificat administrarea probei cu înregistrarea video, care ar fi putut dovedi că acesta a efectuat manevra de depășire pe linia continuă , fapta contravențională nefiind recunoscută de către petent.

Astfel, din planșele video depuse de intimată la dosar, nu rezultă că petentul ar fi depășit pe linia continuă existând un dubiu care îi profită acestuia.

În cauză s-a solicitat administrarea probei cu înregistrarea video, invocându-se disp.art.466 și urm. Cod de procedură civilă.

Intimatul legal citat, nu a formulat întâmpinare potrivit art.205 Cod de procedură civilă.

În cauză s-a solicitat depunerea la dosarul cauzei a CD-ului cu înregistrarea video realizată cu ocazia întocmirii procesului verbal de contravenție, iar prin adresa nr.xxxxx/05.10.2015, intimatul a comunicat faptul că nu mai deține fișierul cu înregistrarea video a abaterii săvârșită de petentul contravenient.

Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor invocate de către intimat, în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente :

Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A_____ vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.

Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Astfel, în cauză petentul nu a recunoscut săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, formulând obiecțiuni consemnate în actul constator al contravenției, arătând că a efectuat manevra de depășire după ce linia continuă s-a terminat.

Din planșele foto depuse la dosar( f.35-39 dosar fond ) nu rezultă cu certitudine că petentul s-a angajat în depășire pe linia continuă, autoturismul acestuia fiind identificat numai în zona liniei întrerupte a marcajului longitudinal.

De asemenea, în cauză intimatul nu a fost în măsură să depună la dosar CD-ul cu înregistrarea video pentru a se înlătura dubiul cu privire la marcajul longitudinal încălcat de autoturismul petentului.

Pentru aceste considerente, tribunalul va reține că în cauză nu s-a făcut dovada cu certitudine a săvârșirii contravenției de către petent, dincolo de orice îndoială, dubiul profitându-i acestuia, astfel că, nu a fost răsturnată nici prezumția de nevinovăție ce funcționează în favoarea acestuia, ca o garanție a unui proces echitabil garantat și de art. 6 din CEDO.

Prin urmare, în temeiul art.480 C. Proc. civ. rap. La art. 34 al. 1 din OG 2/2001 tribunalul va admite apelul și va schimba sentința în sensul că va admite plângerea și va anula procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/21.07.2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite apelul declarat de petentul R______ I__ C______ cu domiciliul în P______, ___________________. D24, ____________, jud. Argeș împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat fiind I____________ DE P______ AL JUDETULUI ARGES, cu sediul în Pitești, jud. Argeș

Schimbă sentința în sensul că admite plângerea și anulează procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/21.07.2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 12 noiembrie 2015.

Președinte, A______ D_____		Judecător, M_____ D_________ B______
	Grefier, O___ - M____ Ș_____

red.M.D.B.

dact.C.E.C./6 exp.

jud.fond M.C.S________

14.12.2015.